Interviurile Minardi: Alessandro Nannini

Cinci ani împreună, din Formula 2 până în Formula 1. Vorbim despre binomul Minardi-Nannini. În acest final de an, am avut plăcerea de a-l reîntâlni pe Alessandro Nannini, care ne-a răspuns la întrebări cu privire la anii ’80, de la prima întâlnire cu Gian Carlo Minardi la sosirea în Formula 1.

M: Bună Alessandro, începem acest interviu cu o întoarcere în timp la mijlocul anilor ’80. Când a avut loc primul contact cu Gian Carlo Minardi?
AN: Primul contact cu Minardi s-a produs în 1982, când mi-a oferit volanul monopostului de Formula 2 alături de Paolo Barilla, după triumful meu din Formula Abarth. Am rămas alături de Gian Carlo, în total, timp de cinci ani. Trei sezoane de F2 și două în Formula 1.

alexnanni1

M: În 1986 ai sosit în foarte tânăra echipă Minardi, rămânând și în 1987. Două sezoane dificile, caracterizate prin foarte multe abandonuri.
AN: Doi ani marcați de problemele propulsorului Motori Moderni, mai ales la turbo. Șasiul era bun, însă adesea călcâiul lui Ahile era reprezentat de motor, proiectat de un inginer pe care personal îl consider un veritabil geniu (n.r. Carlo Chiti). Atâtea abandonuri. Păcat de fiabilitate. Totuși, anii petrecuți la Minardi au fost fantastici, chiar mai frumoși decât cei de la Benetton. De altfel, vorbim de un manager care a descoperit și a lansat cei mai buni piloți din ultimii ani.

M: Ce te-a frapat la Gian Carlo Minardi?
AN: Sunt ”îndrăgostit” de Gian Carlo. Nimeni nu are pasiunea sa pentru acest sport sau același talent de a descoperi piloți. E un amant al motoarelor. În ultimii 20 de ani a găsit cei mai curajoși tineri, precum o dovedesc cifrele.

M: Care a fost cel mai greu moment al tău la Minardi?
AN: N-am prea avut. Totuși, motorul din acei ani nu se ridica la nivelul așteptărilor, deși mă repet, era proiectat de un inginer de top. Șasiul însă era bun.

Alessandro-Nannini-1987-Australian-GP

M: În perioada Minardi te-ai confruntat cu De Cesaris și Adrian Campos. Care a fost adversarul mai dificil?
AN: Din fericire, aveam piciorul drept destul de greu, iar să mă țin aproape de Andrea a fost o bună carte de vizită.

M: Dar între Boutsen, Pirro, Herbert și Piquet?
AN: Piquet, de trei ori campion mondial. De la el am învățat atât de multe despre setarea mașinii. Trei titluri nu se câștigă întâmplător.

nanniniM: Avem și o întrebare venită de la un fan. Spune-ne o întâmplare din acele vremuri.
AN: Una singură? Sunt atât de multe. Precum am mai spus, au fost niște ani foarte frumoși, în care m-am distrat, am cunoscut multe fete și am făcut multă dezordine prin hoteluri cu Paolo Barilla (în Formula 2), astfel încât de la un an la altul ne găseam cu greu cazare, că nu mai doreau să ne primească.

M: Ai agățat casca în cui în 1997. Ce faci acum?
AN: Sunt forlighter pentru Subaru. După ce am concurat atâta vreme pe circuite, la 56 de ani mă atrage macadamul. Fac asta ocazional.

M: Mai urmărești Formula 1?
AN: Sincer? Foarte rar. Mă uit la start și la final. Însă mereu a fost așa. Să zicem că prefer să pilotez, nu să mă uit la TV.

Material realizat de echipa Minardi. Pitstops deține un acord exclusiv de traducere și promovare a textelor Minardi în România, preluarea acestora fiind interzisă. Mai multe detalii pe www.minardi.it

You may also like

0 comments