De la pilot la manager: Emerson Fittipaldi

De la pilot la manager: Emerson Fittipaldi

În 1974, doi frați brazilieni, ambii piloți iar unul dublu campion mondial, au decis să-și înființeze propria echipă și să cucerească lumea Formulei 1. Visul ambițios pentru ei și pentru țara natală a fost relativ scurt și nu chiar atât de strălucitor precum și-l imaginau Wilson și Emerson Fittipaldi.

Pentru că am dedicat această săptămână motorsportului de pe continentul sud-american, facem excepție de la ordinea cronologică a prezentării echipelor formate de piloți și vă prezentăm istoria echipei Fittipaldi, urmând ca ulterior să reluăm șirul cronologic firesc.

Fittipaldi Automotive, uneori intitulată Copersucar, după numele sponsorului principal, a fost înființată în 1974 de către frații Wilson și Emerson Fittipaldi. Echipa a fost fondată cu bani veniți din partea Copersucar, companie braziliană ce producea zahăr și alcool.

Înainte de a apărea pe scena Formulei 1, frații Fittipaldi aveau o afacere prosperă în Brazilia, construind karturi și modificând motoare. Treptat însă, s-au îndreptat și spre alte formule, precum Formula Vee (sau Formula Volkswagen), o formulă în care au debutat la începutul carierei lor și Niki Lauda și Keke Rosberg.

Pilotând și câștigând curse și în Europa, frații au ajuns în Formula 1: Emerson a pilotat pentru Lotus, câștigând primul titlu mondial cu echipa în 1972, iar Wilson a pilotat pentru Brabham în 1972 și 1973. În decursul anului 1973, ei au luat decizia de a-și înființa propria, aceasta fiind singura din Formula 1 ce a avut sediul în Brazilia.

Anul următor a fost pusă la punct echipa: Copersucar a devenit sponsor major, Richard Divila a devenit designer-ul mașinii, compania aerospațială națională Embraer furniza materiale și punea la dispoziție tunelul de vânt, iar mexicanul Jo Ramirez (ce a fost și coordonatorul McLaren între 1984 și 2001) a fost angajat în funcția de team manager.

Fitti01

Primul monopost, lansat în octombrie 1974, a purtat numele de Copersucar FD01 – inițialele „F” și „D” provenind de la numele Fittipaldi și Divila, iar 01 indicând numărul șasiului. Echipa a debutat în GP-ul Argentinei, cursa inaugurală a sezonului 1975. Din păcate, primul an nu a fost unul reușit, Wilson, singurul pilot al echipei, reușind să termine doar 5 curse din 14.

Totuși, o veste bună a venit în ce privea anul următor: Emerson decidea să plece de la McLaren, echipă cu care câștigase titlul în 1974 și să piloteze pentru echipa familiei. La acel moment, se pare că legătura de sânge a fost mai presus decât dorința de a fi într-un monopost în care să câștige curse, după cum cum spune chiar el: „Aș fi putut fi într-o situație foarte confortabilă și să continui să câștig curse cu alte echipe. Dar am avut în minte mereu dorința de a crea propria noastră echipă. Am fost cu siguranță mai motivat în propria echipă decât în alta.” Totuși, în 1984, când a început să piloteze în competiția americană CART, a mărturisit: „Să-mi construiesc propria echipă [de Formula 1] și să concurez pentru ea a fost cea mai mare greșeală din viața mea. Acum vreau doar să mă bucur de lumea curselor auto pentru ceea ce este!”

Dar să revenim la istoria echipei. În sezonul ’76, Emerson a devenit pilotul principal al echipei și a reușit să se califice la cursa inaugurală din Brazilia pe poziția a 5-a, cea mai bună calificare din istoria echipei, însă nu a terminat cursa decât pe locul al 13-lea; la finalul sezonului, echipa nu a adunat decât 3 puncte, terminând pe poziția a 11-a în clasamentul general.

