Bernd Rosemeyer, eroul uitat

Bernd Rosemeyer, eroul uitat

Acum 77 de ani, Bernd Rosemeyer – steaua strălucitoare a Auto Union-ului, urca în Stromlinienwagen-ul produs la Zwickau pentru a stabili un record de viteză pe Autobahn-ul dintre Frankfurt și Darmstadt. Tot ce a rămas din acea temerară încercare este legenda unui om care a zăbovit printre noi doar 28 de ani, oferindu-ne șansa de a vedea geniul pur la volan.

Erau vremurile în care propaganda naționalistă trecea ca un val uriaș peste Europa iar Germania era țara în care lucrurile se făceau sistematic și cu precizie. Proaspătul guvern social democrat ce tocmai acaparase țara și își exercita forța sub conducerea lui Adolf Hitler, întrebuința metode moderne de a promova punctul de vedere al Germaniei. Propaganda folosită de regim se întindea dincolo de barierele politicii și fiecare german merituos era obligat să devină un vector de imagine pentru Partidul Nazist. Motorsportul nu scăpase de ochiul lui Joseph Goebbels și guvernul german nu se dădea în lături de a participa financiar și cu infrastructura la recordurile de viteză mondiale ținute pe Autobahn. Marii rivali erau Mercedes și Auto Union.

Debutând în motociclism, Bernd Rosemeyer a lovit lumea curselor pe 4 roți ca un trăsnet. Curajul său nebunesc și tăria de a face față unei mașini problematice, nestrunită de nimeni altcineva în afară de el l-a aruncat în brațele presei germane, dornice de un erou. L-a întrecut în popularitate pe eroul în exercițiu al Germanie, Rudolf Caracciola și la primul său test a apărut în costum, motivând ocazia specială! Willy Walb, managerul AU ezita să-l folosească ca pilot în Grand Prix-uri iar germanul a început să-i lase bilețele: „De ce nu conduce Rosemeyer?” „Unde e mașina lui Rosemeyer?” Miracolele pe pistă au urmat dar nu e locul lor aici, colegul Valentin Răducan va explica întregul geniu al germanului într-un capitol din Arta Pilotajului.

Rosemeyer2

În 3 ani, din 1935 până în 1938, vitezele atinse la probele în linie dreaptă au crescut cu peste 115 km/h, atingând limita rezistenței umane. La testele anterioare de viteză, în săptămâna vitezei din octombrie 1937, Mercedes întâlnise anumite probleme care i-au făcut să abandoneze încercarea, lăsând recordul în mâinile lui Rosemeyer, care a accelerat Streamlinerul de 6l construit de Dr. Ferdinand Porsche la peste 406km/h. La oprire, din cauza gazelor de eșapament care invadaseră cockpitul, Bernd a leșinat, fiind nevoie de intervenția doctorului Peter Gläser pentru a fi evacuat.

La începutul lui ianuarie 1938, Mercedes au aruncat mănușa iar șeful NSKK le-a oferit autostrada gratis. Mașina aleasă de AU pentru test era același model Wagen 2, construit de Porsche, dar modificat, acum că Porsche nu mai lucra pentru ei, de către Robert Eberan von Eberhost. Mașina oferea o bază solidă și testată iar noua versiune prezenta o caroserie până la pământ, cu roțile complet acoperite de carenaje fixe, nu în stilul „fustelor” de la finele anilor ’70, fiind practic prima mașină cu efect de sol din istorie – 40 de ani înainte de Lotus 79.

Rosemeyer3

Apoi, Rudolf Caracciola a atins viteza de 432,6 km/h în noul Mercedes, un record ce stă și azi în picioare în ceea ce privește cea mai mare viteză atinsă pe un drum normal de către o mașină construită pentru recorduri. „Rândul meu acum” i s-a adresat Bernd lui Karatsch care tocmai cobora terminat din mașină. „Ai grijă la vânt” l-a prevenit rivalul său. „Nu uita de norocul meu” a glumit mereu optimistul Bernd, al cărui număr norocos era 13. La ora 11, Bernd pornea în testul de 1km. La întoarcere atinsese 429,9 km/h și simțea că motorul abia se încălzise. Cu toată displăcerea unui astfel de tur, care necesita o imensă concentrare și unde o deviație de un grad a volanului te putea arunca pe iarbă, Bernd insistă pentru un nou tur. Nu avea să se mai întoarcă vreodată. O pală de vânt i-a dezechilibrat mașina la trecere pe lângă o deschizătură între copaci. Aceasta a săltat de câteva ori pe pistă, aruncându-l pe german în copacii de pe margine. Abia atinsese 432 de km/h când mașina a schimbat traiectoria. Unele voci indică precaritatea caroseriei aplicată în grabă de către inginerii AU, netestat încă la astfel de viteze. Ni se pare întemeiată opinia masiv documentată a cercetătorului italian Aldo Zana: „Bernd Rosemeyer era mort din momentul în care s-a urcat în cockpit-ul maşinii… Fie ca vina pentru o asemenea pierdere să-i bântuie mereu pe cei care l-au îndemnat să o facă.”

Rosemeyer4

Bernd nu cunoștea frica” avea să declare public mai târziu Caracciola. „Uneori asta nu e bine – ne temeam pentru el în fiecare cursă. Am știut că nu-l așteaptă o viață lungă. Urma să pățească ceva, mai devreme sau mai târziu.” Răsună oare invidia din vorbele rivalului său, spulberat de câte ori Auto Union-ul rezista? În epocă circula o vorbă: lipsa de pilotaj în oricare alt monopost îl făcea pe Bernd să treacă cu vederea orice probleme avute de monopostul său.

În privinţa vitezei pure şi a controlului maşinii la limita extremă a posibilităţilor umane, ce transcend legile fizicii comune, nimeni nu l-a putut egala vreodată pe Bernd Rosemeyer(1909-1938), cel mai rapid, mai nebun şi mai talentat pilot al epocii interbelice şi poate al tuturor timpurilor, idolul unei Germanii în plin avânt economic, stins la numai 28 de ani în timpul unei tentative de record mondial. La trei sferturi de veac de la moartea sa, secretul supremei sale abilităţi rămâne încă o enigmă…” – Valentin Răducan.

Rosemeyer5