Anduranța românească împinge cu succes limitele la 4 ore de cursă

14632635_1174138506002025_633936242_o

Seria autohtonă de anduranță a programat în primul weekend din octombrie runda a treia și totodată ultima. La finele unei curse-mamut de 4 ore, echipajul ToMa Racing format din Mihai Tomescu și Cristian Mangri a ieșit învingător și a obținut titlul de campion al stagiunii inaugurale.

Antrenamente și calificări

Chiar dacă au trecut aproape 4 luni de la etapa a doua și destui piloți s-au arătat interesați să adere la o asemenea aventură, inițiativele teoretice nu s-au concretizat în cazul multora. Vorbele de pahar sunt un laitmotiv al motorsportului românesc, dar prea puțini chiar fac pasul pregătirii unei mașini pentru competiție. Deja nu mai vorbim de distanțe parcurse într-o zi cât la un raliu, ci mai degrabă cât la o probă specială din Dakar, iar statisticile rundei finale de anduranță, pe care le vom analiza mai jos, sunt impresionante. Revenind însă la lista celor înscriși: nu merită bătut monedă pe cei ce nu s-au mobilizat, însă am putea să-i menționăm pe cei ce au lucrat la mașini de profil și totuși n-au ajuns pe grilă. Paul Gusti a continuat dezvoltarea modelului Golf cu care venise la prima etapă, Honda pregătită de West Competition s-a lăsat încă o dată așteptată, iar modelele Lupo și Suzuki Swift dovediseră în trecut că se pretează foarte bine la această competiție, dar ziua de duminică a început fără vreunul pe circuit…

Reamintim faptul că prima cursă a fost câștigată de perechea Sergiu Nicolae-Ștefan Unchiașu, pe modelul Radical SR3 care triumfase și la cupa inaugurală de anduranță din octombrie 2015. Celor doi nu le-a mai mers la fel de bine la etapa a doua din acest an, când victoria a mers către Porsche-ul ToMa Racing pilotat de Mihai Tomescu și Cristian Mangri. Aceștia veneau în runda finală din postura de lideri la general și, pentru prima oară, balanța materialului tehnic se înclina tot în favoarea lor deoarece Radical-ul nu mai era prezent, iar Nicolae și Unchiașu evoluau pe noua lor mașină (Toyota GT86, 200CP) alături de Fabrizio Broggi.

Euro GT4 Zandvoort: Rollercoaster al emoțiilor și podium pentru Anton și Nicolae

Până la ora de start a cursei, Porsche-ul Cayman a mers deja mai mult decât totalul unora dintre raliurile autohtone (94,96km), reușind pole-ul în 1.53:434, cu o viteză medie de peste 130km/h. Rivalii săi de pe GT86 au fost iarăși ocoliți de șansă: după 24 de tururi în antrenamentele libere, o problemă tehnică i-a constrâns să amâne debutul acestei mașini. Ne-am putut face o idee despre ritmul acesteia (1m59), dar lipsa antrenamentelor preliminare i-a făcut pe piloți să declare că mai e destul loc de progres în înțelegerea materialului de concurs. Până una-alta, era însă o cursă de disputat și oficialii au permis alinierea celor trei ghinioniști pe un VW Lupo, cu condiția să nu puncteze la clasa 1.6 și să plece de pe linia standurilor. Altfel spus, era doar un test pentru rezistența piloților.

14700764_662072977294286_8278924964926678161_o

În urma Porsche-ului din pole se alinia Smart-ul supraalimentat venit din Republica Moldova cu un cvartet de piloți în frunte cu șeful federației de profil din țara vecină, Maxim Besedin. Restul plutonului era compus din modele Logan, în număr de 5: două mașini Exelixis Motorsport, una JMS Performance, una înscrisă de Viorel Ivan și, în fine, echipajul ROTAC, care a avut mult de muncă înaintea acestei etape. A fost necesară montarea mecanicii existente pe o nouă caroserie, de vreme ce anterioara suferise un accident.

