Țara făgăduinței – SUA

Țara făgăduinței – SUA

Una dintre marile obsesii ale lui Bernie Ecclestone a fost mereu pătrunderea în forță pe piața americană, cea mai reticentă la foiletonul planetar al Formulei 1. Chiar și după ce a fost terminat circuitul din Austin, iar etapa a fost un succes, Bernie vrea mai mult și insistă cu proiectul fantezist din New Jersey.

În epoca romantică a Formulei 1, Statele Unite dețineau o poziție centrală (dar formală) în campionat, prin includerea Indy 500. Apoi, timp de douăzeci de ani, Watkins Glen a fost o prezență constantă și apreciată de piloți. Anii ’80 au adus haosul, cu locații tot mai nepotrivite, ce trădau disperarea conducătorilor din F1 de a nu renunța la etapa americană. S-a alergat în parcări sau pe asfalt în descompunere, precum și pe trasee stradale insipide, cu viraje de 90 de grade mai anoste decât pe Bucharest Ring.

După 1991, Bernie a fost nevoit să-și bată capul pentru o soluție, însă aceasta a venit abia în 2000. Fără modestie, britanicul a atacat piața tocmai în inimă, în capitala motorizată a Americii, odată cu desenarea unor viraje banale în mijlocul ovalului de la Indianapolis. Deloc apreciată de piloți și ocolită de masele de fani, etapa de pe infield a suferit o condamnare dramatică în 2007, după scandalul Michelin din 2005. Desigur, eșecul nu l-a demotivat pe Mr. E.

Înarmat cu planurile fidelului Tilke, Bernie a revenit în Statele Unite cu convingerea că un layout atractiv ar putea reprezenta o rețetă de succes. Inspirata alegere a statului Texas și aprecierile piloților după ediția inaugurală a cursei din Austin (2012) însemna că s-a găsit în sfârșit nișa geografică, economică și sportivă pentru F1 în SUA. Mulțumitor, dar nu și pentru Bernie, care vrea mereu mai mult.

newyork

Dacă nu s-a putut în inima motorsportului american, la Indianapolis, barem în inima economică reprezentată de New York. Primele discuții pe temă datează din anii ’80, când s-a anunțat un Grand Prix pentru anul 1983, fie pe traseul Meadowlands, fie în Long Island. Cursa a fost întâi amânată, apoi anulată, însă Bernie a rămas setat pe idee. Iar acum și-a găsit nașul care să-l prostească. Cronologie:

– octombrie 2011 – promotorul Leo Hindery anunță că F1 va ajunge în 2013 în New Jersey, pe un traseu desenat de Tilke, ce va avea ca background zgârie-norii din Manhattan. Guvernatorul regiunii și primarul din NJ sunt încântați, iar Hindery deja exagerează, afirmând că localnicii nu vor suferi de pe urma închiderii circulației decât trei zile. Să ne amintim cât durează pregătirea traseului monegasc?

– octombrie 2012 – Bernie este nevoit să recunoască problemele din New Jersey, afirmând că etapa se va amâna pentru 2014. Gunoiul este ascuns sub preș în stilul caracteristic – totul este în regulă, pregătirile sunt în grafic, dar ceva finanțare n-a venit la timp. Din aceeași serie naivă, Ecclestone afirmă că organizatorul n-a luat în considerare aranjamentele necesare pentru 100.000 spectatori. Dar la câți se așteptau, pe hârtie, au luat estimările de la Phoenix?

– martie 2013 – presa a arătat cum Hindery nu avea permisiuni locative asupra unor zone ale viitorului circuit. Americanul arogant a revenit cu asigurări că totul este sub control, arătând poze cu construcția garajelor ce vor reprezenta complexul boxelor din New Jersey. Erau de fapt planurile unei parcări supraetajate, fără legătură cu F1.

– iunie 2013 – Hindery reafirmă că etapa din 2014 este pe poziții în calendar, însă după două săptămâni Bernie iese pe post și declară că a reziliat contractul cu americanii. Te-ai aștepta ca versatul britanic să se fi trezit în urma unei asemenea declarații ferme.

– mai 2014 – nici vorbă, Bernie se sucește și declară că n-a fost rupt contractul, ci proiectul merge înainte.

– iunie 2014 – dezvoltatorul imobiliar Carl Goldberg, care deține mare parte din terenul aferent traseului afirmă că nu a mai fost contactat de Hindery de mai bine de șase luni, lipsa de activitate făcând imposibilă găzduirea unei etape în 2015.

În continuare, organizatorul continuă cu declarațiile fanteziste, Bernie speră și nu-l taxează în public, iar lucrările din New Jersey n-au nicio tangență cu un viitor circuit de viteză. Viața merge mai departe, iar miliardarul britanic are tot mai mici șanse de a vedea mașinile din F1 gonind cu Manhattanul pe fundal. Pentru o cursă în Statele Unite, Austin pare a fi un loc primitor momentan. Pentru zgârie-nori, avem etapa din Singapore. Nu le poți avea pe toate.