Categories: Nostalgia

Alex Zanardi – moartea e doar o altă depășire

Aceasta este o poveste despre cum voința și tenacitatea i-au adus unui om realizările care au echilibrat balanța dramelor pe care i le aruncase în cale viața. Nu doar sfera curselor, ci întregul univers al sportului i-a rămas mic lui Zanardi, ajuns o personalitate de nivel global.

Istoria familiei Zanardi începe zbuciumat. În 1979, Alex avea 13 ani și viața i se schimba odată cu descoperirea kartingului. În același an, sora sa Cristina, deja promițătoare în natație, și-a găsit sfârșitul tocmai într-un incident rutier. Tatăl Dino a făcut tot ce era omenește posibil pentru a-i susține progresul juniorului, chiar dacă familia bologneză nu era bogată. Alex a replicat pe circuite, devenind dublu campion național al clasei de 100 (1985-86), apoi campion european (Formula K, Formula Super A) în anul următor.

Tranziția din karting înspre monoposturi era pasul firesc, așa că Zanardi a ajuns în 1988 în Formula 3 italiană. Prima campanie s-a soldat cu 2 puncte, iar a doua cu 2 pole-uri și 2 podiumuri. În 1990 a început lumea să afle cine este acest tânăr, odată ce a tranșat disputa pentru pole în faimoasa cursă de Formula 3 de la Monaco, iar apoi s-a impus în Cupa Europei, în dauna lui Michael Schumacher și Yvan Muller.

Il barone rampante l-a ofertat în 1991 pentru o campanie în Formula 3000, iar asta avea să-i schimbe viața lui Alex nu doar prin prisma rezultatelor excelente obținute pe pistă (locul secund la general, două victorii, toate cursele încheiate pe 1, 2 sau abandon) ci și prin întâlnirea cu Daniela, marea iubire. În paralel, a avut și primul contact cu Formula 1, fiind pilot de teste Footwork.

Prima chemare

Cu o săptămână înaintea finalei F3000, numele lui Zanardi a fost lipit pentru prima oară deasupra boxei la un Grand Prix. Toată lumea își amintește debutul lui Schumacher la Spa, pe monopostul Jordan #32 ce-i aparținuse încarceratului Gachot. Briatore l-a demis pe Moreno și l-a atras pe Michael la următoarea cursă (Monza), brazilianul făcând drumul în sens invers, către Jordan. Însă Eddie n-a fost convins și după runda de la Estoril a preferat să-i acorde o șansă lui Alessandro, pe același monopost #32.

Acum 25 de ani, atât de familiarul Circuit de Catalunya găzduia primul său Grand Prix, așa că la debutul lui Zanardi toată lumea pleca de la zero. Italianul s-a calificat decent, trei poziții în spatele conaționalului său Andrea de Cesaris, un specialist al vitezei pe un singur tur. În cursă a gestionat bine condițiile dificile (pistă în uscare) care i-au surprins pe Schumacher sau Senna, iar monopostul Jordan a încheiat cursa pe poziția a noua.

A urmat runda de la Suzuka, unde toți ochii erau ațintiți pe lupta pentru titlu între Senna și Mansell. Zanardi a oprit cronometrul sâmbătă la mai puțin de o zecime în urma lui de Cesaris, însă până în turul al șaptelea ambii italieni erau deja spectatori. Finala extrem de scurtă de la Adelaide (ploaie torențială, steag roșu după 14 tururi) i-a regăsit pe cei doi la braț, pe 8 și 9.

N-a fost de ajuns pentru ca Jordan să-i propună un contract pentru 1992, salvatorul fiind Gian Carlo Minardi, care nu i-a putut oferi lui Zanardi altceva decât un post de rezervă. Accidentarea lui Christian Fittipaldi l-a readus pe Alex în cockpit, însă din trei ocazii de două ori nu a putut să se califice cu monopostul propulsat de un problematic motor Lamborghini. Doar la Hockenheim a ajuns pe grilă, însă cutia de viteze a cedat încă din primul tur. Consolarea a venit tot în urma unei intersecții cu Michael Schumacher, italianul testând pentru Benetton tot anul.