Cursa

După o mică amânare din rațiuni IT, oamenii au preluat controlul tehnologiei la ora 14:00, atât pe pistă, cât și la Race Control. Cele opt mașini s-au lansat în aventura mai lungă decât orice altă întrecere de până acum, iar transmisia live ne-a arătat evadarea Porsche-ului lipsit de vreun rival apropiat, dat fiind că Sergiu Nicolae nu s-a putut apropia la mai puțin de 10 secunde de cel mai rapid tur al liderilor pe al său Lupo. Chiar dacă soluția de avarie fusese adusă la start fără o revizie temeinică, rezistența acestui Lupo a fost peste așteptările echipei: abia când s-a intrat în ultima jumătate de oră, după ce toți cei trei piloți au forțat materialul de concurs, o planetară a cedat. Locul secund a fost pierdut în favoarea Smart-ului turbo, dar cele 92 de tururi sunt un calup important ce se adaugă la experiența unei triplete care în 2017 vizează participări internaționale în etape de anduranță de 12 ore.

Echipaj Mașină Poziție finală Tururi în cursă Km în cursă Km total
Tomescu/Mangri Porsche Cayman S P1 112 462 557
Macovei/Besedin/Vostricov/Bălan Smart Forfour turbo P2 105 433 512
Popescu/Perimenis Dacia Logan P3 104 429 450

Totuși, departe de a fi fost soporifice imaginile de pe stream: mai mereu ecarturile au fost infime între Logan-uri și duelurile pentru poziție s-au prelungit dincolo de pragul celor 10 minute în repetate rânduri. S-a remarcat determinarea lui Viorel Ivan, dar și adaptabilitatea kartiștilor Casagrande și Tomescu, al căror viitor în automobilism este iminent. Jacques Iancu are de ce să fie mândru și sperăm ca echipajele sale să revină în forță în 2017, în număr cât mai mare. Despre ritmul susținut al perechii Drăgan/Roșiu putem vorbi în termeni laudativi (ca la fiecare etapă), acest echipaj stabilind în 2.11 cel mai rapid tur al unui Logan în cursa de 4 ore. Totuși, disputa modelelor Dacia a fost tranșată în favoarea echipajului #69 Perimenis/Popescu, grație strategiei cu o singură alimentare, pusă în aplicare în mod inspirat de către cuplul de piloți.

14706868_662073583960892_893689481056320661_o
Duel în trei pentru două locuri pe podium după ce Lupo a capitulat

Așadar, 7 mașini au ajuns la sosire la ora 18:00 din cele 8 care au luat startul, iar unicul abandon a avut loc în ultimele 30 de minute. Astfel, am avut o dovadă clară a progresului în pregătirea materialului: deși ultima etapă a fost cea mai lungă dintre cele 3, fiabilitatea a fost cea mai bună din 2016. Comparația timpilor dintre cursele-sprint și această anduranță ne arată că Logan-urile și Lupo-ul nu au mers nicicum ”la plimbare”, așa că nu se pune problema să fi fost prea mult menajată tehnica pe parcursul celor 4 ore.

GT4 Zandvoort: Perechea românească încheie pe locul secund!

Revenind la echipajul învingător, acesta a parcurs 112 tururi pentru un total de 462,448 km, adică un Grand Prix de Formula 1 și jumătate. Media orară a fost de peste 115km/h, iar cel mai rapid tur a fost de 1.55:224, stabilit de Cristian Mangri în primul său stint (turul 27). A fost singura buclă parcursă în 1.55, cu trei zecimi mai rapid decât în etapa din iunie (1.55:586). Dacă privim retrospectiv, putem trage o serie de concluzii interesante, referitoare la gestiunea unei asemenea curse de anduranță după modelul marilor competiții. Acestea sunt sumarizate în tabelul următor:

Tururi de Cursa 1 Medie/h Cursa 2 Medie/h Cursa 3 Medie/h
1m55s - - 2 0.66 1 0.25
1m56s 1 0.5 13 4.33 5 1.25
1m57s 2 1 16 5.33 21 5.25

Se poate observa așadar modul în care ultima anduranță a anului a fost o probă de constanță și de raportare la sine. Atunci când lipsește concurența directă pentru poziții, strategia pre-cursă este oglindită cel mai fidel de cifre. ToMa Racing a ținut un ritm susținut, abia în cea de-a patra oră trecând într-o fază sobră de gestiune pentru a minimaliza riscul problemelor tehnice. Stintul 7 a avut un singur tur de 1.57, iar în ultimul nu s-a mai coborât sub 2 minute pe tur.

Stint Pilot Tururi sub 1m58
1 Tomescu 3
2 Mangri 7
3 Tomescu 4
4 Mangri 4
5 Tomescu 3
6 Mangri 5
7 Tomescu 1
8 Mangri 0

Rezultate cursă

14691288_662074787294105_4635573096845516140_o
ToMa Racing – campionii primului sezon de anduranță din România!

You may also like

0 comments