Indycar Toronto: Imposibilul devine realitate pentru Bourdais și Conway

Francezul Sebastien Bourdais respectiv britanicul Mike Conway au câștigat dubla întrecere de la Toronto. Pentru francez a fost prima victorie după sezonul 2007 din Champcar, iar pentru britanic cea de-a doua dintr-un sezon excelent al echipei lui Ed Carpenter.

Cursa 1

Ploaia abundentă a dus la amânarea cu o zi a primei curse de sâmbătă, circuitul canadian cu o lungime de 1,7 mile si 11 viraje devenind impracticabil chiar și pentru experimentatul pilot al safety-carului, Arie Luyendyk, fost câștigător al cursei de 500 mile de la Indianapolis. Organizarea a două curse în aceeași zi a mai avut un singur precedent, în anul 1981 la Atlanta.

Bourdais a reușit să țină piept atacurilor lui Castroneves în primele viraje după start, în timp ce Ryan Hunter-Reay se lupta din greu cu Tony Kanaan. De amintit plecarile din coada grilei a tripletei formate din Will Power, penalizat pentru maniera brutală de abordare a primelor viraje în cursa inițială de sâmbătă, Ryan Briscoe ce a suferit un accident tot în prima încercare de a lua startul și Juan Pablo Montoya care a avut probleme electrice la mașina sa.

Nu a durat mult până la un prim incident cauzat de impetuosul înlocuitor, Luca Filippi, care l-a lovit pe Simon Pagenaud, ce rula cu ceva mai multă precauție decât ne-a obișuit cu alte ocazii. Acest accident a provocat un adevarat carambol pe circuit, mașinile din spatele piloților implicați încercând fără succes să evite epavele. A urmat o perioadă de 17 minute de steag roșu timp în care mașinile avariate au putut trece pe la standuri pentru tentative de reparații. Cel mai afectat a fost monopostul Foyt pilotat de Takuma Sato.

La restart Bourdais a reușit sa își construiască un avans liniștitor, iar în spatele său, Hunter-Reay a câștigat duelul cu Helio Castroneves pentru poziția secundă.

A doua neutralizare a avut loc în turul 17 fiind cauzată de același Luca Filippi, de data aceasta în urma unor probleme de suspensie. În același timp, Carlos Huertas și-a parcat monopostul Dale Coyne în zidul de pneuri din virajul 3. A fost un moment în care mai multe mașini au intrat la boxe, însă nici una dintre cele fruntașe, ceea ce a dat de gândit că am putea avea de a face cu o strategie cu o singură oprire.

Ryan Hunter-Reay a pornit o luptă intensă de recuperare a pozițiilor pierdute dar a sfârșit prin a-l lovi pe Tony Kanaan la ieșirea din virajul 3. El a fost nevoit să intre la boxe pentru a repara nasul si aripa față a mașinii în vederea startului din manșa secundă. De-a lungul sezonului în curs, Hunter-Reay ne-a obișuit când cu evoluții deosebite, când cu accidente de o stupiditate greu de înțeles.

Finalul cursei a fost unul în care piloții rămași au înțeles că trebuie să stea departe de incidente și să acumuleze puncte, o mașină întreagă la finalul cursei asigurând posibilitatea de a lua startul în cursa a doua care urma a se desfășura la numai câteva ore distanță. Precaut, Will Power nu a dus la capăt un atac asupra lui Justin Wilson, mulțumindu-se cu locul 9. Josef Newgarden nu a fost la fel de grijuliu cu propria manevră de depășire a lui Power, ieșind în decor. În încercarea de a reveni pe circuit, pilotul Sarah Fisher Hartman Racing a reușit sa distrugă colțul dreapta față al eleronului în urma unui impact cu zidul de beton. Acest incident nu s-a lăsat însă cu o nouă neutralizare.

Astfel, Sebastien Bourdais a reușit să treacă nestingherit primul linia de sosire. Francezul de 4 ori campion Champcar a devenit al nouălea căștigător diferit din acest sezon. Castroneves și Kanaan l-au însoțit pe podium, următorii clasați fiind Pagenaud, Dixon, Rahal, Kimball și Hinchcliffe. Wilson și-a păstrat poziția a noua în fața lui Power și Aleshin, promovat pe locul 11 în urma erorii lui Josef Newgarden.

Rămanea de văzut cum va apăra Bourdais acest rezultat în cursa a doua, manșă în care regulamentul întrecerii a fost pus la grea încercare, spre disperarea doamnei Fisher, managerul propriei echipe.

