WEC Bahrain: Audi câștigă ultima cursă la P1, Porsche ia titlul la piloți

WEC Bahrain: Audi câștigă ultima cursă la P1, Porsche ia titlul la piloți

Cortina a fost trasă în mod emoționant peste sezonul 2016 la Bahrain unde Audi a participat în ultima cursă la LMP1 care s-a transformat și în ultima victorie, cea cu numărul 107. Luptele la GT-uri au fost mai tensionate deși titlurile nu s-au decis toate prin lupta de pe pistă.

Sub soarele deșertului s-a pus punct mai multor călătorii cel puțin speciale, cea a Audi la LMP1 după 18 ani de participare și cea a carierei profesioniste a lui Mark Webber care va lăsa de la anul volanul din prototipul Porsche de uzină altui pilot, probabil Andre Lotterer. Asta au avut în minte și piloții Audi Sport Team Joest care au venit la finala WEC chitiți să producă un rezultat mare iar acesta s-a conturat încă din calificări unde Audi a postat al doilea cel mai bun timp prin mașina #8 și al patrulea prin mașina #7. Porsche a luat pole-ul iar Toyota, care încă avea o șansă bună la titlul de la piloți prin echipajul câștigător la Fuji, a avut iarăși parte de o sesiune d calificări ștearsă. Japonezii au dat însă dovadă de o doză mare de colegialitate prin mesajul afișat pe partea frontală a ambelor prototipuri – ”Cu bine Audi, ne vom întrece din nou, cândva, undeva”.

Ultima poză de grup cu întreaga echipă Audi Sport Team Joest
Ultima poză de grup cu întreaga echipă Audi Sport Team Joest

Pe lângă acestea, la finele stagiunii ne-am luat la revedere și de la întreaga linie de prototipuri de la LMP2, în frunte cu Ligier-urile JS P2 și ORECA-urile 05 care au dominat în ultimii ani. Chiar și motorul care a stat în spatele, și la propriu și la figurat, celor mai multe victorii la P2 din 2012 încoace, agregatul Nissan V8 VK-45, a făcut o ultimă plecăciune prin victoria cu numărul 38, 36 fiind consecutive – singurii care au rupt acest parcurs perfect fiind HPD prin prototipurile cu același nume ale Starworks Motorsport și ESM, americanii fiind și ei la ultimul start în WEC căci la anul se vot întoarce în IWSC. Ne-am luat la revedere și de la Rebellion-ul R-One, prototipul de vârf de la LMP1-L din 2013 până în prezent. Elvețienii din spatele acestui proiect vor continua însă, tot alături de ORECA, dar la LMP2.

Revenind la cursa de sâmbătă, startul a fost unul curat iar Loic Duval a preluat conducerea în Audi-ul #8. Profitând de luptele din urma sa, francezul a reușit să se desprindă constrinu-și un avans de peste cinci secunde înainte de finele primului stint, adică a primei ore. Neel Jani a fost cel care s-a aflat pe doi după start însă pilotul elvețian al Team Porsche a pierdut apoi această poziție în favoarea lui Marcel Fassler, conaționalul său plecând de pe patru cu celălalt Audi R18. Jani a mai pierdut apoi câteva poziții, căzând până pe șapte până la scurgerea primelor 60 de minute din cauza unei pene venită după un contact cu un GT.

Toyota nu a avut ritmul necesar pentru a se lupta la victoria care ar fi dus-o la titlul mondial
Toyota nu a avut ritmul necesar pentru a se lupta la victoria care ar fi dus-o la titlul mondial

Astfel, la intrarea în ora a doua, cele două Audi-uri erau urmate de Toyota #5 și de Porsche #1, Toyota având nevoie de tot ghinionul echipajului #2 și de victorie pentru a răsturna clasamentul și a-și trece în cont titlul la piloți.

Prima oră a fost destul de liniștită la LMP2 unde doar pe final s-au dat câteva lupte. Singatech a condus mare parte a timpului prin #36 urmați de RGR Sport by Morand și de prototipul #44 al Manor Racing. Între timp, Rene Rast, care a pornit ultimul la bordul ORECA-ului G-Drive a urcat până pe șase la clasă în doar 60 de minute iar progresul a continuat.

La GTE-Pro, Ferrari a condus la început prin 488-ul cu numărul 51 al lui Gianmaria Bruni însă Aston-Martin a revenit, Darren Turner trecând primul, urmat de Nicki Thiim după o greșeală a lui Bruni în virajul 9 cu 10 minute înainte de finele orei. La GTE-Am, Ben Barker s-a aflat la șefie în 991-le GTE al Gulf Racing UK în fața celor două echipaje care se luptau pentru titlul, #83 al AF Corse și #98 al Aston-Martin Racing.

Audi a dominat autoritar ultima cursă la LMP1. Te face să te-ntrebi „ce-ar fi fost dacă?” legat de 2017...
Audi a dominat autoritar ultima cursă la LMP1. Te face să te-ntrebi „ce-ar fi fost dacă?” legat de 2017…

Audi s-au aflat în avanposturi până la jumătatea cursei însă echipajul #8 nu a condus pe toată această perioadă. Asta a fost din cauza strategiei diferite care l-a făcut pe Jarvis să piardă șefia la jumătatea orei a doua în favoarea lui Andre Lotterer. Echipajul #7 a pierdut însă întâietatea după ce a treia oprire la boxe a fost mai lentă ceea ce a costat tripleta Lotterer/Fassler/Treluyer 11 secunde. Pe trei s-a aflat 919-le cu numărul 1, incapabil să se apropie la mai puțin de un minut de lideri. În urma sa era Toyota #5 și apoi Toyota #6 care era cu un tur în fața rivalilor la titlu din Porsche #2.

