Interviu cu Raul Badiu

Până la vârsta de 22 de ani a adunat nu mai puțin de 106 de podiumuri, iar de 47 ori s-a aflat pe cea mai înaltă treaptă. Dincolo de palmaresul care-l recomandă pentru un viitor strălucit, publicul larg îl cunoaște ca fiind „cel care a rămas cu volanul în mână”, întâmplare care s-a petrecut anul trecut, la Raliul Sibiului. Dacă nu v-ați dat seama încă, pilotul în cauză este sibianul Raul Badiu, cu care am stat de vorbă înaintea etapei de la Iași .

Traseul competițional urmat de Raul a luat startul în 2010, când la 18 ani a debutat în Campionatul Național de Slalom Paralel. Încă din primul sezon a reușit să câștige titlul național la Clasa 2 (cilindreea echivalentă cuprinsă între 1401-1600 cmc) după 4 victorii din 6 etape. Anul următor l-a prins pe sibian în aceeași competiție, iar datorită experienței acumulate în sezonul precedent devine vice-campion național absolut și campion la Clasa 4 (mașini cu cilindreea echivalentă peste 2000 cmc și autovehicule artizanale). 2012 a fost anul tranziției în Campionatul Național de Raliuri pentru Raul. De-a lungul acelui sezon a fost ajutat de doi copiloți și anume Sergiu Itu și Raluca Magdaș. Prima etapă, Raliul Brașovului, nu îi poartă noroc, Raul abandonează, dar până la finele sezonului își îmbunătățește evoluțiile, iar în Raliul Țara Bârsei se impune la Clasa 9, având-o ca și copilot pe Raluca Magdaș. Obține titlul de Campion Național la Debutați atât la general cât și la Cupa Dacia și locul al 2-lea în trofeul D-Mack cu 23 de probe speciale câștigate. Anul trecut a schimbat navigatorii și l-a adus în dreapta sa pe Răzvan Hulea și împreună cu acesta au devenit campioni la Cupa Dacia și la Clasa 9, la cea din urmă clasă câștigând 5 din cele 9 raliuri din acel sezon. Cel mai important rezultat pe plan internațional vine tot în 2013, când Raul este nominalizat la FIA Institute-Young Driver Excellence Academy. Sezonul acesta a schimbat macazul și alături de Levente Csegzy au trecut la bordul unui Renault Clio de configurație R3.

Horațiu Voicu: Ce așteptări ai pentru Raliul Iașului?

Raul Badiu: Anul acesta am privilegiul care probabil rar o să îl mai întâlnesc în carieră, acela de a merge fără presiune și doar termina raliurile pentru a acumula kilometri și experiență cu o mașină adevărată de raliu, și nici Raliul Iașului nu va face excepție de la această abordare. Din punctul meu de vedere sunt în grafic, chiar dacă am două abandonuri consecutive, acestea au intervenit din rațiuni tehnice, independente de mine, iar dacă e să privim partea plină a paharului, este bine că au apărut la finalul raliurilor astfel că am reușit să parcurg marea majoritate a competițiilor. Abia de acum simt că merg cu adevărat la curse, nu mai sunt un copil să merg doar pentru propria satisfacție, ci trebuie să pun înainte și interesele celorlalți, să demonstrez maturitate și echilibru care împreună cu viteza pe care sper să o am când va fi cazul, să mă ajute să acced pe scara performanței în raliuri. Paradoxal, anul în care am mers cel mai repede din carieră e și primul an în care voi termina fără niciun titlu. Oricum, tratez cu maximă seriozitate fiecare pas. Anul acesta mai am două raliuri de disputat și trebuie să îmi îndeplinesc obiectivele trasate de echipă.

HV: Cum te pregătești? Cum te menți în formă ținând cont că sunt doar câteva etape în CNR?

RB: Indiferent de câte etape sunt într-un campionat, este important să am o pregătire corespunzătoare, neștiindu-se niciodată ce oportunități se ivesc, iar după cum se vede, se găsesc destul de greu volane disponibile, astfel că nu pot rata fructificarea nici unei șanse din cauză că nu am fost pregătit la cel mai înalt nivel. Anul acesta mulțumită echipei Environment&Sport Rally Team particip cu Renault-ul Clio R3, o mașină care se pilotează fizic, necesitând un efort destul de susținut. Nu am avut probleme până acum, orele petrecute în sala de forță, la înot sau alte sporturi, ajutându-mă să mă mențin într-o formă fizică bună. Condiția fizică însă nu este singurul factor de luat în seamă pentru pregătirea unei curse, foarte important fiind să mă pregătesc și mental, să mă concentrez pe obiectivul propus, astfel că ori de câte ori am ocazia urmăresc filmări de la raliuri și discut cu oameni experimentați.

