Top 10 piloți GT în 2014

Top 10 piloți GT în 2014

Acum aproximativ 25 de ani, Bătrânul Continent era precum un €˜No Man’s Land în ceea ce privește campionatele de GT. Într-adevăr, existau seriile britanice, franțuzești și italienești însă erau de anvergură redusă, multe mașini fiind niște vechituri, un exemplu pertinent fiind campionul British GT din acei ani, un 935DP care își găsește rădăcinile undeva prin anii ‘€™80.

De atunci însă a trecut un sfert de secol iar mai mulți oameni au pus piciorul în prag pentru a produce schimbarea. În 1994 a debutat seria BPR, abreviere de la numele celor 3 întemeietori: Ratel, Barth și Patrick Peter. Cel dintâi a continuat să fie puternic implicat în deciziile la vârf din peisajul European al curselor de GT și a reușit să-și impună formula GT3 la mijlocul aniilor 2000. Din acel moment, această clasă a reușit să își facă loc prin campionatele naționale ajungând la aproape 10 ani distanță de la apariție cea mai populară clasă în lume.

Varietatea mașinilor a crescut, însă competiția a rămas strânsă, amalgamul de piloți profesioniști care au concurat pe astfel de modele făcând dificilă evidențierea clară, mai ales că în seriile de anduranță precum BES o mașină este împărțită de 3 sau chiar 4 oameni. Chiar și așa, unii au reușit să fure lumina reflectoarelor anul trecut fie prin performanțe singulare, fie printr-o constanță a performanțelor destul de impresionantă. Din cei mulți am ales 10, deși mai toți au avut și zilele lor proaste marcate fie de greșeli amatoricesti, fie de acroșaje care au încheiat prematur parcursul lor. Însă, totuși, cine este fără de păcat ?

10. Shane van Gisbergen


Tânărul neo-zeelandez are deja câteva sezoane sub centură în competitivul V8 Supercars din Australia. Acolo și-a adunat fani în jurul lui grație unui stil de atac care a fost pus de multe ori în opoziție cu stilul mult mai calculat al celui mai dominant pilot al seriei: Jamie Whincup. Chiar și așa, el a terminat pe 2 în această serie în 2014. Departe de aceste performanțe, Shane a vrut să-și arate profilul versatil încercând o varietate mare de mașini: s-a dat și în bolizi de drift, ba chiar a atacat și etape de time attack. Însă toate aceste demonstrații cad în plan secund când o comparăm cu cea pentru care a fost inclus în acest top.

Darrell Lea a decis să-l aducă pe pilotul VIP Petfoods la bordul Mclaren-ului său MP4-12C pentru cealaltă cursă importantă de pe Munte: Cele 12 ore de la Bathurst. van Gisbergen a făcut echipă cu Andrew Kirkaldy și doi piloți cunoscuți mai mult pe plan local: Klark și Tony Quinn. Aruncându-și mașina prin viraje de parcă era vorba de turismul Holden cu motor V8, van Gisbergen a magnetizat privirile asistenței printr-un pilotaj la limită în prima parte a cursei. Mulți spun că e o prostie să încerci să câștigi o cursă de anduranță în primele tururi însă Shane a ignorat acest truism, făcând mai multe depășiri care frizează nebunia printre mașinile întârziate care îi stăteau în cale.

Au mai urmat și alte stint-uri, de fiecare dată Van Gisbergen mergând la maxim, însă asta nu i-a ajutat pe membrii echipajului 37 să termine mai sus de locul 4 la general, fiind totuși în același tur cu învingătorii.

