IndyCar Milwaukee: Bourdais, egalul lui Al Unser Jr.

IndyCar Milwaukee: Bourdais, egalul lui Al Unser Jr.

Ultima victorie pe oval semnată de Bourdais data din 2006, când se impunea pe traseul de o milă de la Milwaukee. Nouă ani mai târziu, același cadru l-a propulsat înspre succesul cu numărul 34 din carieră.

Cele două echipe mai micuțe din tabăra Chevrolet, conduse de Jimmy Vasser și Ed Carpenter, reușesc de câteva ori pe an să se bată la victoriile de etapă, iar pentru monopostul #11 al KVSH totul a funcționat de minute la Milwaukee. O strategie curajoasă și o mașină foarte bine echilibrată i-a permis lui Bourdais să urce rapid 10 poziții pentru a deveni lider, iar apoi să petreacă în acea postură 118 tururi din totalul de 250. Ultimul restart a fost gestionat excelent, iar francezul s-a impus cu un avans de peste două secunde, ajungând astfel la cota 34, unde se afla și legenda Al Unser Jr. A fost totodată cea de-a cincea victorie pe oval pentru francez și prima de la revenirea sa în campionat după perioada amară din F1.

Locul secund i-a revenit lui Helio Castroneves, care a depășit pe toată lumea în afară de lider, după ce fusese retrogradat pe ultima poziție în urma verificărilor tehnice de după calificări. Graham Rahal continuă să fie prezent în avanposturi, de această dată cu un loc 3, în timp ce Juan Pablo Montoya s-a clasat al patrulea și l-a mai distanțat din nou pe Will Power. Australianul a fost implicat într-un incident cu Ryan Briscoe și a abandonat, iar avansul lui Montoya a ajuns la 54 de puncte înainte de etapa din Iowa, însă acum se raportează la noul ocupant al poziției secunde, Scott Dixon. Mai mult, Rahal și Castroneves l-au devansat și ei pe Will Power la general.

În prima jumătate a cursei, CFH a ținut capul de afiș prin Josef Newgarden, care a condus în trei rânduri și a încheiat al cincilea. Noile kituri aerodinamice sunt destul de sensibile, așa că monopostul #67 a fost foarte rapid fără vreun rival în față, însă odată ce a fost prins în pluton, nu a mai putut avansa. Nu același lucru se poate spune despre cealaltă mașină a echipei, pilotată de patronul Ed Carpenter, care a progresat 10 poziții față de clasarea pe grilă, terminând pe locul 10.

Scott Dixon s-a implicat și el în bătălia pentru podium, însă pe final a încercat să-l devanseze pe Montoya și apărarea columbianului l-a forțat pe pilotul Ganassi să iasă de pe trasă, pierzând trei locuri. Totuși, a mai fost timp destul pentru ca Dixon să treacă de Marco Andretti și să termine al șaptelea, în cea de-a 250-a cursă în seriile americane de monoposturi pentru neozeelandez.

După ce Bourdais și-a primit imensa roată de cașcaval ca premiu, s-au consumat trei sferturi din campionat. Urmează un oval și mai scurt decât cel de o milă din Milwaukee – cel de la Iowa, apoi circuitul de la Mid-Ohio, triovalul de la Pocono și vizita în Napa Valley pentru finala de la Sonoma.