HV: Să rămânem în acelasi domeniu, folosești vreun simulator pentru a-ți antrena reflexele?

RB: Când am timp mai folosesc Richard Burns Rally pe PC împreună cu un volan de curse Logitech G25, dar pentru a mă juca și relaxa sau menține spiritul combativ, mult spus antrenament. Am deprins la început câteva reflexe bune precum poziția corectă a mâinilor pe volan sau frânarea cu stângul, dar tot nu consider că e cu adevărat de ajutor pentru mersul la raliuri. În realitate e mult mai ușor să pilotez decât în simulator întrucât simt cu corpul cum reacționează mașina.

HV: Pasiunea pentru automobilism e clar că ai moștenit-o de la tatăl tău. La ce vârstă ai fost pus pentru prima dată în spatele volanului?

RB: De când mă știu m-a pus tata la volan, la început la el în brațe, iar după ce am crescut destul incât să văd peste volan și să ajung la pedale am început să conduc, iar în 2009, la 17 ani, am și debutat în Campionatul Național de Slalom Paralel pe pista de rallycross de la Sibiu. Îmi aduc aminte vag de primul contact cu automobilismul, ocazie cu care am și fost prins definitiv și irecuperabil de zgomotul motoarelor turate și senzația oferită de mersul repede cu mașina. Se întampla în 1996, aveam 4 ani, când tata a participat la Cupa Castrol etapa de la Sibiu, competiție pe care a și câștigat-o, iar la festivitatea de premiere m-a luat cu el pe cea mai înaltă treaptă a podiumului și din acel moment am știut ce vreau să fac. De menționat faptul că tata era, și este în continuare implicat în organizarea mai multor raliuri, arbitru și oficial cu mult înainte să încep eu să particip, astfel că e ușor de înțeles de unde am căpătat pasiunea.

HV: Ai participat în karting sau alte forme de competiții pe circuit?

RB: La karting am mers rar chiar și ca forma de divertisment, iar singura competiție pe circuit la care am participat fiind Campionatul Național de Slalom Paralel, pe macadamul de la Sibiu.

HV: Te tentează să treci de la raliu spre alte forme ale motorsportului sau competiții colaterale cu raliurile, gen rallycross?

RB: Mă pasionează majoritatea ramurilor motorsportului, iar dacă aș avea ocazia cu siguranță aș experimenta și alte forme de motorsport, dar principalul este și va rămâne raliul, unde doresc să construiesc o carieră.

HV: Ce fel de suprafață de rulare preferi?

RB: Dacă până anul trecut preferam macadamul cu Loganul, asfaltul găsindu-l plictisitor pe alocuri, de când m-am suit în Clio R3 îmi place să merg chiar și numai în curte dacă s-ar putea! Îmi place aproape orice probă, dar le prefer și mă simt cel mai bine pe cele rapide sau foarte rapide, indiferent de suprafață. Cert este că superspecialele nu sunt tocmai pe gustul meu.

HV: Care au fost cele mai dificile 3 momente din cariera ta de pilot?

RB: Din păcate am și regrete când vine de curse, dar sunt totuși foarte recunoscător și încerc să profit cât mai eficient de șansa care mi se oferă. În momentul de față nu mă pot plânge, dar dacă e să privesc înapoi am avut ceva regrete legate de faptul că m-am lăsat copleșit de emoții în finala concursului Rompetrol Racing Challenge din 2010 când cu o altă atitudine și abordare poate aș fi reușit să câștig competiția și astfel să debutez în raliuri în 2011 la bordul unui Citroen C2R2. Din nou regret toate cele cinci accidente pe care le-am avut în diferitele competiții, indiferent dacă luptam pentru victorie sau trebuia doar să termin. Urăsc gustul amar al abandonului, cu atât mai mult dacă se lasă și cu pagube mari, cum a fost cazul de fiecare dată. Nu se știe ce oportunități s-ar fi ivit dacă luam totul din fiecare șansă, dar trăim în realitate, „dacă“ și „poate“ fiind doar simple amăgiri. Tot răul spre bine, am învățat din fiecare experiență, iar acum mă bucur de fiecare metru pe care îl fac în mașina de raliu alături de o echipa profesionistă. Fiecare cupă în parte reprezintă o mare bucurie, la fel cum și faptul că încă continui să particip, știind ce greu e să se facă rost de buget în contextul economic actual.

