Caterham, istoria unui eșec așteptat

Caterham, istoria unui eșec așteptat

Coada grilei, șicane mobile, lanterne roșii dar și titulaturi ceva mai măgulitoare precum echipă-școală, pată de culoare a campionatului. Denumiri care au vizat anumite echipe care au existat în Formula 1 încă de la începuturi. Ne amintim cu nostalgie (unii) sau indiferență și dispreț (alții) de echipe precum Gordini, Kurtis Kraft, ATS, Parnelli, Token, Hesketh, Embassy Hill, Shaddow, Ensign, Copersucar Fittipaldi, Arrows, Dallara, Leyton House/March sau Minardi.

În 2010, 4 echipe plecau la drum cu ambiții și pretenții mult exagerate: USF1, Campos (Hispania-HRT), Lotus (Caterham), Virgin Manor (Marussia). Tragem linie după 5 ani de la debut și constatăm că am revenit la situația inițială de la final de 2009 – o grilă maxim 20 de monoposturi. Aproape de finalul sezonului 2014 observăm că USF1 nici măcar nu a reușit să construiască un șasiu, HRT a dispărut după doar 3 sezoane cu multe probleme și o mulțime de critici, Caterham (Lotus) și Virgin au trecut prin transformări și scandaluri sfârșind până la urmă la tribunal.

Echipele de coada grilei, au avut totuși un rol însemnat în existența competiției. Pe de o parte, în anumite conjuncturi au jucat un rol decisiv în hotărârea unor rezultate în curse – să ne amintim de un Stefan Johansson care-l încurca pe marele Ayrton Senna oferindu-i ocazia unică pe Hungaroring lui Mansell sau depășirea de senzație făcută de Hakkinen asupra lui Michael Schumacher cu aportul lui Ricardo Zonta la Spa.

Însă al doilea aspect e mai relevant, nefiind doar un instantaneu: descoperirea de talente și acordarea de șanse unor aspiranți la gloria Formulei 1. Ne amintim de un Damon Hill depășit cu câteva tururi într-o cursă la volanul unui Brabham învechit. Minardi este poate cel mai bun exemplu de echipă școală care a descoperit și promovat tineri valoroși, precum Jarno Trulli, Giancarlo Fisichella, Mark Webber și desigur campionul Fernando Alonso. Mai în glumă sau mai serios, mai degrabă apreciativ și cu un respect deosebit pentru strădaniile lui Giancarlo Minardi, impetuosul brazilian Ayrton Senna declara spre sfârșitul vieții că i-ar plăcea să își încheie cariera la această echipă!

Însă acest articol nu vizează decât una dintre echipele codașe, cea cunoscută în sezonul 2014 sub numele de Caterham. Povestea începe pe la mijlocul lui 2009, când FIA publică lista echipelor admise pe grila sezonului 2010. Nume mai răsunătoare nu au norocul să se regăsească pe acea listă: Epsilon Euskadi, Lola, Prodrive, dar și speculanți avizi de faimă și publicitate facilă precum Stefan Gp (care a încercat achiziționarea monoposturilor defunctei Toyota).

Tony Fernandes, un întreprinzător de succes din Malaezia, proprietar al companiei aeriene Air Asia dar și al altor afaceri, reușește să intre în posesia drepturilor de folosință a numelui Lotus în Formula 1 pentru sezonul 2010. Credea că acest drept va trezi interesul unor companii locale strâns legate de soarta mărcii Lotus, divizia de automobile de stradă fiind de mai mulți ani achiziționată de constructorul Proton. Se urmărea și posibilitatea atragerii celei mai mari companii petroliere locale Petronas, momentan fără un angajament în Formula 1 după retragerea echipei BMW Sauber. Însă șefii Petronas decid să se asocieze cu Mercedes, compania din Stuttgart fiind salvatoarea echipei încropite în pripă de Ross Brawn, campionii de senzație ai anului 2009. Lotus debuta astfel cu o serie de sponsori care în fapt erau tot companii ale lui Fernandes și a asociaților săi.

La început Lotus părea să vină cu idei ceva mai serioase decât concurența directă. Mai rar vedeai o echipă de coada grilei, debutantă, care să aibă 2 piloți câștigători de curse (câte una fiecare) și cu salarii care ar face invidioși mulți piloți de la echipe de la mijlocul grilei, Jarno Trulli având aproximativ 4 milioane de euro iar Heikki Kovalainen în jur de 2 milioane.

