Categories: WEC

WEC Bahrain: Webber campion după o cursă dramatică

Ultima cursă a sezonului din Mondialul de Anduranță a fost un adevărat thriller cu atât de multe răsturnări de situație încât faptul că avem de așteptat până în aprilie la Silverstone este greu de digerat. Cei care au atras cele mai multe blitz-uri au fost Hartley, Bernhard și Webber care s-au impus în clasamentul piloților la LMP1 în ciuda unei curse de coșmar. Luptele pentru titlurile la LMP2 și GTE-Am au fost la fel de strânse, în timp ce la GTE-Pro, Lietz a îndeplinit formalitatea.

Începutul cursei nu a lăsat să se întrevadă ce avea să urmeze după mai puțin de 30 de minute de la afișarea luminilor verzi deasupra liniei de start-sosire de pe circuitul de Grand Prix din Bahrain. Timo Bernhard a plecat perfect din pole, depărtându-se cu ușurință de Romain Dumas care nu s-a luptat cu echipierul său, fiind instruit să stea în defensivă, ținând în urma sa cele două Audi-uri, cel cu numărul #7 având încă șanse la titlul mondial.

Primele minute i-au aparținut poleman-ului Timo Bernhard

Toate previziunile pentru o cursă plictisitoare la vârf s-au prăbușit odată cu problemele apărute din senin la mașina lui Bernhard care a încetinit brusc, târându-se până la boxe. Problema apărută, avea să se cunoască ulterior, era la legătura pedalei de accelerație. Reparațiile au durat puțin peste 8 minute adică 4 tururi pierdute în raport cu liderul Dumas. Francezul avea să piardă însă șefia la finele primei ore când o neutralizare a venit mânușă celor de la Audi care au promovat pe primele două poziții. La acel moment, se preconiza că strategia avea să includă 6 stint-uri pentru Porsche și Toyota, respectiv 7 pentru Audi. Un stint de combustibil a fost calculat la aproximativ 28-29 de tururi.

Lucas Di Grassi a bifat un stint dublu la bordul mașinii #8, în timp ce Fassler a făcut schimb cu Lotterer la prima oprire pentru combustibil. După ce cursa și-a intrat în ritm, a devenit clar că, pentru prima oară de la debutul stagiunii, Audi putea să egaleze ritmul celor de la Porsche. Ordinea s-a schimbat însă, după ce Audi-ul lui Di Grassi a avut probleme cu discul de frână de pe partea stânga față, pagubele produse necesitând și schimbarea suspensiei. Întreaga operațiune a costat echipajul #8 un sfert de oră, Oliver Jarvis fiind trimis înapoi pe pistă când mașina a fost scoasă din garaj.

Audi a terminat pe doi prin #7 dar le trebuia victoria pentru a deveni campioni

Astfel, la jumătatea cursei, Audi #7 se afla în frunte urmat de Porsche #18 și cele două Toyota la un tur în urmă dar mergând la un ritm mai crescut față de ceea ce ne-au arătat în etapele precedente. Pe 5 se afla cel de-al doilea Porsche care, grație stint-urilor lui Hartley și Bernhard se apropia de cele două TS040.

Dacă situația prezentată mai sus s-ar fi păstrat, atunci Lotterer și compania ar fi devenit campioni însă sorții n-au fost în favoarea echipei Joest. Mai întâi, mașina #7 a pierdut șefia din cauza unei piulițe care refuza să se desprindă, necesitând o oprire suplimentară. Lucrurile s-au agravat apoi odată cu penalizarea de 3 minute primită de celălalt Audi venită ca urmare a unei greșeli a echipei de la boxe în timpul reparaților. Atunci, s-a montat pe față setul greșit de pneuri, depășindu-se în acest mod limita de 34 de pneuri alocate pentru cursă și calificări.

Nu doar Audi, ci și Porsche a avut probleme, echipajul #17 fiind încă o dată cel țintit. În a 5-a oră, mașina a început să piardă din putere din cauza cedării sistemului de recuperare a energiei pe puntea față. Cum nu puteau pierde timp la boxe, cei de la Porsche au decis să păstreze mașina pe traseu deși se putea baza doar pe sistemul de recuperare al energiei de la evacuare, motiv pentru care Webber a trebuit să se târască folosind doar puterea motorului cu ardere internă. Pe parcursul ultimelor zeci de minute, acesta a mai murit de câteva ori, 919-le chinuindu-se tur după tur.