A doua venire

Lotus terminase anul 1992 pe locul al cincilea la constructori, cu Hakkinen și Herbert adesea în puncte. Finlandezul a primit chemarea de la McLaren ca variantă de rezervă pentru capriciile lui Senna, iar locul liber i-a revenit lui Zanardi. Încă de la prima cursă italianul i-a arătat lui Herbert că nu-și va asuma rolul de secund, surclasându-l în exercițiul calificărilor la Kyalami. Ambii au terminat în puncte la Interlagos, dar apoi Zanardi a suferit un accident cu bicicleta și performanțele sale au scăzut – o singură dată l-a mai devansat pe Herbert pe grilă și n-a mai prins vreun punct. A urmat un accident și mai serios în antrenamente la Spa, iar sezonul s-a încheiat prematur pentru el.

Echipa Lotus rămăsese impresionată de abilitatea sa tehnică, dovedită în cursa înarmării cu suspensia activă. Și chiar dacă acele cercetări s-au dus pe apa sâmbetei odată cu noul regulament tehnic pentru 1994, locul a rămas disponibil pentru Zanardi până când s-a recuperat. Italianul a ratat testele invernale și primele patru curse, apoi și-a recăpătat volanul deși nu era complet refăcut. Situația era însă tragică la Lotus din punct de vedere financiar, iar Alex a fost nevoit să-i lase locul în Belgia și la Estoril belgianului Philippe Adams.

Așadar, Zanardi a adunat 10 starturi și a terminat 5 curse, niciodată în apropierea punctelor pe monoposturile 107C și 109, ultimele creații ale legendarei grupări ce și-a anunțat retragerea la finele anului. Cariera sa era până în acest punct asemănătoare cu cea a lui Karl Wendlinger – mari așteptări, importante accidentări, puține confirmări.

O mutare riscantă

Fără oferte interesante pentru 1995, Zanardi s-a reorientat către mașinile sport, încercând totodată să-și găsească o cale de afirmare peste Ocean. În Formula 1 erau mulți piloți italieni la acea vreme, iar generație lui Trulli și Fisichella venea din urmă. În mod firesc, era dificil să se găsească sponsori pentru fiecare. Mai mult, se crease și imaginea că italienii ar fi predispuși la greșeli (de Cesaris sau Patrese fiind adesea vinovați de așa ceva), așa că până și inginerul-șef al lui Chip Ganassi, Mo Nunn, s-a împotrivit la contractarea lui Alex. Chip a insistat și în 1996 Zanardi lua loc în monopostul #4 alături de Jimmy Vasser.

Pole la a doua cursă și trei victorii în sezonul de debut, încheiat pe poziția a treia la general și cu titlul de debutant al anului. Cifrele nu spun întreaga poveste, la fel cum afirmația ”Zanardi a învins în ultima cursă, la Laguna Seca” e o telegramă seacă, în spatele căreia se află ceea ce la 20 de ani de atunci continuă să fie numită The Pass.

Laguna Seca 1996 a fost cel mai emoționant moment al carierei mele și mi-a schimbat viața. Am avut mare noroc atunci, dar dacă n-aș fi încercat acea manevră cine știe ce s-ar fi ales de cariera mea? Multe s-au schimbat atunci, odată cu percepția spectatorilor. Devenisem brusc altcineva, un pilot de urmărit. Sunt convins că mi-am atras mulți fani în acea zi și am provocat o mare controversă. Dar asta ne ține în viață și trăiam din plin ziua respectivă!