2011 aducea o controversă care implica direct echipa lui Fernandes. Compania Proton a decis să vândă drepturile de utilizare a numelui și palmaresului Lotus către Genii, o companie de investiții ce a devenit acționar al structurii de la Enstone (Renault tocmai abandonase planurile în F1). Astfel, celebra echipă care a debutat ca Toleman, a devenit Benetton și apoi s-a transformat în Renault, urma să folosească în 2011 numele Lotus și celebrele culori John Player Special, negru-auriu.

Paradoxal, la prima cursă a sezonului 2011 aveam să descoperim pe grilă 2 echipe Lotus, ambele purtând culori de referință pentru istoria echipei: negru – auriu JPS, respectiv verde-galben, combinația ce amintea de succesele repurtate de Jim Clark în anii ’60.

Renault_and_Lotus_2011_Malaysia

Sfârșitul de sezon 2011 aduce o soluționare definitivă asupra numelui Lotus, Tony Fernandes trebuind să găsească o nouă denumire pentru echipa sa. Abilul afacerist era pregătit să piardă lupta cu Proton și achiziționarea manufacturierului britanic Caterham s-a potrivit ca o mănușă, patronul Air Asia hotărând să folosească această marcă și în Formula 1.

Încet, echipa începe să se înglodeze în datorii și probleme. Un Mike Gascoyne cândva remarcabil ca designer la Jordan și Renault părea pierdut în idei fără de succes, căderea lui începând încă de când se afla la Toyota. Unii cunoscători ai Formulei 1 deja numărau zilele până la o nouă concediere.

Visul frumos al unei echipe mici pusă pe făcut performanță cu ajutorul unor piloți de valoare dovedită, cu salariu plătit, avea să se transforme în coșmar în următorii ani. Sătui de probleme și negăsirea unor soluții de a face pasul de la coada grilei spre atât de îndepărtata parte de mijloc a plutonului, Trulli și Kovalainen părăsesc corabia ce începea să intre și mai puternic în derivă. În 2012 Trulli va fi înlocuit cu rusul Vitali Petrov, un pilot decent pe o mașină performantă, fiind în stare să lupte și pentru podium. Poate una din cele mai bune curse ale sale avea să fie cea de la finalul sezonului, când rusul aduce echipei Caterham mult râvnitul loc 10 în clasamentul constructorilor (ce se premiază cu 15-20 milioane din drepturile de televizare). Petrov avea să își piardă locul în echipă în următorul sezon.

Vitaly_Petrov_2012_Malaysia_FP2

2013 vine cu o linie complet nouă de piloți debutanți, cu o valoare greu de demonstrat într-un monopost departe de orice formă de performanță. Aceștia erau Giedo van der Garde și Charles Pic. Exasperat de sezonul catastrofal în desfășurare, Fernandes îl readuce ca tester pe Kovalainen promițându-i chiar un volan pe viitor. Însă dezastrul era inevitabil, Caterham pierzând locul 10 în favoarea echipei Marussia. Și la Marussia, un pilot cu rezultate decente în trecut, Timo Glock avea să părăsească dezamăgit echipa rusă.

2014 aduce pentru Caterham o mașină revoluționară ca design si concepție, poate pentru prima data de la înființare, o mașină în pas cu tehnologiile momentului, însă nimeni nu se aștepta ca propulsorul Renault să fie atât de necompetitiv. Surprinzător, Caterham a fost singura echipa cu motorizare Renault care avea să facă mulți kilometri de teste fără probleme tehnice majore. Pentru ei dezastul avea să vină începând cu prima cursă.

Nimic din tot ce a clădit Tony Fernandes nu s-a legat. A investit mulți bani în fosta bază a echipei TWR Arrows de la Leafield, a adus un inginer și designer de renume în persoana lui Mike Gascoyne, a semnat parteneriate cu furnizori de componente cu rezultate în competiție, motorizare Renault și sistem KERS, respectiv cutie de viteze Red Bull. Lipsa de rezultate și fondurile mereu investite fără profit l-au forțat să ia decizia de a scăpa de sursa cauzatoare de probleme financiare. Asemeni unui alt patron din F1 care si-a ruinat propria afacere (Paul Stodard, conducătorul liniei aeriene OzJet – European Aviation), Fernandes a ajuns să aibă serioase probleme cu Air Asia. Combinat și cu o pasiune sporită către fotbalul britanic, unde industriașul malaezian deține o echipă (Queens Park Rangers) s-a ajuns la decizia de a scăpa de echipa de Formula 1. Un prim pas care a atras atenția și a ridicat semne de întrebare a fost izolarea Caterham Cars, afacere prosperă și  vinderea mărcii Alpine către Renault. Fernandes a mai avut ambiții și pe piața motocicletelor, existând câte o echipă în Motomondial, respectiv anduranță. Aceste proiecte s-au diminuat sau au dispărut complet.

