Top 50 piloţi de GP : Bernd Rosemeyer (1)

bernd00

Cea mai frumoasă poveste dintre toate îl are în centru pe novicele motociclist din Lingen, ce a zdruncinat lumea GP-urilor aşa cum nimeni înainte sau după nu a mai făcut-o vreodată: Bernd Rosemeyer.

Cel mai înzestrat om care a ţinut vreodată în mână volanul unei maşini de GP şi-a făcut intrarea neobişnuită printre cei mai mari demolând toate miturile existente, totul în cea mai pură şi surâzătoare manieră, impunând un standard şi chiar un criteriu de diferenţiere a piloţilor. Azi, la 80 de ani de la moartea sa tragică, germanul rămâne etalonul absolut al vitezei, bravurii şi dezinvolturii pe patru roţi.

Rosemeyer nu-și asuma riscuri prostești. Doar pilota mai rapid decât orice alt om putea să o facă” sublinia Ferdinand Porsche. Este evident că aici avem de-a face cu un fenomen care este nelalocul lui chiar și printre cei mai mari piloți din câți au existat vreodată.

bernd01Pentru a avea o imagine de ansamblu completă, să vedem cât de bun a fost Bernd în fiecare domeniu care contează.

Viteză

Extraordinarul Bernd Rosemeyer, cel mai rapid dintre toți” citim sub poza pilotului german din articolul marelui Rodney Walkerley dedicat GP-ului de la Donington 1937. Și sunt serioase motive care îl conduseseră pe venerabilul jurnalist către această concluzie.

Deci cât de rapid a fost Bernd Rosemeyer în regim de un singur tur de calificare? Să spicuim: primul om care a coborât sub bariera de 10 minute pe Ring? Rosemeyer, cu un 9’56 în MP al Germaniei 1936; cu 24 de secunde pe tur mai rapid decât oricine la Coppa Acerbo 1937, și asta mai mult pentru spectacol, căci a condus atunci doar în sandale și pantaloni scurți; un timp nebun pe Ring în 1937 în fața unei armade Mercedes W125, cea mai rapidă mașină a anilor ’30, și nu oricum, ci cu 7 secunde sub Lang, 18 sub Caracciola și 24 sub următorul Auto Union; infiltrare în prima linie a grilei la Donington 1937 cu o mașină care nu avea niciun drept să fie acolo, surclasând aceleași W125 (cu un surplus de 105CP) conduse de Caracciola, Seaman și Lang.

bernd07Dacă în regim de calificări (aflate încă în stare incipientă în acea epocă) avantajul său era enorm, în privința vitezei în cursă acesta devenea stelar, chiar ridicol câteodată. Căci cine ar fi reușit la numai al doilea GP din carieră să pulverizeze în două tururi și jumătate un ecart de 66 de secunde pe Nordschleife? Să privim progresul său pe același Ring și în cursele următoare: la Eiffelrennen 1936 în patru tururi a pus între el și Nuvolari două minute și jumătate, pentru ca în MP al Germaniei în același an să se impună cu patru minute avans în fața coechipierului Stuck; iar în ultima sa participare aici, nevoit să oprească la boxe deoarece butucul unei roți se dezintegrase, revine pe pistă după trei minute și 33 de secunde și, pilotând mai furibund decât a făcut-o vreodată, ajunge până pe locul trei recuperând în acest proces aproape trei minute dintre care 65 de secunde în ultimul tur!

Dar să lăsăm Ringul pentru Coppa Acerbo 1936 unde în turul cinci preia conducerea, două bucle mai târziu are 27 de secunde în fața lui Nuvolari, însă în turul 11 acest ecart era de două minute pentru ca la final să treacă linia de sosire cu 7 minute în fața tuturor. Anul următor tot în Pescara cel mai rapid tur al său în cursă va fi cu 17 secunde mai bun decât al oricui, iar la Masaryk, pe un circuit unde Auto Union era fără speranță, după ce a preluat mașina lui Muller l-a prins pe Seaman la o rată de 30 de secunde pe tur, Caracciola fiind la numai 35 de secunde de o sperietură și mai mare decât la Eiffelrenen 1935. Și acestea sunt doar mici frânturi ale celei mai remarcabile cariere din câte s-au văzut vreodată în lumea automobilismului.