Dacă unii piloți se retrag și diverse viraje ajung să le poarte numele ulterior, Zanardi este numele legat indisolubil de simbolul universal al spectacolului motorizat – depășirea. Partea vătămată în manevra care a redefinit curajul, colegialitatea și spiritul de sacrificiu a fost Bryan Herta, pe care l-am întâlnit în 2015 în Marea Britanie alături de fiul său Colton, care-i calcă pe urme. Herta a pierdut într-o clipă șansele la prima victorie din carieră și avea să mai aștepte doi ani până să guste succesul, tot la Laguna Seca, recidivând apoi în 1999 tot la Monterey. Pe 23 mai 2013, cu două zile înainte de Indy 500, Chip Ganassi i-a făcut cadou lui Alex mașina Reynard-Honda cu care executase The Pass.

În 1997, calendarul era compus din 17 etape, dintre care 7 pe ovale. Zanardi nu era un specialist al acestora, așa că a făcut tot posibilul să se impună pe traseele virajate. De cinci ori a învins, iar cu 11 clasări în top 4 a dovedit o constanță remarcabilă, recompensată cu primul titlu în CART. Primul succes stagional a venit pe străzile din Long Beach, iar la finele manșei Alex a reacționat instinctiv la ardoarea fanilor și a aruncat mașina într-o răsucire de 360 grade, deschizând tradiția ”donuts”. Culmea, pentru ceva ce pare astăzi atât de american, a fost nevoie de un italian cu ideea. Următoarea victorie a fost celebrată cu mai multe donuts, după o cursă memorabilă la Cleveland (rămasă în istorie sub apelativul generic The Comeback), unde a revenit în frunte după problemele inițiale care-l aruncaseră la un tur de lider!

Interesant e că Zanardi și-a început spectacolul pe linia boxelor, manevrele sale fiind considerate riscante de către oficialii CART. Abia la Road America a găsit o zonă de eșapare asfaltată și le-a făcut pe circuit. Anul următor, la Detroit, a garnisit cu gogoși fiecare viraj permisiv. Chip Ganassi a plătit și amenzi când a fost nevoie, însă pe termen lung a câștigat războiul. Gogoșile s-au mai rărit doar atunci când s-au introdus norme de fiabilitate care impun folosirea aceluiași motor în mai multe curse.

1998 a adus al doilea titlu în CART pentru Alex, obținut de o manieră zdrobitoare: 7 victorii, dintre care patru consecutive și 15 podiumuri din 19 starturi. Vasser a completat sezonul perfect pentru Ganassi prin locul secund la general, însă nu a adunat nici 60% dintre punctele lui Zanardi. Aceasta a fost măsura dominației sale.

Vasser și Alex au fost bazele Chip Ganassi Racing. Nimic din ceea ce a realizat Zanardi nu ne miră – de la Laguna Seca până la medaliile Paralimpice. Nimeni nu e precum Alex. Tiparele s-au spart când s-a născut Alex Zanardi.

Chip Ganassi

Un nou asalt asupra Formulei 1

După debutul din 1991, Zanardi a revenit în F1 în 1993, apoi din nou în 1994 după accidentare. Rezultatele din CART l-au readus în atenția șefilor de echipă, de această dată semnând pentru o grupare cu pretenții – Williams. Frank venea după o trezire bruscă în 1998, când noul regulament și pierderea sprijinului din partea uzinei Renault l-a aruncat la mare distanță de McLaren și Ferrari. După ce dăduse lovitura cu Jacques Villeneuve, Williams încerca să-i suplinească plecarea acestuia printr-un nou campion american.

Între italian și gruparea rece din Grove nu a existat chimie și asta s-a tradus printr-o serie neagră din care Zanardi n-a ieșit decât cu demisia semnată. Pe tot parcursul stagiunii 1999, Alessandro s-a chinuit să țină pasul cu colegul Ralf Schumacher și când s-a tras linie nu avea nici măcar un punct marcat. Reușise deseori să ruleze pe poziții fruntașe – al patrulea în Belgia sau al doilea la Monza, dar monopostul n-a ținut.

