Marele Premiu al Franței revine din 2018 la Paul Ricard

Marele Premiu al Franței revine din 2018 la Paul Ricard

Chiar dacă piloții francezi n-au lipsit din 2008 încoace, nu am avut un Mare Premiu în Hexagon de prea mult timp. Leagăn al dezvoltării motorsportului de mai bine de 100 de ani, această țară revine în calendar pe traseul anodin din Provence, deținut de Bernie Ecclestone.

Fostul pilot de motociclism Christian Estrosi, ajuns ulterior primar la Nisa (2008-2016) și președinte al consiliului regiunii Provence-Alpes-Cote d’Azur, a făcut anunțul revenirii MP al Franței în calendarul Formulei 1 începând cu 2018. Apropiat al fostului președinte Nicolas Sarkozy, Estrosi a avut cu siguranță o miză politică în acest acord, de vreme ce dreapta se pregătește de alegeri extrem de importante anul viitor, pe fondul creșterii radicalismului (Frontul Național) în regiune după atentatele de la Nisa.

De altfel, imixtiunea politică a definit și aventura anterioară a Franței în Formula 1: complexul de la Magny-Cours a fost un vis al președintelui Francois Mitterand și a găzduit Marele Premiu între 1991 și 2008. De 15 ori a fost prezent la start Michael Schumacher pe traseul de lângă Nevers și a stabilit recordul de victorii pe un circuit – 8. Șase dintre aceste succese au fost înregistrate cu Ferrari, echipa italiană continuând să domine în acest fief și în 2007-08 prin Raikkonen și Massa. Totuși, pista nu era prea iubită de piloți deoarece oferea puține oportunități de depășire, iar dorința președintelui de a ridica prin sport nivelul economic al regiunii nu prea s-a concretizat, infrastructura fiind complet depășită de proporțiile unui asemenea eveniment anual.

Paul Ricard a apărut în calendarul Formulei 1 pentru prima oară în 1971, alternând anual cu Clermont (Charade) sau Dijon până în 1985. Apoi s-a stabilizat MP al Franței la Le Castellet pe varianta scurtă (1986-1990), Alain Prost reușind trei victorii la rând la finele deceniului. În total, Profesorul a învins acasă de 6 ori (Senna niciodată nu s-a impus în Hexagon), fiind și ultimul francez care a triumfat pe teren propriu. Înaintea lui Alain a mai fost doar Arnoux (1982) din 1950 încoace.

Din 2008 și până astăzi am avut destui piloți francezi care ar fi justificat revenirea țării în calendar: regretatul Jules Bianchi nu a avut ocazia de a evolua în eșalonul suprem acasă, dar să nu uităm nici de Vergne sau Pic. Acum se bucură Romain Grosjean și Esteban Ocon, dar mai ales uzina Renault care plănuiește revenirea în avanposturi.

În total, MP al Franței a avut loc pe șapte circuite diferite, iar Paul Ricard nu poate rivaliza ca monotonie decât cu Le Mans-Bugatti. Mai mult, chiar dacă siguranța este la cote maxime pe traseul din Provence, infrastructura nu este nici aici pusă la punct: în decurs de 18 luni trebuie construite numeroase tribune, căci în prezent este doar una singură. Pierdem Germania, dar revine Franța. Europa avea nevoie de o veste bună de acest fel, însă oare n-o fi doar o gogoașă electorală?

Notă: La Paul Ricard au loc testele Pirelli cu pneuri de ploaie, deoarece pista poate fi udată artificial. De la teste la un scenariu impus în cursă e doar un pas, nu-i așa, Bernie?

l_dg5d2250-4
Paul Ricard – High Tech Race Track din 2018