bernd04

Pilotaj pe ploaie

Legenda sa a luat naștere tocmai pe o vreme biblică, iar primul wunderkind a fost (cu excepția Monaco 1936 unde nu a abandonat însă din vina sa) stăpânul absolut al ploii atâta timp cât a concurat. Și asta în compania aureolatului „Regenmeister” Caracciola, a lui Nuvolari, Varzi, Stuck, Lang, Chiron și Seaman. Eiffelrennen 1935, MP al Germaniei 1935, Eiffelrennen 1936, Bremgarten 1937 şi lista poate continua… de fiecare dată neînfricatul motociclist fără pic de experiență în cursele auto a demonstrat că are ceva în plus faţă de toţi, fără excepţie.

O demonstrație stelară a primului Wunderkind are loc la Eifelrennen 1935, în numai al doilea GP din carieră. Pe o vreme câinoasă, tânărul Bernd pleacă de pe poziţia a noua, urcă pe șapte două tururi mai târziu, apoi până pe cinci în turul patru. Lang este atacat şi face o greşeală, aşa că novicele se află acum pe locul trei. Apoi în două tururi pulverizează distanța de 43 de secunde dintre el și lider, preluând conducerea de la Caracciola. Acesta încearcă toate trucurile ştiute pentru a-şi recăpăta poziţia, dar diavolul de 25 de ani se depărtează de el. Apoi intervin o serie de întâmplări nefericite: două bujii cedează la complexul motor V16, iar o piatră îi sparge parbrizul, smulgându-i în acelaşi timp casca şi ochelarii. Wunderkind subjugase complet asistența.

bernd02Dacă credeți ca aceasta a fost o performanță fantastică, înseamnă că nu cunoașteți încă dimensiunea colosală a talentului lui Bernd Rosemeyer în privința abilității pe ploaie. Anul următor, în cele mai atroce condiții văzute vreodată pe Ring, cu o ceață ce scădea vizibilitatea chiar și la 20 de metri în unele locuri, s-a dovedit cu aproape 50 de secunde pe tur mai rapid decât orice alt om, câștigând întrecerea ce i-a adus renumele de „Nebelmeister”. Iar înainte ca zeii să-l cheme la ei a mai semnat un ultim recital nepieritor, la Bremgarten 1937, unde a recuperat aproape 100 de secunde în 41 de tururi, stabilind un ireal record al circuitului ce nu numai că era cu doar două secunde mai lent ca timpul de pole realizat pe pistă uscată ci, și mai fascinant, stă în picioare și azi, la trei sferturi de veac distanță! „Ce mai bărbat, ăsta da pilot adevărat şi bărbat şi mai adevărat!” va concluziona descendentul său Gilles Villeneuve aflând de la Nigel Roebuck despre „nebuniile” celui mai înzestrat pilot din istorie.

Simţ tactic

Ca și Boillot, Nuvolari sau Villeneuve, numele lui Bernd Rosemeyer nu e de obicei asociat cu abordarea tactică premeditată a unei întreceri, însă cine se apleacă asupra carierei sale cu atenție va găsi mai mult decât frânturi ce reliefează că ne aflăm în prezența unui pilot suprem. Am putea să ne gândim la cursa de așteptare făcută în primele tururi la Coppa Acerbo 1936, duelul tactic decis de o explozie de pneu la Tripoli 1937 sau la remarcabila victorie din Vanderbilt Cup 1937, însă ne-am oprit la Donington GP 1937, ultimul său GP, ultima victorie.