Toyota a avut cea mai bună cursă a stagiunii iar Wurz s-a retras cu un podium

În cele din urmă, Webber a reușit să aducă mașina la linia de sosire pe poziția a 5-a, victoria echipajului #18, cu mai bine de un minut avans grație unui stint final perfect al lui Jani care a și postat cel mai rapid tur de cursă, asigurând că titlul merge la fostul pilot Red Bull Racing și echipierii săi. Pe doi s-a clasat echipajul #7, un rezultat insuficient pentru a deveni campion în condițiile în care era necesară victoria. A urmat, pe 3, echipajul #2 al Toyota, veteranul Alex Wurz retrăgându-se onorabil printr-un podium – emulând rezultatul lui Kristensen din Brazilia anul trecut.

Este evident că atât reușita echipajului #17 cât și podiumul celor de la Toyota se datorează în mare parte problemelor celor de la Audi care, în condițiile unei curse curate, s-ar fi putut lupta la victorie, adică și la titlul mondial. Audi-ul #8 a terminat pe 6, cursa fiind ruinată de problemele de la început și, mai apoi, de penalizarea primită, în timp ce Toyota #1 a venit pe 4 ca urmare a unei greșeli a lui Nakajima care a atins în ora a 3-a Alpine-ul Signatech #36.

Rebellion s-a impus și în cursă, dar și în campionat

Cele trei prototipuri de LMP1 private au avut fiecare probleme, toate aflându-se pe prima poziție la un moment dat în cursă. Cele două Rebellion au dominat prima jumătate a cursei, înainte ca echipajul #13 care se afla pe doi în această ierarhie a privaților să întâmpine probleme la sistemul electric care au fost însă remediate rapid de mecanici. Au urmat apoi probleme pentru Rebellion-ul #12 care a venit la boxe cu probleme serioase la frânele de pe puntea spate. Reparațiile au durat mai mult pentru Rebellion-ul alb astfel că echipa ByKolles a preluat șefia.

CLM-ul nu a petrecut însă mult timp în frunte, fiind lovit la rândul lui de probleme la frâne. Echipa austriacă s-a mișcat și ea bine însă timpul petrecut la boxe a fost prea mult pentru ca CLM-ul #4 să poată urca mai sus de poziția secundă. Astfel, echipajul Rebellion #13 s-a impus, la un tur în fața CLM-ului, cel de-al doilea Rebellion venind pe 3. Ordinea a adus titlul pentru echipajul #12, în timp ce #13 s-a clasat pe 2 în clasamentul final grație acestei victorii – ByKolles rămânând pe 3. Aceasta a fost și prima victorie de clasă pentru Matheo Tuscher, în timp ce Dominik Kraihamer a dedicat victoria fostului mecanic-șef Damien Lewis decedat recent.

La LMP2, lupta s-a dat, pe mai toată durata cursei, în 4: cele două Ligier G-Drive, ORECA KCMG și, nu în ultimul rând, Alpine-ul Signatech.

Prin locul secund KCMG au trebuit să se mulțumească cu titulatura de vice-campioni

Pe tot parcursul cursei, Ligier-ul #28 s-a luptat cu ORECA-ul #47 într-un adevărat duel pentru titlu care s-a întins pe mai multe stint-uri. Mai întâi, în prima parte a cursei, Sam Bird s-a luptat cu Nick Tandy, apoi Roman Rusinov a mers roată la roată cu Matt Howson care a semnat un stint dublu fără pată. Un nou schimb de piloți a prijeluit un nou duel, Julien Canal luptându-se cu Richard Bradley dar și cu Howson care a revenit la comenzi. Ultimul duel a fost între Sam Bird și Nick Tandy care a revenit pentru a termina ceea ce începuse cu aproape 6 ore înainte.

KCMG a decis, după ce Tandy a preluat conducerea pe gume mai proaspete, să rămână pe acest set până la final, Bird trecând însă pe la boxe pentru un schimb. Asta i-a adus avantajul omului G-Drive care a trecut în frunte și s-a impus cu un avans convingător. Astfel, titlul merge către tripleta Rusinov/Canal/Bird, în timp ce Howson și Bradley trebuie să se mulțumească cu titulatura de vice-campioni.

Alpine-ul s-a aflat în plasa liderilor mai toată cursa însă a ratat locul 3 în ultima buclă

Pe 3 s-a clasat cel de-al doilea Ligier care, după ce a pierdut orice șansă la titlu în etapa precedentă, a luptat ca și cum acest lucru nu s-ar fi întâmplat. Pipo Derani a reușit să treacă de Alpine-ul care a fost întârziat în prima parte de lovitura primită de la Nakajima.