HV: Și acum câteva întrebări care țin mai mult de tine, ca persoană. Ce ți-ai dorit să ajungi când ai fost mic?

RB: Dacă visele erau clare și voiam să devin pilot după vârsta de 4 ani când am fost la prima competiție, Cupa Castrol unde a participat și câștigat tata, nu au stat așa lucrurile și înainte de eveniment. Până atunci, copil fiind, am fost inexplicabil atras de mașina de gunoi care venea în fiecare joi dimineața să ridice gunoiul, îmi plăcea camionul și cum stau gunoierii atârnați în spate. Voiam și eu să devin gunoier.

HV: Care sunt idolii tăi, dacă există?

RB: Recunosc că am o afinitate pentru piloții finlandezi, însă orice pilot care a ajuns la o echipă de uzină merită urmărit, aceștia fiind acolo pentru a face performanță. Să fiu și mai concis, având în vedere că perioada în care am început să înțeleg raliurile era la sfârșitul anilor 90, am întipărite în minte imagini din campionatul mondial cu Tommi Makinen și Colin McRae, aceștia fiind și primii mei favoriți.

HV: Planurile de viitor sunt?

RB: Dacă îmi ating obiectivele pe anul acesta, respectiv acomodarea cu un material performant de concurs, la anul în mod normal ar urma să mergem pentru titlu la categoria unde vom alerga, însă nu se va ști până la începutul noului sezon. Eu îmi doresc să fac tot ce ține de mine pentru a rămâne cât mai mult în sport, să merg tot mai repede și poate într-o bună zi sper să particip în afara României.

HV: Cea mai mare realizare / Cea mai mare dezamăgire a ta.

RB: Am rezultate și evoluții și la Slalom Paralel de care îmi face plăcere în egală măsură să îmi amintesc. E placută amintirea terminării primei etape de Slalom Paralel care a culminat și cu prima mea cupă, locul 1 la clasa, apoi amintirea câștigării titlului la clasa 2 la Slalom Paralel și prima victorie în clasamentul general al competiției. La raliuri îmi face plăcere să îmi amintesc de prima victorie la Cupa Dacia la Țara Bârsei 2012, titlul de campion național la debutanți din 2012, accederea în Environment&Sport Development Rally Team unde am onoarea de a participa, învăța și urca pe aceeași treaptă a podiumului cu campioni precum Francois Delecour, George Grigorescu, iar mai recent Manfred Stohl, și desigur memoria câștigării titlurilor la Cupa Dacia 2013, Clasa 9 și titlul la echipe în Campionatul Național de Raliuri, sau fiecare evoluție la bordul Clio-ului R3. Ca dezamăgiri, toate accidentele și abandonurile sunt în egală măsură la fel de dureroase.

HV: Și ca și încheiere, întrebarea cu numărul 13: „Ce superstiții ai? „

RB: Nu am niciun fel de ritual sau superstiție. Consider că aceste practici pot influența negativ evoluția unui sportiv în special la nivel mental atunci când astrele nu se alinează, premonițiile nu se împlinesc, sau în funcție de așteptările fiecăruia. În caz de eșec, se pot căuta explicații în superstițiile respective în loc să se analizeze obiectiv evoluția personală, locul unde cel mai probabil s-a și întâmplat eroarea ce a dus la eșec.

Noi nu putem decât să îi urăm mult succes lui Raul, pentru că în viață ai nevoie și de un dram de noroc și ne dorim să îl vedem cât mai sus în clasamentele naționale și de ce nu, în competiții internaționale.

Pe această cale, Raul vrea să le mulțumească sponsorilor ESD Rally Team pentru susținere: Visit Romania, Environment & Sport Development, Viarom, Apa Nova, Dalkia, Acvatot, Sis Finance, Sixt Rent a car, Veolia Water Solutions. Asistența tehnică este asigurată de Mival Mach 1 și echipa de asistență Mach 1 Sport Management.

 


Conținutul website-ului www.pitstops.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea pe alte siteuri conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea PitStops. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa contact@pitstops.ro.
Share-uirea pe social media (Facebook, Twitter, LinkedIn) în grupuri, pe contul personal sau pe pagini este acceptata si nu este nevoie de un acord prealabil.

You may also like

By