9. Nicky Pastorelli


Olandezul cu nume și rădăcini italienești a continuat și în 2014 relația cu V8 Racing mergând încă o dată pe Corvette-ul C6.R al echipei în campionatul International GT Open. Anul a început bine pentru olandez, Pastorelli fiind, în mod surprinzător, cel mai rapid în jurul Autodromului din Dubai în calificările pentru cursa de 24 de ore. Bătrâna mașină care a fost la un moment dat în viața ei un starter în FIA GT1 s-a păstrat în luptă de la vârf pe tot parcursul cursei, Pastorelli fiind constant cel mai rapid om în mașină. În lipsa unor echipieri la fel de competitivi, V8 Racing a trebuit să se mulțumească doar cu poziția a 5-a.

A urmat apoi un sezon în GT Open, unde, pus din nou alături de Miguel Ramos, Pastorelli a fost mai tot timpul printre cei mai rapizi piloți din Super GT, alături de Daniele Zampieri și Andrea Montermini. Titlul de vice campion cu care s-a ales la finalul sezonului se datorează abandonurilor avute pe final, precum cel de la Spa. Însă când totul a mers bine, Pastorelli a fost mai rapid decât Ramos, revenirea din ultima cursă din Barcelona când Corvette-ul a plecat din pluton fiind un exemplu clar al spiritului combativ al olandezului care i-a adus 5 victorii în 2014. Povestea pare să se repete și în acest an, Pastorelli luând din nou parte la cursa de 24 de ore de la Dubai unde însă nu a mai ajuns la finish, dar asta este altă poveste.

8. Nick Catsburg


Nu vreau să se considere că țin partea olandezilor, însă star-ul echipei TDS Racing a fost, în 2014, Nick Catsburg. Z4-ul care a participat în BES cu un echipaj Pro-Am nu ar fi trebuit să emită vreodată pretenții la o victorie în clasamentul general însă, în câteva rânduri, Catsburg a făcut să pară că imposibilul devine măcar probabil.

La cursa de casă a echipei, Paul Ricard, Catsburg a fost cel mai rapid pilot la jumătatea cursei, aducându-și BMW-ul în frunte. Din păcate, în momentul în care Catsburg a părăsit cockpit-ul, șansele la victorie sau cel puțin un podium s-au spulberat, ritmul mult inferior al echipierilor făcând posibilă doar o victorie la clasă și locul 4 la general.

Nick și-a arătat apoi și latura de făptură marină, mergând excelent în condițiile dificile din ultima etapă de pe „Ring”. Încă o dată, pilotajul său a adus Z4-ul colorat în mai toate culorile spectrului în lupta pentru podium dar tot cu locul 4 a trebuit să se mulțumească. Să vedem ce mașini o să prindă în viitor.

7. Stephane Ortelli


În vremuri demult apuse, Ortelli se impunea la Le Mans. La general. De atunci a trecut însă mult timp dar, în ciuda acestui aspect, decanul de vârstă al Sainteloc Racing, căci aici a concurat în BES în 2014, nu și-a pierdut tenacitatea și, mai presus de toate, nici pasiunea.

A fost la fel de bătăios la duelurile roată la roată din BSS, luptându-se la vârf în prima jumătate a cursei de la Nogaro. Într-adevăr, nu a avut tocmai cel mai mult noroc din lume, abandonul din Slovacia fiind printre cele mai nefericite momente ale sezonului, însă când lucrurile au mers bine l-am putut recunoaște pe Stephane cel de odinioară.

Așa cum a fost cazul în calificările de la Baku când, pe o pistă reconfigurată, a fost cel mai rapid, trecând razant printre pereții de beton ce delimitează circuitul stradal din Azerbaijan. Arătându-și experiența, a fost, pe intervale, cel mai rapid pilot în Audi-ul Sainteloc la Spa fiind de multe ori superior lui Vanthoor și Rast. Da, Ortelli nu mai este chiar pilotul de primă mână de acum un deceniu, însă flacăra încă mai arde.

6. Steven Kane


Performanța Bentley-urilor în primul lor an complet în competiții a surprins pe toată lumea însă dintre băieții Bentley ai zilelor noastre doi au ieșit în mod special în evidența: Guy Smith, pentru că a mers și prin locuri nu tocmai potrivite pentru Continental și, respectiv, Steven Kane pentru că a fost cel mai rapid dintre toți.