Fitti02

Plasarea sediului în Brazilia nu s-a dovedit o idee bună, așa că din 1977 acesta a fost mutat la Reading, în Marea Britanie, mai aproape de furnizori. Se pare că mutarea a dat roade, Emerson reușind pentru echipă mai multe clasări pe locurile 4 și 5 cu monopostul F5 – Divila a părăsit echipa, fiind înlocuit de Giacomo Caliri, astfel încât s-a renunțat la „D”-ul din numele monopostului. La final de sezon 1975, Copersucar Fittipaldi a ocupat poziția a 9-a, cu 11 puncte.

În 1978, echipa își schimba denumirea în Fittipaldi Automotive, iar Emerson reușea cea mai bună performanță a echipei: un loc secund în GP-ul Braziliei cu monopostul F5A. Echipa a terminat sezonul pe locul 7, în fața McLaren, cu 17 puncte obținute.

Fitti03

Sezonul următor a dovedit că performanțele din anul trecut au fost trecătoare: monopostul F6 a fost o mașină cu performanțe slabe, unul din motivele acesteia fiind și neînțelegerea fenomenului de „efect de sol” de către noul designer, Ralph Bellamy. Rezultatul de la sfârșitul sezonului – un singur punct și locul 12 în clasament – a determinat Copersucar să nu mai finanțeze echipa.

Totuși, 1980 a venit cu un nou sponsor, Skol, iar echipa a cumpărat și ce a mai rămas din fosta echipă Wolf Racing, de la care au venit = și pilotul Keke Rosberg și noul designer-șef, Harvey Postlethwaite, alături de tânărul inginer pe partea de aerodinamică, Adrian Newey. Skol Team Fittipaldi a reușit două clasări pe ultima poziție a podiumului, câte una pentru ambii piloți, și a terminat sezonul pe locul 7 la general, cu 11 puncte.

Fitti04

În 1981, echipa începea sezonul fără dublul campion, ce decisese să se retragă din Formula 1 la finele anului precedent, fiind înlocuit de Chico Serra. Rămâne totuși în funcție managerială, dar echipa începea să intre în declin. Sponsorizarea de la Skol fusese pierdută, Postlethwaite plecase la Ferrari, Keke Rosberg a decis să piloteze pentru Williams din 1982, iar în curse erau folosite doar variante modificate ale vechilor monoposturi, acest lucru ducând la o serie de necalificări și retrageri din curse.

Ultimul an în Formula 1 a fost unul în care echipa a terminat pe locul 13, ultimul din clasamentul constructorilor, și a obținut un singur punct (și acela obținut după descalificarea lui Niki Lauda) în Belgia, prin Serra, singurul pilot al echipei. Ultimul monopost, F9, construit de Divila (care revenise la echipă) a fost introdus în GP-ul Marii Britanii, etapa a 10-a din totalul de 16, însă a dezamăgit.

Fitti05

În final, eforturile fraților Fittipaldi de a strânge fonduri pentru salvarea echipei au fost în zadar, astfel încât visul lor de a câștiga curse în Formula 1 s-a stins în 1983, când echipa și-a închis porțile pentru totdeauna.

De amintit:

Ani activi: 1975 – 1982

Cea mai bună clasare în curse: locul secund, Brazilia 1978 – Emerson Fitipaldi

Cea mai bună clasare în clasament: locul 7 în 1978

Starturi în curse: 120

Puncte adunate: 44

Motor folosit: Ford Cosworth DFV

Sponsori principali: Copersucar (1975 – 1979), Skol (1980 – 1981)

————————

Săptămâna 23 februarie – 1 martie 2015 decurge sub conceptul La Semana Sudamericana. Autorii Pitstops vă vor prezenta lucruri mai puțin cunoscute despre seriile și piloții sudamericani din istoria motorsportului. Deja apărute:
STW 1994 – Revanșa lui Johnny Cecotto
TC2000 vs Stock Car Brasil
Alex Barros și Carlos Lavado, perlele motociclismului sud american
Gladiatori uitați: Oscar Gálvez
Istoria celor 1000 de kilometri de la Buenos Aires
Ofensiva argentiniană în motorsport
Ayrton Senna dincolo de mit