Legende ale Nordschleife: Caracciola

Legende ale Nordschleife: Caracciola

Rudolf Caracciola

Palmares: 8 victorii; cea mai bună cursă: MP al Germaniei 1931.

Dacă statistica ar avea întâietate, atunci poziția lui Rudi Caracciola ar fi intangibilă.Un număr de numai puțin de 8 victorii, obținute în toate condițiile și împotriva unora dintre cei mai buni piloți din câți au existat, pe mașini cât se poate de diferite între ele, și pe parcursul a 12 ani. Originalul „Ringmeister” copleșește prin palmares, prin abordarea delicată și prin atenția cu care a știut mereu să evite problemele aici, în „Iadul verde”. Învingător în primul GP desfășurat aici, dar și în ultimul din era interbelică, el este singurul pilot ce a câștigat și pe „Grosse Rundstrecke”, compusa din Bucla Nordică și Bucla Sudică, ce măsura 28,27km. Și dacă primele succese au venit în fața unei concurențe mai modeste, ce s-a întâmplat în 1931 în MP al Germaniei are atributele legendei.

Cu monstrul său Mercedes SSK de 7l și 300CP avea de înfruntat infinit mai agilele Bugatti și Alfa pilotate de niște nume precum Varzi, Chiron, Nuvolari… SSK-ul avea un apetit infernal pentru combustibil și devora pneurile, așa că trebuia să efectueze o oprire suplimentară la boxe. De aceea planul său era simplu: înainte de oprire trebuia să-și creeze un avantaj de cel puțin 1 minut față de adversari. Iar șansa i-a surâs prin apariția ploii cu puțin înainte de start. Pornit din linia a doua, tânărul german trece rapid de Fagioli și Birkin și la finele primului tur se instalase la conducere cu un avans de 5 secunde. În turul trei, acest avans crește la 40 de secunde, pentru ca în turul șase să ajunga la 1 minut și 2 secunde. Regenmeister nu se oprește aici, și în turul 11 ecartul se dublează: 2 minute și 8 secunde. Spre final, ploaia încetează și Bugatti-urile de uzină ale lui Varzi și Chiron, precum și Alfa lui Nuvolari, recuperează din terenul pierdut, dar în van. Caracciola trece linia de sosire cu un avans de 1 minut și 18 secunde, după una dintre cele mai grandioase demonstrații de virtuozitate pe ploaie din câte cunoaște istoria. Acest succes fusese precedat de încă unul obținut după un duel cu multe schimbări de situație cu J. von Morgen la volanul unui Bugatti T35B și în care vremea schimbătoare fusese din nou aliatul său. În 1932 continuă șirul victoriilor cu o performanță judicios gândită în fața unei concurențe formate din numai 5 masini la Eifelrennen, unde va beneficia de aportul celei mai rapide mașini a epocii, Alfa Tipo B Monoposto, mai cunoscută în folclor drept P3. Apoi, în MP al Germaniei, „staff-ul Alfa, dorind să împiedice un duel intern care le-ar prejudicia rezultatul final, au ales să-l întârzie pe mantovan (Nuvolari-n.n.) la oprirea la boxe” relateaza contele Lurani. Și Rudi își trecea a patra victorie consecutivă în palmares. Și de aici începe o ușoară scădere de formă ce poate avea legătură și cu accidentul în care și-a rupt un picior la Monaco 1933. La revenirea din iulie 1934 (MP al Germaniei), stă ca o umbră pe urmele Auto-Union-ului lui Stuck, căruia în turul 13 îi suflă prima poziție, însă speranțele sale se năruie în fumul motorului Mercedes, distrus o buclă mai târziu.

Și ajungem la Eiffelrennen 1935, momentul predării ștafetei. Delicatetea sa în modularea accelerației și senzitivitatea extremă în condiții de aderență precară sunt puse în dubiu mai întâi de Brauchitsch, apoi de noua senzație Rosemeyer, numai problemele pilotului de la Auto Union permițându-i o nouă victorie, chiar dacă la limită. Acum începe perioada magică a lui Rosemeyer, Rudi reușind totuși să se impună din nou în MP al Germaniei din 1937 printr-o abordare ce îl ține departe de necazuri, în stilul lui Prost sau Stewart, daca vreți. După o reprezentație mai puțin demnă de renumele său, datorată și unor dureri acute de stomac, revine în 1939 și cu un pilotaj măsurat, curat, fără să comită nici cea mai mică eroare, își reconfirmă statuturile de Ringmeister și Regenmeister după un duel de la distanță cu Nuvolari și Hermann Müller. O victorie de adio indiscutabil memorabilă, însă Caracciola cel vechi nu ar fi fost nevoit să lucreze atât de greu pentru un succes pe pista regilor volanului.