Acesta a fost cel care a găurit blindajul ART Grand Prix la Silverstone, urmărirea liderului Andy Soucek făcând deliciul publicului britanic. Kane nu și-a dezamăgit conaționalii și a dus treaba de la capăt trecând de Soucek iar apoi depărtându-se în drumul său către prima victorie marca Bentley din BES. A fost și prima pe pământ britanic după o așteptare de aproximativ 80 de ani. Destul, a zis Kane.

Însă nu numai partea de atac total s-a văzut în pilotajul lui Kane în 2014, britanicul fiind la fel și de capabil la capitolul defensiv. S-a apărat exemplar de atacurile aceluiași Mclaren ART Grand Prix la el acasă, în Franța. Astfel, Bentley și-a trecut în cont a doua victorie la rând, tot efortul fiind încununat cu titlul de vice-campion al Pro-Cup. Având în vedere că Bentley-ul este într-o continuă dezvoltare, acesta poate fi doar începutul.

5. Max Gotz

Se pare că Gotz și-a îndeplinit sarcinile exemplar în 2014 din moment ce acum îl găsim într-un scaun Mercedes în DTM. Clar, titlul de campion BSS pe care l-a trecut în palmares l-a ajutat, însă pe de altă parte, nu tot timpul lucrurile au mers perfect pentru Gotz anul trecut.

Într-adevăr, au fost multe momente când a fost stăpân pe situație, dovedindu-se practic fără egal în prima parte a cursei de campionat de la Algarve și, acasă la Vanthoor, în cursa de la Zolder. De cealaltă parte, au fost și momente mai puțin fericite precum greșeala din cursa de campionat de la Slovakia Ring care i-a lăsat drum liber lui Sergio Jimenez către prima poziție, Gotz predându-se apoi și în fața lui Baumann. Totuși, niciunul din cei doi nu se pot numi campioni, iar pentru unii doar rezultatele contează. Acestea spun răspicat numele unui singur om: Max Gotz.

4. Max Buhk


Celălalt Max – cel mai energic, mai tânăr și mai exploziv. Nu mă credeți? Întrebați comisarii de la Slovakia Ring care l-au suspendat după ce s-a luat la ceartă cu niște oficiali în timpul week-end-ului din ADAC GT Masters. Acest moment în care și-a pierdut cumpătul i-a pierdut, fără să știe, și șansa la titlul în BSS. Apoi, tot pe mâna lui, a pierdut și o șansă la titlul Blancpain GT, îngreunându-i viața echipierului Gotz după un contact cu zidul în cursa de calificare de la Baku care a înjumătățit eleronul.

Da, nu a fost lipsit de greșeli, gafa de la Zandvoort când a fost depășit de condițiile dificile venind rapid în minte, însă în mod normal, erorile au stat departe de el. A fost unul dintre cei mai rapizi, dacă nu cel mai rapid, în calificări pe parcursul sezonului în BSS, iar faptul că titlul de campion al acestei serii l-a evitat din cauza unui moment ciudat din afara pistei nu scade valoarea sa, care nu a trecut neobservată de Mercedes.

3. Jeroen Bleekemolen


Precum piloții de altă dată, Bleekemolen, al 3-lea și, promit, ultimul olandez din acest top, parcă nu poate rata un week-end fără să conducă ceva. S-a împărțit în 2014 între un Viper de GT-D în TUSC și Lamborghini-ul GRT cu care s-a dat în BSS. Parcă nu se poate să găsești 2 mașinării mai diferite, iar dacă mai punem la socoteală 10 curse cu un Corvette în ADAC Masters și participarea la Le Mans cu Porsche, poza lui ar trebui să ilustreze noțiunea de all-rounder.