Restul plutonului nu a ieșit atât de mult în evidență, ochii tuturor fiind ațintiți asupra luptei celor două echipaje cu șanse la titlu și a celorlalte două care luptau de parcă ar fi avut și ele o șansă. Cele două Ligier Extreme Speed Motorsport au avut probleme la partea posterioară, ceea ce a aruncat ambele mașini la coada plutonului, unde au și terminat cursa – emulând și rezultatul din acest sezon care este unul de uitat pentru oamenii lui Scott Sharp.

G-Drive Racing au luat titlul prin #28 grație victoriei în fața KCMG

Morgan-ul Morand Racing a lovit armco-ul de pe partea stângă după ce niște probleme la partea din spate au făcut ca mașina să vireze brusc în direcția gliserelor. Pagubele au fost reparate dar timpul pierdut nu a mai putut fi recuperat astfel că mașina a venit pe 7 la categoria P2. Gibson-ul Strakka a mers pentru întâia dată fără probleme de când britanicii l-au adus ca înlocuitor pentru Dome-ul S103. Watts și Kane au mers ceas, Leventis reușind în sfârșit să se apropie de ritmul echipierilor săi, după ce a avut dificultăți în a se aclimatiza cu noua mașină. Echipajul #42 a venit pe 6. S-au mai prezentat și rușii de la AF Racing, un singur BR fiind adus pentru a testa marea cu degetul înaintea unui posibil asalt cu două mașini asupra WEC în sezonul următor. Concurenții din ELMS, nu au fost eligibili la puncte însă experiența obținută, care a inclus și un acroșaj, este mai importantă.

La GTE-Pro, nu sunt multe de discutat. Echipajul #92 al Team Manthey a dominat ostilitățile, germanii trecându-și în cont la finele cursei toate cele 3 titluri puse în joc: la piloți, pentru Lietz care oricum avea un avans considerabil, la echipe și la producători. Primul stint al lui Pilet a fost îndeajuns de bun pentru ca Fred Makowiecki să nu mai trebuiască să-și bată capul despre adversarii din urma sa. Astfel a curs și restul întrecerii însă Ferrari mai avea șanse la titlul destinat producătorilor.

Porsche a luat toate cele 3 titlurile dar a fost mai anevoios la producători

Căluțul cabrat a venit la Bahrain cu un avans de 5 puncte la producători. Victoria, care era clară încă din timpul întrecerii, a echipajului #92 aducea 25 de puncte pentru Porsche. Ferrari, care se bucura de clasarea ambelor 458 AF Corse pe podium la jumătatea cursei, aduna astfel 33 de puncte. La acel moment, cel de-al doilea Porsche ar if trebuit să strângă 13 puncte pentru a duce titlul la Wiessach – însă două Aston-uri îngreunau sarcina.

Victoria finală a celor de la Porsche a fost adusă, în cele din urmă, nu de opoziția celor de la Aston-Martin, care pierduseră echipajul #99 după ce acesta a primit o penalizare de 3 minute pentru folosirea unui set de pneuri în plus în antrenamente. A fost vorba de probleme chiar în tabăra Ferrari, o jantă cedând pe Ferrari-ul #71 al lui Rigon. Mașina s-a târât la boxe însă timpul pierdut nu a mai fost recuperat. Aston-urile, între timp, au continuat să meargă bine, echipajul #97 clasându-se pe 3 – primul podium pentru echipă de la etapa secundă și, respectiv, primul pentru Darren Turner în acest an. Pe 5 s-au clasat Lietz și Christensen care au reușit să strângă punctele necesare pentru a aduce titlul celor de la Porsche, emulând astfel clasarea în ultima etapă a campionilor de la LMP1 din aceeași tabără.

Germanii, care au bifat un tur de forță în 2015, ar putea să nu revină la anul, zvonurile sugerând că se dorește o micșorare a activității care ar viza, nu echipa Porsche North-America, ci Team Manthey care opereaza activiățile din WEC. Astfel, este posibil ca mașinile de la GTE-Pro să nu revină la anul pentru a-și apăra titlurile cucerite. Partea plină a paharului vine sub forma revenirii sigure a celor de la Ford care vor aduce două GT-uri la categoria Pro operate de Multimatic Motorsport. Echipajul full-season pentru latura nord-americană a programului, operată de Ganassi Racing, a fost confirmat însă cel pentru WEC este tot în aer, numele lui Nicki Thiim și, respectiv, Stefan Mucke, care nici nu a fost prezent la Bahrain, fiind printre cele care se zvonesc a fi dorite de Ford.