Signatech-Alpine a continuat să conducă cursa până la borna primelor trei ore, mașina #36 luptându-se doar cu Ligier-ul RGR by Morand pe parcursul stint-ului lui Bruno Senna în această mașină după a treia oprire la boxe. Brazilianul a căzut apoi pe trei, pe doi urcând echipajul #31 al Extreme Speed Motorsport.

1-2-ul Aston-Martin de la GTE-Pro a fost de scurtă durată căci la intrarea în ora a doua Darren Turner a pierdut una din roțiile Vantage-ului #97, incident care a adus primul FCY al cursei. Mașina a reușit să revină la boxe însă a căzut până pe ultima poziție la clasă, respectiv cu un tur în urma Aston-Martin-ului #95 din frunte. Astfel, Ford a urcat pe ultima treaptă a podiumului cu echipajul #67 care avea încă șanse la titlu dacă ghinionul ar fi lovit echipajul #95.

G-Drive au revenit fantastic de la coada grilei și s-au impus la P2
G-Drive au revenit fantastic de la coada grilei și s-au impus la P2

La GTE-Am lucrurile au mers chiar mai prost pentru Aston-Martin, Vantage-ul #98 oprindu-se la marginea pistei cu motorul distrus cam în acelaș timp când lui Turner i-a plecat roata buclucașă. Doar că în cazul lui Lamy, Dalla-Lana și Lauda nu mai era nimic de făcut și titlul s-a dus în acestă manieră tristă fix în traista tripletei de la bordul Ferrari-ului #83 – vechiul 458 a lovit încă o dată.

A doua parte a cursei a continuat în cam aceeași măsură, Audi ne având adversar în drumul către un 1-2 de poveste care a marcat cum nu se poate mai bine finalul acestui program fără precedent pe care Audi l-a avut la LMP1 (LMP/LMP900) din 1999 și până acum. Întreg paddock-ul a aplaudat venirea celor două mașini, echipajul #8 învingător și #7 ocupantul poziției secunde, R18 în Parc Ferme într-un semn de colegialitate care caracterizează „familia” FIA WEC. Emoțiile au întrecut chiar și pe acelea din anii când Audi a luat titlul, 2012 și 2013 dar emoțiile s-au extins și în tabăra Porsche căci echipajul #2 (Dumas/Lieb/Jani) care a terminat pe poziția a șasea în urma celor două Toyote și a 919-lui #1 care a terminat pe trei a luat titlul la piloți. Victoria celor de la Audi a fost facilitată și de neutralizarea cauzată de problemele AMR, germanii făcând o oprire strategică care i-a pus cu încă un pas în fața Porsche #1, asta după ce în cursele precedente Audi au fost încurcați de mai multe ori de neutralizări iar Porsche ajutați. Nu trebuie să uităm, în raport cu aceste detalii, că Audi ar fi putut să se impună în Mexic și nu numai așa că nu putem pune victoria din ultima etapă a Audi pe seama unui act de generozitate a celor de la Porsche care-și bifaseră deja toate obiectivele.

AMR - campionii la echipe și piloți la GTE-Pro
AMR – campionii la echipe și piloți la GTE-Pro

Rebellion a câștigat la LMP1-L prin singurul R-One înscris, prototipul construit de ORECA luându-și în cel mai bun mod adio de la cariera în competiții care a debutat cu motorizare Toyota în 2013.

Stephane Richelmi a fost călcâiul echipajului #36 Signatech-Alpine care au căzut pe trei pe parcursul stint-ului său final astfel că lupta pentru victorie s-a dat între RGR by Morand și echipajul G-Drive condus de Rene Rast care a reușit o revenire excelentă la bordul mașinii colorate de sponsorul adus de copilotul Roman Rusinov. Rast a trecut de Albuquerque pe interior în virajul 1 și s-a impus, rezultatele venind însă prea târziu în stagiune pentru G-Drive. De pierdut din cauza pilotului amator au avut și ESM, Chris Cumming pierzând multiple poziții în mașina #31 pe final.

Aston-Martin Racing s-au impus prin echipajul #95 la GTE-Pro, Sorensen și Thiim fiind campionii la piloți în timp ce formația britanică a câștigat titlul la echipe în fața AF Corse, care a terminat pe doi și trei, și Ford Chip Ganassi Racing. Titlul la constructori la Pro s-a dus însă la Ferrari căci celălalt Aston-Martin a terminat pe cinci.

wecb3Abu-Dhabi Proton a învins pe circuitul de casă al lui Khaled al Qubaisi care s-a impus alături de Patrick Long și David Heinemeier-Hansson. Pe doi a terminat 991-le GTE al KCMG în timp ce pe trei au terminat campionii – echipajul #83 al AF Corse.

Este foarte greu, acum, la 24 de ore de la finele acestui sezon să sintetizez ce a însemnat FIA WEC în 2016. Pe scurt, a fost un melanj de dramatism care a atins chiar cote năucitoare la Le Mans, acțiune, mai ales în duelurile de la LMP1 între cele mai avansate prototipuri construite vreodată și, acum, la final, melancolie însă acest sentiment care acum este prezent nu trebuie să facă să uităm că în 2017 urmează un nou sezon cu alte reguli la P2 pe lângă mai multe noutăți așa că trebuie să privim cu încredere spre viitor. Asta deși, poate, situația de la P1 nu ne face să avem prea multă încredere…

Rezultate complete aici

Surse foto: Joest Racing, Aston-Martin Racing, FIA WEC