(Adrenaline) Rush

(Adrenaline) Rush

Primul major motion picture legat de Formula 1.

Lansarea unui film major legat de Formula 1 e o știre oricînd, în special datorită dificultăţilor ce apar din cauza problemelor de licenţiere. Dacă nu mă credeţi, intrebaţi-l doar pe Sylvester Stallone, care era convins că va face un film despre F1 cu un buget de 70 de milioane de $ acum vreo 15 ani. Producţia nu a reuşit să obţină drepturile, iar redirecţionarea către prea puţin popularul şi inferiorul CART Series s-a dovedit nefastă pentru Driven. Dar vorbim prea mult de un film prea puţin bun şi cu o relevanţă în cel mai bun caz contextuală pentru filmul pe care-l analizam aici.

Rush e, cum de multe ori se întimplă într-o echipă de F1, o culminare a unui număr de factori: o echipă tehnică solidă, un manager cu experienţă, doi piloţi cu un mix fericit de talent şi curaj şi mulţi bani.

Ca să expun concluzia de la inceput, (bine, tehnic vorbind, suntem pe la mijloc) Rush e un film foarte bun. E o perspectivă interesantă asupra lumii competitive a F1, care, de cele mai multe ori se traduce într-o zbatere iraţională între câteva mase de aliaj şi cai putere. Dar ce-ar fi dacă am analiza şi elementul uman ce direcţionează monoposturile? Pare să fie întrebarea pusă de Peter Morgan eterului atunci când a început să scrie scenariul on spec, care in esenţă înseamnă construirea unei maşini fără a avea garanţia existenţei unei echipe care s-o folosească. Morgan a ales una dintre cele mai înflăcărate rivalităţi ale acestui sport şi datorită cronotopului, una dintre cele mai scăpate de sub control epoci ale F1: Lauda-Hunt, anii 70. Apoi, accelerând, britanicul a obţinut cooperarea unui regizor cu care lucrase înainte, Ron Howard. Cu numele unui câştigător de Oscar ataşat proiectului, banii și licenţele s-au aşezat frumos la loc iar noi am avut parte de primul major motion picture legat de Formula 1.

1976

Daniel Brühl și Chris Hemsworth, un german şi un australian, îi portretizează pe Niki Lauda şi James Hunt ca două extreme ale sportului. Cei doi nu infăţişează caricaturi, ci instanţe nuanţate, surprinzător de umane, ale unor oameni conduşi de nevoia de victorie ca o formă de validare a propriului mod de a fi. Filmul ilustrează două stiluri de viaţă diferite, subliniind ţelul comun şi rivalitatea prin abordările diametral opuse şi viziunile asupra competiţiei şi lumii. Lauda a fost aproape de a-şi pierde viaţa pentru modul în care a trăit pe circuit, Hunt şi-a pierdut-o pentru cum a trăit în afara lui.

Austeritatea momentelor petrecute de film alături de Lauda, fie cele de fericire din perioada de căsnicie ilustrată, fie cele de suferinţa extremă de după accident, sunt în clară antiteză cu abordarea hedonistă cu care sunt tratate instantaneele din viaţa lui Hunt.

Filmul prezintă o experienţă mult mai viscerală a condusului în comparaţie cu alte tentative de a comercializa şofatul de performanţă de pînă acum. Imaginea, asigurată de Anthony Dod Mantle, un alt câştigător de Oscar, cu aspectul granulat al unei transmisiuni din anii 70, conferă autenticitate filmului, oferind şi impresia că filmul este un video document, în ciuda libertăţilor luate cu materialul sursă de către scenarist şi stafful de producţie.

Trebuie obligatoriu menţionate Alexandra Maria Lara şi Olivia Wilde, cele doua actriţe din rolurile de sprijin. În timp ce la Wilde se simte o trunchiere masivă a rolului în post-producţie, momentele Alexandrei Maria Lara par întotdeauna solide și relevante la un nivel ceva mai important decât media acordată unui personaj de sex feminin într-o producţie cu un astfel de subiect.

Rush este disponibil pe DVD şi Blu-Ray, dar şi via diverse servicii de streaming online. E o recomandare solidă pentru fanii sportului, dar şi pentru iubitorii de film ce vor să încerce o experienţă filmică superioară ofertei normale.