De aici începe o poveste demnă de Andrea Moda sau Monteverdi. Odată cu retragerea lui Tony Fernandes la echipa de Formula 1 apar personaje din ce în ce mai ciudate și cu interese greu de descifrat. Un prim personaj exotic este fostul manager al unor echipe precum Jordan (2005), Midland/Spyker, Force India sau Hispania – Colin Kolles, văzut de unii ca un expert în a menține echipe muribunde pe linia de plutire, având abilitatea de a gestiona un buget minim. Anunțându-și intenția de a prelua Caterham (ca reprezentant al unui misterios consorțiu cu rădăcini în Elveția si Orientul Mijlociu), el avea să coordoneze activitatea echipei din birou, nu de pe marginea pistei, rolul de director tehnic revenindu-i fostului pilot olandez Christijan Albers, un apropiat al managerului de origine română. La puțin timp după numirea sa Albers hotărăște subit să își dea demisia, motivând probleme personale.

Chiar înainte de intervenția la Caterham, Kolles era implicat în controversatul proiect al echipei românești admisă pe grila de start din sezonul 2015 sau 2016. La ora la care acest articol este scris, prezența Forza Rossa este confirmată de FIA pentru debutul în 2015 sau 2016, asemeni americanilor de la Haas. Investitorii din spatele proiectului Forza Rossa par a fi personaje implicate în viața politică și economică a României.

Numirea lui Kolles la conducerea operațiunilor Caterham a readus în discuție acest proiect românesc ce intrase oarecum într-un con de umbră, mulți specialiști considerând că instalarea acestui management va duce la mutarea activelor Caterham către Forza Rossa în 2015.

Scandalul cel mare a izbucnit în preajma cursei din Japonia când au ieșit la iveală nereguli în ce privește plata eșalonată a sumelor stabilite după vânzarea echipei. Fernandes nu a primit nici un ban de la acest consorțiu elveto-arab intentând un proces celor implicați în salvarea echipei și refuzând să transfere ultima sa tranșă de acțiuni către noii proprietari, în condițiile în care aceștia nu și-au respectat nici promisiunea de a plăti salariile restante ale angajaților.  Aceste conflicte au dus la imposibilitatea de a plăti furnizorii de componente care asigurau participarea celor 2 monoposturi la etapele de campionat. Pe fir au intrat si organele de drept britanice ce au pus sechestru pe fabrica de la Leafield scoțând la licitație lucrurile găsite la fabrică: monopost de teste, jante și anvelope, volane, componente aerodinamice etc.

Pe acest fond a urmat reacția bizară a pilotului japonez Kamui Kobayashi care a oferit o explicație hilară la abandonul său din Japonia. Ulterior poze publicate de acesta pe twitter au arătat nivelul la care s-a ajuns în urma scandalului. Sesizând o problemă de suspensie și neavând componenta de schimb, mecanicii au trebuit să  repare piesa defectă într-un mod ce ar aminti de Monteverdi care efectua întreținerea monoposturilor sale Onyx de la începutul anilor 90 cu piese de la mașinile sale de stradă, sau de Simtek a cărui piese peste norma firească de uzură au dus la tragedia austriacului Ratzenberger de la Imola 1994.

Noul manager de curse al echipei Caterham Manfredi Ravetto nu este în măsură să dezvăluie identitatea acestor investitori misterioși și nici nu oferă explicații concrete asupra neplății sumelor restante. Întrebat recent dacă locurile de muncă ale angajaților sunt sigure si dacă va fi vazută vreodată pe pistă mașina care este pregătită pentru sezonul 2015 în  tunelul de vânt Toyota, Ravetto ezită, excluzând neconvingător ipoteza cu preluarea actualei structuri de către cei implicați în proiectul Forza Rossa.

După MP din Rusia unde existau semne ca odată ce mașinile ar ajunge la Leafield acestea vor fi sechestrate neputând face deplasarea în State, acestea au fost trimise la baza Kodewa din Germania ce aparține familiei Kolles. După implicarea consorțiului Engravest, la conducerea operațiunilor a fost numit tatăl lui Colin Kolles, Romulus, conform Revistei RaceCar Engineering.