La GTE-Am, echipajul #72 SMP Racing a bifat o cursă fără probleme, dar nu strălucită, reușind să ia titlul finalmente –după ce a ratat această oportunitate în ultimele două etape. În frunte, au fost alte nume care s-au luptat, printre care și Manu Collard, veteranul francez încercând să aducă titlul echipajului #83 AF Corse care păstra șanse matematice.

În ciuda unui început foarte bun pentru #83 care a condus în mâinile lui Collard, mașina a terminat abia pe 4, în ciuda faptului că și Matteo Cressoni s-a aflat la un moment dat pe prima poziție. Corvette-ul Larbre Competition a condus la rândul său o bună bucată de vreme, francezii arătând pentru prima dată de ce sunt capabili după ce un mix de probleme tehnice, penalizări și dezavantaje din BoP i-au aruncat în anonimat în acest an. Paulo Ruberti a fost cel care s-a luptat chiar și cu mașini din Pro, însă ritmul său nu a putut fi egalat de Gianluca Roda, C7.R-ul pierzând astfel locuri prețioase și clasându-se la final pe penultima poziție.

SMP Racing au câștigat trofeul pe care și l-ar fi putut adjudeca încă din antepenultima etapă

Podiumul final i-a avut în frunte pe Lamy/Dalla Lana/Lauda, această a treia victorie pentru echipajul condus de veteranul portughez arătând că mașina s-ar fi putut lupta la titlu dacă nu ar fi avut ghinion. Pe 2 și 3 au venit cele două mașini Proton, echipajul #77 terminând pe 3 fără Patrick Dempsey – care s-a aflat în Londra fiind ocupat cu filmări, lucru care contrazice declarațiile sale de la începutul anului legate de priorități. Poziția secundă pentru #88 a fost cel mai bun rezultat pentru acest echipaj în 2015.

Finalu de stagiune aduce, evident, ridicarea cortinei peste un nou silly-season care abundă, deja, de zvonuri. În mare, se discută posibilitatea revenirii celor de la Rebellion, situația echipei Manthey Porsche de la GTE-Pro, revenirea celor de la KCMG și a G-Drive Racing, dar și viitorul incert al uzinei Nissan. Toate aceste lucruri for fi clarificate în săptămânile sau, dacă nu, lunile care urmează însă, trebuie spus, că în condițile în care Toyota, Audi și Porsche rămân, lupta la vârf este asigurată.

Sursă foto: FIA WEC

Rezultate complete aici

Mihai Fira

Mașina timpului ni l-a adus pe Mihai Fira direct din vâltoarea anilor '70, unde a respirat zi de zi parfumul legendelor anduranței. De când a lăsat biberonul cu benzină, a început studiul, acumulând o amplă experiență enciclopedică într-o arie prea puțin mediatizată. Scopul său este de a lărgi orizonturile pasionaților, arătându-ne ce e dincolo de o zi la Le Mans: un an întreg de curse fantastice, insuficient popularizate. Până acum.

Share
Published by
Mihai Fira
Tags: AudiBahrainBrendon HartleyFeaturedmark webberNissanPorscheTimo BernhardToyotaWEC 2015

Recent Posts

Lewis Hamilton versus Sebastian Vettel

Duelul dintre Lewis Hamilton și Sebastian Vettel a reprezentat capul de afiș al sezonului 2017, britanicul impunându-se și mulțumită unor…

9 ore ago

DTM Red Bull Ring: Dublă controversată pentru Rene Rast

Campionul en-titre Rene Rast avea nevoie să repete în Austria ceea ce realizase anterior la Nurburgring, însă maniera în care…

9 ore ago

Formula 3 Red Bull Ring: Mick Schumacher preia conducerea înaintea finalei

Demonstrația de forță de la Nurburgring nu a fost un caz izolat: Mick Schumacher și Prema Powerteam au continuat în…

11 ore ago

MotoGP Aragon: O cursă cu recorduri de doborât pentru piloții Honda și Ducati

Ultima cursă europeană înaintea periplului asiatic și australian dinaintea finalei de la Valencia va fi una hotărâtoare în ce privește…

3 zile ago

Vandoorne se gândește și nu prea la IndyCar pentru 2019

Stoffel Vandoorne spune că este deschis la ideea de a concura în IndyCar în 2019, după ce șansele sale de…

5 zile ago

Păreri împărțite despre echipe de trei piloți în paddock-ul Formulei 1

Ideea introducerii a trei mașini din partea unei echipe de Formula 1 în grilă a fost primită cu reacții mixte…

5 zile ago