GP2 2014: retrospectiva sezonului

palmerleadsnasr

După un deceniu și peste 200 de curse, seria GP2 a stat în 2014 tot sub semnul dominației francezilor de la DAMS, care și-au trecut în cont al treilea titlu prin britanicul Jolyon Palmer, la mare luptă cu alt veteran al categoriei, Felipe Nasr. În final, debutantul Stoffel Vandoorne și-a făcut loc cu coatele printre cei doi și a impresionat în ultimele starturi.

Disputa indirectă cu seria rivală, Formula Renault 3.5, a fost câștigată net de GP2 în 2014. Vandoorne, Arthur Pic și Marco Sorensen au sărit în barca GP2 din competiția rivală și au reușit să câștige curse. Practic, toți specialiștii au căzut de acord că debutanții anului curent au fost cei mai valoroși de la Hulkenberg încoace (2009). Pe lângă cei trei de mai sus, campionul en-titre al Formulei 3 europene, Raffaele Marciello, a încântat publicul prin evoluțiile sale curajoase, dovedindu-și clasa în mod special la cel mai dificil examen: vremea schimbătoare din Ardeni.

Combinația Jolyon Palmer – DAMS a demarat ca din tun și n-a mai putut fi detronată. Fosta echipă a britanicului, Carlin, a reprezentat adesea cel mai apropiat rival. Însă primul care s-a trezit a fost Julian Leal, columbianul dovedind o constanță ce nu-l caracteriza în trecut. Treptat, Leal s-a pierdut, iar Nasr a preluat frâiele la Carlin, așa cum era și firesc. Pilotul de teste Williams a avut un declic odată cu prima sa victorie, venită târziu, în al patrulea an de GP2: au urmat și alte succese pentru brazilian, însă problema sa a rămas la capitolul dueluri roată la roată. Practic, așa cum Hamilton l-a taxat pe Rosberg unde l-a prins, la fel și Palmer pe Nasr.

Vandoorne și Marciello sunt la diametral opuși, la fel ca McLaren și Ferrari, echipele care-i susțin pe cei doi tineri. Belgianul avea avantajul echipei ART Grand Prix, care i-a pus la dispoziție un monopost capabil să bată concurența, iar rezultatele s-au văzut pe final cu un record absolut al campionatului – 4 pole-uri consecutive. Mai mult, Vandoorne a fost pilotul cu cele mai multe tururi la conducere, în drum spre patru victorii, la fel ca și rivalii Palmer și Nasr. Diferența (notabilă) este că toate cele patru succese ale belgianului au fost în cursa principală, de sâmbătă.

În schimb, Marciello se bucura de un coechipier versat și similar ca exuberanță la volan, Stefano Coletti, fapt ce-l ajuta să progreseze rapid în găsirea unor setări cât mai potrivite. Ghinionul i-a împiedicat pe ofensivii piloți de la Racing Engineering să obțină multe clasări remarcabile, însă și anumite decizii strategice au trădat spiritul latin, ușor haotic. ART n-a avut acest lux al valorilor comparabile, de vreme ce a acceptat să-i acorde volanul secund unui pilot testat de Honda – desigur japonez. Izawa a fost departe, însă tot a reușit să intre în lista de 17 nume clasate pe podium în 2014. Criza de piloți japonezi decenți ne scutește de ocuparea unui loc forțat în F1 momentan.

În spatele acestui cvartet de frunte, a fost loc de progres pentru piloți precum Johnny Cecotto, Mitch Evans sau Arthur Pic. Francezul a impresionat prin constanță, fiind exemplul tipic de pilot pe care nici nu-l observi în cursă și la final se clasează foarte bine. Practic, debutanții din 2014 sunt garanții unui nou sezon pe cinste în 2015, stricat doar de spiritul de imitație față de aberațiile din F1, ultima pe listă fiind adoptarea sistemului DRS, nicidecum necesar în GP2, unde n-au lipsit depășirile.

GP2 are porțile deschise înspre marile valori, fie că este vorba iar de vicecampionul WSR, Pierre Gasly sau despre Esteban Ocon, urmaș al lui Marciello la coroana F3. Discuțiile despre o fuziune cu Formula Renault 3.5 sunt lipsite de substanță momentan, însă realitatea confirmă o prăpastie valorică undeva la jumătatea plutonului (în ambele serii), în eșalonul secund fiind prea multe schimbări de piloți în timpul sezonului și nume de valoare incertă, dar cu background financiar solid. Din păcate, aceștia sunt încurajați și de echipele din GP2, dar și de cele din F1 care i-au ignorat și pe campionul Palmer, și pe debutanții remarcabili, alegându-l însă pe Felipe Nasr și banii Banco do Brasil.

În plan sportiv, rămânem cu amintiri frumoase dintr-o stagiune mult peste nivelul Formulei 1 actuale, ca și spectacol. Iar cireașa de pe tort o reprezintă acest duel de la Spa-Francorchamps.

You may also like

0 comments