Pentru a doua oară în America

Chiar dacă era free agent la finele lui ’99, Zanardi nu și-a găsit un loc înapoi în CART pentru sezonul următor. Mo Nunn divorțase de Chip Ganassi între timp și devenise șef al propriei sale echipe, iar Alex a fost dispus să-l ajute: teste în 2000 și curse în 2001. Campania a fost dificilă și s-a ajuns în runda a 15-a pe Lausitzring după doar trei clasări în top 10 pentru italian. Totul părea să se schimbe în Germania, unde Zanardi ajunsese pe prima poziție spre finele cursei, deși plecase de la coada grilei. Ultima sa oprire la boxe avea să fie punctul de cotitură al vieții sale.

Alex a accelerat puternic la revenirea pe oval, iar monopostul s-a răsucit în mijlocul pistei. Patrick Carpentier a fandat din scurt și l-a ocolit, însă Alex Tagliani n-a mai avut când să reacționeze la 320km/h și a spintecat în două mașina lui Zanardi, precum și picioarele acestuia. Italianul a supraviețuit grație intervenției extrem de rapide a medicilor, însă și-a pierdut ambele picioare și a devenit un subiect de studiu pentru NASA, experții organizației asistând pentru prima oară la salvarea unui om care pierduse 75% din volumul de sânge din corp.

Ambiția revenirii la volan

Caracterul și iubirea Danielei s-au evidențiat în aceste momente de cumpănă. Ea a pus mâna pe telefon și a solicitat celor de la BMW un model cu comenzi manuale, simbol al dorinței arzătoare de a-i oferi lui Alessandro cât mai mult din viața sa obișnuită. Între timp, în spital avea loc un șir interminabil de operații, într-o comă indusă din care Zanardi s-a trezit fără vreo leziune la nivel cerebral. Toate fragmentele de fibră de carbon i-au fost extrase din corp, iar doctorul Costa s-a ocupat de fabricarea protezelor.

Alex era hotărât să nu-și trăiască viața într-un scaun cu rotile și a făcut tot posibilul pentru a-și antrena un corp la fel de puternic ca înainte. A reînvățat să conducă mașina de stradă adaptată, însă dorea mai mult. Flacăra competiției ardea, poate mai tare ca oricând. Tot cei de la BMW i-au propus alinarea, aducând modificările necesare unei mașini înscrise în europeanul de turisme (2004), devenit apoi campionat mondial în 2005. Însă primii kilometri cu proteze îi parcursese Zanardi încă din 2003, când completase în mod simbolic pe Lausitzring cele 13 tururi rămase la momentul accidentului.

În 2004, Alex a debutat cu puncte la volanul BMW-ului E46 pregătit de gruparea lui Roberto Ravaglia, iar la finele sezonului a înregistrat în Dubai cea mai bună clasare printr-un loc 6. 2005 a început tot cu puncte ocazionale, însă la Oschersleben s-a produs minunea. Locul 8 în prima cursă i-a conferit pole-ul pe grila inversată și Zanardi a pilotat fără greșeală, aducând o victorie improbabilă și emoționantă. N-a fost o întâmplare, de vreme ce Alex a confirmat prin succesele ulterioare: Istanbul (2006) și Brno (2008 și 2009). Gogoși și pentru fanii europeni!

În paralel, BMW i-a oferit ocazia de a testa din nou un monopost de Formula 1 (2006, Valencia), fiind pentru prima oară când un asemenea model a fost adaptat la comenzi manuale. Însă după șase ani de turisme, era vremea unei noi provocări.

Mâinile compensează lipsa picioarelor

După o primă experiență de handcycling în 2007, Zanardi s-a concentrat pe acest sport odată cu încheierea aventurii din WTCC, cu scopul declarat de a reprezenta italia la Jocurile Paralimpice de la Londra (2012). Antrenamentele și cercetările în domeniul bicicletelor specifice (realizate de Dallara) au dus la victorii în maratoanele de profil de la Veneția (2009), Roma (2010) și New York (2011).