Aceste diferențe însă parcă n-au contat, Bleekemolen arătându-se suprem în ambele prin comparație cu echipierii săi. Bine, nici Keating sau Proczyk nu-s tocmai piloți de primă mână, dar faptul că Bleekemolen s-a luptat la 2 titluri într-un sezon, trecând la mustață de cel din BSS mă fac să ajung la concluzia că Jeroen a ridicat ștacheta anul trecut.

A făcut un sezon aproape perfect în BSS, Lamborghini-ul fiind de obicei favorit pentru victoria în cursa de calficare. În plus, grație lui Bleekemolen, a fost și un favorit pentru plecarea din prima linie în aceasta. Ignorând greșeala de la începutul stint-ului său din Zandvoort, ratarea titlului nu i se poate imputa lui, căci, în mod obiectiv, mai multe greșeli au fost comise chiar de campionul Gotz. Acesta din urmă a avut însă șansa să fie pus alături cu un pilot de aceeași valoare, iar€“ Bleekemolen nu.

2. René Rast

În urmă cu 2-3 ani părea greu de crezut că Rast poate pierde prima poziție dintr-un top al piloților de GT. Iată însă că acest lucru s-a întâmplat în 2014. Asta nu-l supără însă pe Rast, și nu pentru că nu ar citi vreun top, ci doar pentru că, în timp ce ocupantul locului 1 încă se așează la bordul unui R8, Rast se va coborî în cockpit-ul unui R18 de la anul.

Această poziție de pilot de uzină nu a venit însă fără muncă, Rast cimentându-și poziția de reper în lumea GT-urilor. Cum altfel poate fi numit un om care a câștigat, în același an, cele 24 de ore de la Spa și, pe deasupra, cele 24 de ore de la Nurburgring?

Ah, și a mai fost și campionul ADAC GT Masters. Mai trebuie spus ceva? Bineînțeles, ne vom reaminti de vânătoarea de BMW pe care a întreprins-o la finalul cursei de la Spa, ferocitatea și constanța tururilor legate în efortul de a prinde BMW-ul Marc VDS fiind una aproape de poveste. Zic aproape deoarece Rast avea avantajele de partea lui: R8-ul mai rapid la Spa, o mașină fără probleme tehnice și cauciucuri noi. Werner nu avea servodirecție și, pe deasupra, avea gume vechi de un stint. De aceea nici nu a urcat mai sus de a 2-a treaptă a podiumului la final.

1. Laurens Vanthoor

Am început cu 10, i-am înșirat mai sus așa că acum, rămas fără opțiuni, am ajuns la ultimul loc. Adică, defapt, primul, doar că este ultimul menționat. Acesta revine, fără doar și poate, tânărului belgian Laurens Vanthoor.

Pentru început, Vanthoor a închis anul având în dreptul său 2 titluri: campion al BES și campion al Blancpain GT Cup. Apoi, în spatele rezultatelor, stau dovezile supreme de pilotaj care au dus la aceste rezultate. De la galopul din Albion pe parcursul căruia Vanthoor a urcat de pe 10 până pe 3 până la cursa fantastică, pe ploaie, de la finalul sezonului din Germania, de fiecare dată Vanthoor s-a poziționat în fruntea echipajului din care a făcut parte ieșind în evidență ca liderul echipei.

A câștigat la Spa, alături de Rast, și și-a trecut în cont 5 victorii în BSS. Pe ocupantul locului 2 l-a mai dominat, categoric chiar, și în exercițiul calificărilor din BSS unde Laurens a fost mai rapid de 6 ori din 7 întâlniri. Asta în condițiile în care, în anii trecuți, Rast era etalonul pe un tur de pistă. Acum însă etalonul s-a schimbat, iar odată cu Vanthoor, ștacheta a fost ridicată și mai sus. Iar tânărul belgian are tot timpul în față să continue să se îmbunătățească iar eu sunt sigur că o va face.