Cursa 2

La aproape 4 ore după finalul primei curse, cea de-a doua manșă se apropia de început. Comisarii erau nehotărâți asupra orei de start, dat fiind faptul că se anunța o nouă aversă la aproximativ jumătate de oră de la începutul inițial al cursei. Nu miră pe nimeni că s-a hotărât startul cursei ceva mai devreme decât era prevăzut. Una din măsurile hilare și intens comentate de fani a fost și ordinea pe grilă dată de ordinea în clasamentul general. În orice alt campionat de monopost și nu numai s-ar fi organizat o sesiune scurtă de calificări după modelul F3, ordinea inversată a primilor 8 sau 10 clasați din prima cursă după modelul GP2/GP3 sau chiar WTCC. Americanii, în originalitatea lor debordantă, au hotărât startul secund în ordinea clasării de final din prima întrecere.

Aceste bâlbe, precum și permisiunea acordată echipei Penske de a face reparații la mașini încă de sâmbătă noapte, au dus la discuții aprinse în paddock, în special în rândul managerilor echipelor mici, una din cele vocale fiind Sarah Fisher, managerul echipei cu același nume, pentru care rulează Josef Newgarden.

Startul a decurs fără probleme majore, primii 4 piloți menținându-și pozițiile. Tony Kanaan a ieșit larg în temutul viraj 3 care a dat multe bătăi de cap piloților și în prima manșă. Brazilianul a reușit să evite un contact cu zidul de pneuri, însă motorul său s-a oprit. Acest lucru a dus la o primă neutralizare a cursei.

Următorul ghinionist a fost Simon Pagenaud care a evitat în extremis o nouă neutralizare, după ce a reușit să ajungă cu problematica sa mașină la boxe. Odată cu turul 12 a început și ploaia, echipajele de la boxe facând apeluri disperate piloților să intre la boxe.

Acesta a fost și momentul unui moment tensionat: Juan Pablo Montoya a pierdut controlul monopostului, înfingându-se în parapetul de cauciucuri din virajul 8. Spatele Monopostului Penske a rămas pe trasa ideală, fiind lovit de localnicul Hinchcliffe. Partea cu adevarat înfricoșătoare a fost contactul în plin al rusului Aleshin cu epava lui Montoya, el ajungând chiar sub aceasta. Toată lumea era îngrijorată de posibilitatea ca Aleshin să aibă o accidentare serioasă la cap, însă după ce mașina lui Montoya a fost îndepărtată, rusul a putut ieși nevătămat din mașină. Nu putem decât să laudăm nivelul de siguranță la care a ajuns șasiul DW12, insă fanii nu pot trece cu vederea aspectul discutabil al acestora, existând discuții aprinse despre care ar fi cele mai urâte monoposturi ale ultimilor ani, cele din Indy sau cele din Formula 1.

La restart, Castroneves s-a instalat la conducere, urmat de Power, Kanaan, Dixon și Briscoe. Până la acel moment, asistam la o evoluție de excepție a lui Luca Filippi, care a ajuns al șaselea după plecarea de pe ultimul loc. Din păcate pentru acesta, evoluția sa a ajuns la final în turul 32, după o manevră mult prea optimistă de depășire a lui Briscoe.  Nereușita poate fi pusă și pe seama circuitului îmbibat de apă. Cursa se afla abia la jumătate și deja se impunea ca finalul cursei să fie stabilit de un timp limită.

Odată cu restartul din turul 35, ploaia s-a oprit și circuitul începea să se usuce, strategii de la boxe având mari bătăi de cap dacă să își cheme piloții să încalțe pneuri slick sau nu. Întrebarea era cine va risca primul schimbarea pneurilor de ploaie. Pilotul lui Ed Carpenter, Mike Conway, și-a asumat pariul, intrând la boxe. Momentul s-a dovedit a fi magistral ales, căci la numai câteva secunde după schimbul de pneuri a lui Mike, veșnicul pilot problemă, Sebastian Saavedra, s-a înfipt în pneurile din virajul 3. Restartul rapid din turul 48, cu doar 10 minute înainte de final, l-a propulsat pe Conway în fruntea cursei, urmat de Wilson si Kanaan.

Virajul 3 a fost un adevărat blestem pentru piloții mai puțin experimentați. În turul 51, Kimball îl acroșează pe Carlos Huertas, iar răsucirea ultimului a provocat un carambol în care au fost prinși Hunter Reay, Briscoe, Marco Andretti și Carlos Munoz. În paralel cu acest accident, Graham Rahal are probleme mecanice, rămânând blocat cu mașina pe la jumătatea circuitului. Comisarii hotărăsc să arate timid drapelul roșu până la curățarea circuitului de resturile monoposturilor angrenate în carambol.

După restart, Conway a rămas nestingherit la conducere în fața lui Wilson, Kanaan, Power, Newarden si Kimball. Între timp, traseul s-a uscat, facându-l pe Wilson spectator la evoluțiile piloților care au trecut pe cauciucuri de uscat. De asemenea, Castroneves a căzut până pe locul 12 după ce și-a avariat eleronul față.

Mike Conway a câștigat cu un avans de 3,5 secunde față de veteranul Kanaan și cu mult înaintea lui Power.