Lucrurile s-au precipitat in Anglia unde Romulus Kolles și un alt director al operațiunilor si-au dat intempestiv demisia. La conducerea companiei CSL cu datorii de milioane de lire și peste 200 de angajați a ajuns un individ obscur până atunci, Constantin Cojocar. Presa de scandal străină spunând ca acest personaj se ocupa până atunci de curățenia în fabrică. În anii ’80 Cojocar a fost fotbalist profesionist  la echipa românească Steaua pentru care a înscris 2 goluri în sezonul 87/88. Ar fi fost si în lotul echipei sub 21 de ani a Naționalei României.

upcojocar

Cojocar susține că a fost recunoscut în fabrică de Ravetto și promovat la conducerea echipei. Imediat, el a făcut apel la Curtea de Justiție britanică pentru a trimite echipa Caterham în insolvență. Cererea sa a fosta acceptată dar a fost numit un alt responsabil agreat de banca malayesiană Exim ce se ocupă cu recuperarea creanțelor pentru fondatorul Fernandes.

Actele puse la dispoziție justiției britanice de către Cojocar scot în evidență faptul că grupul CSL condus de fostul fotbalist ar fi vrut să construiască monoposturile din sezoanele viitoare ce vor fi utilizate de către Forza Rossa. CSL se angaja să asigure un buget de 2 miliaone de lire pe săptămână pentru plata eșalonată a datoriilor către creditori. Din păcate acești bani nu au apărut, astfel Cojocar, prin calitatea noii sale funcții dobândite, a fost nevoit să solicite Curții intrarea în insolvență a companiei.

Următorul plan de viitor ar fi acela de a obține maximum din actualele active și de negocia cuantumul și calendarul eșalonat al datoriilor către creditori. Aceste plăți nu s-au făcut încă, ceea ce îl face pe Tony Fernandes în continuare proprietar al echipei. Având în vedere aceste probleme Bernie Ecclestone a permis celor de la Caterham să absenteze următoarele 2 curse pentrua avea timp să soluționeze probleme juridice. În acest moment toate bunurile echipei sunt la vânzare în mod public: monoposturile, fabrica, locul pe grilă din 2015 etc.

Achiziționarea acestor active asigură automat intrarea in Formula 1 pentru noul patron. Ecclestone și-a oferit susținerea pentru soluționarea problemelor, astfel echipa nu este pasibilă de penalizări pentru neprezentarea la cursele rămase. Această păsuire nu s-a întâmplat și în cazul vechiului proprietar al fabricii de la Leafield, echipa Arrows condusă de Tom Walkinshaw.

Se speră să se găsească un cumpărător până la etapa de la Abu Dhabi. În data de 25 octombrie Colin Kolles a predat conducerea operațiunilor echipei de administratori ce va trebui să gasească un nou cumpărător și să platească datoriile față de Tony Fernandes. În aceste zile se lucreaza la documentația necesară validării acestui transfer de conducere.

Reprezentanții noii conduceri susțin că deja se arată doritori pentru a achiziționa echipa, un anunț urmând să fie făcut în următoarele săptămâni. Mulți jurnaliști străini speculează intens posibilitatea ca în spatele situației create la echipă să se afle grupul de investitori români condus de fostul ministru Bazac care ar putea achiziționa rămășițele Caterham în vederea încropirii mult trâmbițatei echipe românești.

LAT20110427168402_PV upcat1 upcat2 upCat3 Upcater  upleafield

În contextul în care și Marussia a intrat în insolvență și Haas se justifică pe la toată lumea că are temele făcute, bugetul deja calculat și toate lucrurile funcționează în vederea unui debut fără probleme din 2016, rămâne un mare semn de întrebare ce ar putea să reușească o echipă precum Forza Rossa susținută de industriași potenți financiar dar dintr-o țară care nu iși permite să fie alături de o echipă într-un sport unde pentru a face performanță este nevoie de bugete colosale ce pot depăși 150 milioane euro pentru o echipă modestă de mijlocul clasamentului fără aspirații deosebite. O echipă de top ce se luptă etapă de etapă pentru victorii are nevoie de un buget ce uneori depășește 500 milioane de euro.

În trecut au existat mulți prinți arabi vrăjiți de mirajul competiției supreme, afaceriști aventurieri ce au crezut că Formula 1 este o joacă, o simplă afacere în care investești ceva și scoți însutit. Din păcate pentru cei care caută senzații tari putem spune că Bernie Ecclestone este unul singur, doar el a reușit să câștige în orice acțiune a inteprins în această serie de motorsport fie ca manager de echipă, fie ca lider de necontestat la conducerea societății ce deține drepturile pentru Formula 1.