Indy 500: O enormă surpriză semnată de Alexander Rossi

Indy 500: O enormă surpriză semnată de Alexander Rossi

Cursele pe oval rareori au scenarii de tip F1. Mult mai probabil este să avem o loterie, strategii variate și speculații din partea celor din eșalonul secund, iar lovitura dată de Alexander Rossi în ediția centenară este o dovadă clară în acest sens.

Cu puțin timp înaintea startului, Alexander Rossi avea o cotă la victorie de 66/1. Dintre piloții care fac sezon complet în IndyCar, doar  Jack Hawksworth avea șanse teoretice mai mici, după ce nu găsise o setare potrivită în cele două săptămâni premergătoare cursei. Rossi era așadar la fel de probabil să se impună în clasica de 500 mile ca și celălalt debutant venit din Europa, Max Chilton. De altfel, experiența prima de ani buni pe Brickyard – ultimul rookie victorios fusese Helio Castroneves, în 2001.

Tendința de anul trecut s-a inversat în antrenamente și calificări: dacă în 2015 aveam o dominație Chevrolet, acum nu doar că Honda a recuperat terenul pierdut în sfera kiturilor aerodinamice, chiar asistam la un ușor avantaj pentru grupările partenere ale japonezilor. Nu era doar cazul formației de top Andretti, ci un tir grupat și elocvent pentru progresele Honda: din pole pleca James Hinchcliffe de la micuța echipă Schmidt Peterson, iar Gabby Chaves reușise timpi foarte buni cu monopostul Dale Coyne. Tocmai de aceea, cel mai bine cotat ”musafir” la Indy era veteranul Townsend Bell, adus pe al cincilea monopost Andretti.

Cursa a început curat, fără incidente. Ryan Hunter-Reay și James Hinchcliffe au dictat ritmul în primă fază, depășindu-se în repetate rânduri grație aspirației. În urma lor se aflau Bell și Newgarden, iar Simon Pagenaud revenea puternic înspre top 10. Nu același lucru se putea spune despre Juan Pablo Montoya, figura tipărită pe biletele ediției centenare atrăgând neutralizarea după supravirarea subită încheiată în zid în turul 63. Au urmat varii incidente pe aglomerata linie a standurilor, în urma cărora diverși piloți de top au fost trimiși la coada grupului după unsafe release. Echipa Penske a fost puternic lovită de aceste penalizări, Power și Pagenaud fiind cei în culpă.

Însă specialistul pe oval al grupării lui Roger Penske revenise în grupul fruntaș: Castroneves își dădea coate cu nedespărțiții Hunter-Reay și Hinchcliffe când, în turul 95, Karam a percutat zidul după o tentativă de depășire asupra lui Townsend Bell. A urmat eroarea lui Aleshin și reflexul greșit al lui Conor Daly, ambii ieșind violent în decor și provocând un nou steag galben. Totți s-au năpustit la boxe și acolo s-a consumat un moment decisiv: Castroneves l-a trimis pe Bell direct în monopostul coechipierului Hunter-Reay.

e5524383-3558-44e2-984a-543f2ce93d03În turul 136, pentru prima oară s-a ițit la conducere Alexander Rossi, pe o strategie decalată, în fața lui Castroneves, Kannan și Hinchcliffe. Buddy Lazier, învingător la Indy 500 acum douăzeci de ani, a lovit zidul, fiind urmat de Takuma Sato. Castroneves a văzut cum șansele sale la o a patra victorie pe Brickyard se năruiesc în momentul contactului cu JR Hildebrand, acesta devenind lider al întrecerii după ”decapotarea” brazilianului. Cu 15 tururi înainte de final, cei din frunte au început să intre pentru ultimul splash-and-dash, iar lider a redevenit Alex Rossi.

Pariul le-a reușit celor de la Andretti-Herta, americanul terminând cursa fără o oprire suplimentară. Carlos Munoz a sosit la mai bine de patru secunde, urmat de Josef Newgarden. A fost așadar un podium cu o medie de vârstă nesperat de scăzută, însă cine ar fi crezut că lui Alex Rossi, de atâtea ori ghinionist în varii campionate, i-a fost scris să devină cel de-al 100-lea câștigător al miticei întreceri?Multe secunde s-au scurs până la sosirea favoriților: Dixon abia pe 8, Power pe 10, Castroneves pe 11, Rahal pe 14. Despre blestemul familiei Andretti nici nu mai are rost să menționăm, deoarece Marco a fost singurul din cvintetul echipei conduse de tatăl său care nu a contat pe parcursul celor 200 de tururi. Totuși, ca echipă, Andretti s-au impus pentru a patra oară la Indy 500, după succesele repurtate cu Dan Wheldon (2005), Dario Franchitti (2007) și Ryan Hunter-Reay (2014). Această structură a dat astfel singurii învingători americani din ultimii 10 ani.Alex Rossi venise la Indy 500 după cinci curse solide, însă fără vreun rezultat stelar – cea mai bună clasare fusese un loc 10. Punctele duble acordate pe Brickyard l-au propulsat până pe 6 la general și de acum nu mai poate spera că va trece nevăzut în cursele următoare. Și-a anunțat venirea în cel mai extravagant mod posibil.