Una peste alta a fost o zi de curse spectaculoasă, dat fiind că astfel de evenimente nu se petrec oricând. Echipele au un mic răgaz până la urmatoarea cursă de pe Mid-Ohio din 3 august. Castroneves este încă liderul clasamentului, cu un avans de 13 puncte față de Will Power.

 Rezultate cursa 1

1. Sebastien Bourdais KVSH Racing Chevrolet 1hrs 15mins 44.3232secs după 65 tururi
2. Helio Castroneves Team Penske Chevrolet + 3.3408s
3. Tony Kanaan Target Chip Ganassi Racing Chevrolet + 4.8655s
4. Simon Pagenaud Schmidt Peterson Motorsports Honda + 5.4271s
5. Scott Dixon Target Chip Ganassi Racing Chevrolet + 12.5472s
6. Graham Rahal Rahal Letterman Lanigan Racing Honda + 15.5804s
7. Charlie Kimball Novo Nordisk Chip Ganassi Racing Chevrolet + 28.6978s
8. James Hinchcliffe Andretti Autosport Honda + 31.1677s
9. Justin Wilson Dale Coyne Racing Honda + 33.122s
10. Will Power Team Penske Chevrolet + 33.7258s
11. Mikhail Aleshin Schmidt Peterson Motorsports Honda + 39.0741s
12. Ryan Briscoe NTT Data Chip Ganassi Racing Chevrolet + 43.3621s
13. Jack Hawksworth Bryan Herta Autosport Honda + 58.3644s
14. Carlos Huertas Dale Coyne Racing Honda + 58.4969s
15. Mike Conway Ed Carpenter Racing Chevrolet + 58.9383s
16. Marco Andretti Andretti Autosport Honda + 1:01.4298s
17. Carlos Munoz Andretti Autosport – HVM Racing Honda + 1:01.7675s
18. Juan Pablo Montoya Team Penske Chevrolet + 1 tur
19. Sebastian Saavedra KV AFS Racing Chevrolet + 1 tur

Abandonuri
Josef Newgarden Sarah Fisher Hartman Racing Honda + 2 tururi Contact
Ryan Hunter-Reay Andretti Autosport Honda + 26 tururi Contact
Luca Filippi Rahal Letterman Lanigan Racing Honda + 48 tururis Contact
Takuma Sato AJ Foyt Racing Honda + 55 tururi Contact

Cel mai rapid tur
Simon Pagenaud Schmidt Peterson Motorsports Honda 104.094mph 60.6954s în turul 47

Rezultate cursa 2

1. Mike Conway Ed Carpenter Racing Chevrolet 1hrs 20mins 35.5420secs after 56 tururi
2. Tony Kanaan Target Chip Ganassi Racing Chevrolet + 3.5418s
3. Will Power Team Penske Chevrolet + 5.1545s
4. Charlie Kimball Novo Nordisk Chip Ganassi Racing Chevrolet + 5.4857s
5. Takuma Sato AJ Foyt Racing Honda + 6.621s
6. Jack Hawksworth Bryan Herta Autosport Honda + 7.8701s
7. Scott Dixon Target Chip Ganassi Racing Chevrolet + 7.935s
8. Marco Andretti Andretti Autosport Honda + 10.1765s
9. Sebastien Bourdais KVSH Racing Chevrolet + 12.0212s
10. Justin Wilson Dale Coyne Racing Honda + 15.7853s
11. Ryan Briscoe NTT Data Chip Ganassi Racing Chevrolet + 15.8671s
12. Helio Castroneves Team Penske Chevrolet + 16.2205s
13. Josef Newgarden Sarah Fisher Hartman Racing Honda + 20.9127s
14. Ryan Hunter-Reay Andretti Autosport Honda + 22.614s
15. Carlos Huertas Dale Coyne Racing Honda + 29.2715s
16. Luca Filippi * Rahal Letterman Lanigan Racing Honda + 46.4382s
17. Carlos Munoz Andretti Autosport – HVM Racing Honda + 4 tururi  probleme mecanice
18. James Hinchcliffe Andretti Autosport Honda + 4 tururi 
19. Juan Pablo Montoya Team Penske Chevrolet + 4 tururi 
20. Graham Rahal Rahal Letterman Lanigan Racing Honda + 6 tururi   probleme mecanice
21. Sebastian Saavedra KV AFS Racing Chevrolet + 7 tururi  probleme mecanice
22. Simon Pagenaud Schmidt Peterson Motorsports Honda + 9 tururi 
23. Mikhail Aleshin Schmidt Peterson Motorsports Honda + 45 tururi  Contact

Cel mai rapid tur
Helio Castroneves Team Penske Chevrolet 103.932mph 60.7896s în turul  9

* – penalty 30 secunde pentru intervenție la boxe pe steag roșu

 

Surse imagini: flickr

 

You may also like

0 comments