bernd06Pornit din linia întâi, dar depășit la start de toate Mercedes-urile, se menține în plasa acestora, apoi începe metodic să-și pună planul în aplicare. Îl sare mai întâi pe Seaman, apoi pe Caracciola și se lipește de coada liderului von Brauchitsch mărind ritmul și obligându-l și pe acesta să o facă. Cu stilul său brutal a la Rindt, von Brauchitsch e nevoit să intre în turul 23 la standuri cu pneurile ferfeniță. În acest moment Bernd este lider cu un avans de 30 de secunde în fața lui Caracciola. Apoi oprește și el în turul 31. Von Brauchitsch forțează și este din nou lider în turul 36, însă acum Rosemeyer aruncă momeala: stabilește cel mai rapid tur și îl provoacă la un duel de la distanță! Pilotul Mercedes nu se poate abține, merge dincolo de limită, dar nu poate mări ecartul față de Auto-Union-ul cu nr. 5. A doua rundă de opriri la boxe: von Brauchitsch intră primul (turul 52), Rosemeyer devenit lider continuă și își mărește avansul cu 10 secunde pe fiecare tur, apoi vine și el pentru pitstop-ul programat. La revenirea pe pistă este chiar în urma lui „Pechvogel”, care, disperat încearcă să își creeze un tampon de câteva lungimi, forțeaza întocmai ca pe Ring în 1935 și un cauciuc explodeaza la 175km/h. Game over. Ultima victorie a lui „Nebelmeister” pare o replica avant la lettre a tacticii tradiționale Schumacher-Brawn, numai că de data aceasta atât concepția cât și punerea în practică aparțineau unui singur om.

Racecraft

Dacă arta lui Gilles Villeneuve l-a făcut pe Jacques Laffitte să se întrebe dacă minunile nu sunt totuși posibile în motorsport, cu patru decenii mai devreme a existat un pilot pentru care imposibilul devenea uneori rutină, iar maniera în care o făcea a fost cea mai spectaculoasă din toate timpurile. Bernd Rosemeyer avea o atutudine gladiatorială și un simț al limitei ce l-au ridicat instantaneu printre coloșii lumii GP-urilor, devenind încă de la prima sa întrecere la volanul unei mașini de curse o forță de care să se țină seama. Teribil de rapid și incitant de privit la început, abordarea sa va suferi schimbări rapide, în momentul morții sale posedând toate calitățile racer-ului suprem.

bernd05Bineînțeles că recuperări teribile precum la Eiffelrennen ’35 și ’36, GP-ul Germaniei 1937 ( după un pitstop de 3min 33 sec a venit până pe podium recuperând peste 2 minute) sau Bremgarten 1937 au creat imaginea unui pilot relevând o viteză și un control al mașinii dincolo de orice hotare pământene, dar primul Wunderkind a fost mai mult de atât, mult mai mult. Abia în primul său sezon complet și putea citi o cursă la fel de bine ca Nazzaro sau Varzi și cu toată maniera aparent distrugătoare de pilotaj, în realitate ne confruntăm cu aceeași impresie greșită ca și în cazul lui Gilles. Căci cine ar fi putut menține în viață ridicolele anvelope ale epocii sale sub tortura a 520 CP și 850Nm efectuând numai un singur pitstop față de minim patru pentru toata lumea în canicula de la Coppa Acerbo 1936, când a câștigat cu 7 minute avans? Și cine altul decât Prost probabil ar fi aruncat momeala atotputernicei echipe Mercedes la Donington 1937, forțându-l pe flamboiantul Von Brauchitsch să își distrugă pneurile urmând ritmul infernal impus de pilotul Auto Union? Omul care l-a speriat pe Caracciola încât acesta a refuzat să vorbească cu el mai bine de un an, același care i-a câștigat admirația desăvârșită a marelui Nuvolari a fost un caz unic în lumea GP-urilor.

bernd08Imparabil în ofensivă, un gentleman complet în orice act efectuat pe pistă, subjugând tribunele și adversarii, nici măcar nu am putut asista la apogeul carierei sale căci moartea l-a răpit la doar 28 de ani. Numai 2 ani și jumatate de carieră, dar intensitatea performanțelor sale îl aşează tocmai în vârful categoriei.

Primul wunderkind a fost şi cel mai mare dintre toţi. Raportat la grandoarea copleşitoare a performanţelor sale, ceilalţi apar doar ca simpli imitatori. Meteorii ard strălucitor, dar prea rapid, nu-i aşa?

You may also like

0 comments