Dacă-i mai lipsea vreo fărâmă de motivație lui Alessandro înaintea probelor de la Londra, alegerea unui cadru natural atât de familiar precum circuitul de la Brands Hatch a fost stimulentul ideal. Zanardi a câștigat aurul la contratimp și proba de șosea, precum și argintul cu echipa națională a Italiei. Au urmat alte cinci medalii de aur la campionatele mondiale din Canada (2013) și SUA (2014), iar obiectivul declarat al unui visător ce se apropie de 50 de ani sunt Jocurile Paralimpice de la Rio, din vara acestui an.

Între timp, a mai fost loc de puțin motorsport.

Anduranța, o provocare aparte

Spre deosebire de mulți piloți care s-au poticnit în sfera curselor de monoposturi, Zanardi n-a prea avut contact cu distanțele lungi până în 2014, când a acceptat să participe în seria de sprint Blancpain, tot cu ROAL Motorsport, gruparea condusă de Roberto Ravaglia. Cei doi italieni par croiți pe același tipar, atât fizionomic, cât și motivațional. Potrivirea dintre ei a dus la rezultate bune și nu surprinde faptul că reperul anului lui Zanardi a fost stabilit tocmai la Brands Hatch, printr-un loc 5.

2015 a venit cu tranziția de la sprint la distanțe lungi, Alessandro vizând participarea în cursa de 24 de ore de la Spa-Francorchamps, în echipaj cu două vedete din DTM, Bruno Spengler și Timo Glock. În pregătirea acestei probe, cei trei au rulat și în cursa de 6 ore de la Paul Ricard, iar în Belgia doar ghinionul survenit în ultima oră de concurs i-a scos dintr-un top 10 absolut meritat. Însă, cum se spune, the best is yet to come, cele 24 de ore din Ardeni fiind video-documentate în vederea unui film regizat de Tim Hahne, cel ce ne-a oferit și Adrenalin.

Despre toate acestea am vorbit cu Alex în exclusivitate la finala DTM.

Alexandru Șiclovan

Alexandru Șiclovan a urmat studii de modelare și simulare aerodinamică și are ca obiectiv reducerea decalajului dintre universul motorizat autohton și etalonul occidental. Militează pentru meritocrație, echidistanță, spirit constructiv și metafore luminate.

Share
Published by
Alexandru Șiclovan
Tags: Alex ZanardiBMWCART (Champ Car)FeaturedFormula 3000Jordan Grand PrixWilliamswtcc 2005wtcc 2006wtcc 2007

Recent Posts

  • Formula 1
  • Stiri

Formula 1: Ferrari din nou în frunte în ziua 2

Ferrari a continuat parcursul fără greșeală în testele din pre-sezon și s-a impus și în cea de-a doua sesiune de…

18 ore ago
  • Romanian Endurance Series

Romanian Endurance Series: O grilă tot mai bogată în sezonul 4

Fenomenul anduranței în peisajul autohton este într-o continuă creștere, iar cel mai bun barometru al acestei evoluții pozitive este campionatul…

2 zile ago
  • Formula 1
  • Stiri

Formula 1: Ferrari se impune confortabil în prima zi de teste

Sezonul 2019 a început! Prima zi de teste din presezon s-a încheiat! Sebastian Vettel s-a impus atât în clasamentul celor…

2 zile ago
  • Formula E

Formula E Mexic: Lucas di Grassi îi răpește victoria lui Wehrlein în ultima clipă

Lucas di Grassi (Audi Sport) a triumfat în Mexic după ce l-a surclasat pe Pascal Wehrlein (Mahindra Racing) pe ultimii…

3 zile ago
  • Analize Formula1
  • Formula 1
  • Tech

Formula 1: Lansare McLaren MCL34

“McLaren reinventat” s-ar putea numi monopostul MCL34 prezentat la Centrul Tehnologc McLaren din Woking. Am asistat la o lansare aparte…

4 zile ago
  • Analize Formula1
  • Formula 1
  • Tech

Formula 1: Lansare Ferrari SF90

Toate zvonurile dinaintea lansării spuneau că Ferrari va prezenta un monopost revoluționar. Până ieri, părerile erau împărțite. Unii spuneau că…

5 zile ago