Daytona 24h: Victorie controversată pentru Cadillac WTR

A 55-a ediție a cursei de 24 de ore de la Daytona a marcat începutul unei noi ere cu o duzină de prototipuri la prima probă de foc, plus alte câteva modele făcându-și debutul la GT-D. Chiar și cerul a părut fi interesat de această desfășurare de forțe, deschizându-se în noapte pentru a lăsa să cadă o ploaie deasă care a paralizat cursa pentru ore bune. Într-un final încins, americanii au sărbătorit succese pentru favoriții de la Cadillac și Ford.

Este mereu greu să te pui în poziția celui care prezice când vorbim despre o cursă de anduranță. Cu atât mai greu cu cât aceasta durează 24 de ore. Iar datele problemei devin cu atât mai greu de înțeles când în față avem 12 necunoscute – întreg plutonul clasei Prototip. Cam aceasta a fost situația în preambulul ediției a 55-a a cursei de 24 de ore de la Daytona (care n-a avut mereu acastă durată, dar trecem cu vederea acest fapt). Au fost cei care au anunțat dezastrul: atriție la nivelele aniilor 60 care să doboare, pe rând, majoritatea prototipurilor, lăsând calea liberă pentru o victorie a unei mașini de la PC (clasă aflată în ultimul an de competiție) sau poate chiar un GT.

AXR - locul 2 la mustață
AXR – locul 2 la mustață și un Filipe Albuquerque livid la finele întrecerii

Au fost, însă, și cei care mai au măcar un picior pe pământ. Privind peste datele de la Roar și, prin comparație, peste cele de la testul din decembrie, aceștia au tras concluzia că noile Cadillac-uri au prima șansă printre DPi-uri, cu ORECA Rebellion drept prim adversar. Socoteala de acasă nu s-a potrivit însă, precum aveam să vedem pe parcursul celor 24 de ore, cu cea de acasă – cel puțin nu punct cu punct.

Calificările au fost controlate de DPi-urile Cadillac, Action Express și Wayne Taylor Racing având câștig de cauză după cele 25 de minute. Joao Barbosa a reușit timpul de referință în mașina #5, al său 1:36:903 fiind cu 0,070 mai rapid decât turul-etalon al lui Dane Cameron. A urmat apoi primul P2 care, împins de campionul din WEC Neel Jani, a reușit un 1:37:123 – locul 3 pentru Rebellion Racing. În mod surprinzător, pe 5 și 6 au venit cele două Nissan-uri DPi în timp ce Mazda, care reușise al doilea cel mai rapid timp la Roar, a ocupat abia locurile 9-10. Speedsource au spus la acel moment că nu au vizat viteza pură, folosind în calificări un setup conservator, pentru cursă.

dayr62
Multi-class racing = perfection

Ford a făcut militărie la GT-LM, 1-2-3-4-le dorit fiind știrbit doar de prezența celor de la Risi pe poziția a patra, la cam 0,7s de pole. De dominație am avut parte și la GT-D, Ferrari-urile Spirit of Race și Scuderia Corsa fiind primele, Pier Guidi luând pole-ul pentru mașina în culorile Hublot. A urmat apoi Aston-ul lui Sorensen și primul 991 GT3-R al Manthey pilotat de debutantul Matteo Cairoli. Vestea bună era că prima duzină de mașini era într-o secundă – iar noile Acura nu erau departe.

Start curat la vârf...
Start curat la vârf…

Cam acestea erau datele problemei înainte de start. Și spun problemă deoarece meteorologii anunțau ploaie pe timpul serii – fără nicio trimitere către ediția 1991, evident. Startul însă nu a fost haotic, toți piloții realizând că nu vorbim de o cursă sprint de cinci tururi – ceea ce nu poate uita nimeni, căci asta ne amintește fiecare comentator sportiv în prima buclă a unei curse de asemenea anvergură. Nicolas Lapierre, care a plecat de la coada plutonului de prototipuri după accidentul suferit de Loic Duval în antrenamente, a pierdut teren în prima buclă, luptându-se cu mașinile de la GT-LM la finele acesteia. Pilotul Dragonspeed se afla însă într-o poziție mai fericită decât Tom Kimber-Smith care a adus Ligier-ul #52 PR1/Mathiasen la boxe după doar un tur. A urmat apoi, un tur mai târziu, Mazda #70 care a fost umplută de combustibil, după alte câteva minute având loc și primul accident. Jeroen Mul a lovit Huracan-ul #16 în Western Horseshoe ceea ce a adus prima neutralizare – la doar șapte minute după start. După alte opt am revenit sub steag verde iar, la acel moment, Lapierre a intrat la boxe pentru a bifa un drive through deoarece a oprit la boxe și în timpul neutralizării, când nu era permis.

...și la coadă
…și la coadă

Nu erau însă probleme la vârf, cele trei Cadillac-uri mergând deja într-un ritm extrem, fiind la doar 0,2 secunde de turul cel mai rapid din calificări al lui Barbosa. Tocmai acesta se afla la conducere, urmat de Cameron și Ricky Taylor. Înainte de completarea primelor 30 de minute un alt Lamborghini a avut probleme. Mașina #21 a Konrad Motorsport a fost adusă la garaj de Lee Wisley. Asta în timp ce Riley-ul VisitFlorida.com a intrat și el la standuri – mai devreme decât era anticipat, însă, aparent, pentru o oprire programată.

După puțin timp a intrat la boxe și John Edwards, însă BMW-ul s-a oprit pe linia boxelor înainte de a ajunge în dreptul echipei sale. Mașina era blocată în viteză iar echipa s-a chinuit să o urnească, o schimbare a cutiei de viteze fiind pasul firesc care a urmat. Această manevră nu a fost însă de folos, iar M6 GTLM #24 a fost primul abandon declarat al cursei de la Daytona.

dayr4
Cel mai frumos prototip din pluton, o spun iar și iar…

La borna celor 38 de minute au început să oprească majoritatea prototipurilor, 23-24 de tururi fiind dimensiunea unui stint la P și PC. La GT-LM și GT-D acesta era de aproximativ 28-29 de tururi. A urmat apoi corectarea turului cel mai rapid al cursei, Ricky Taylor reușind un 1:36:909 – primul tur sub pole, însă nu și ultimul.

Primele opriri la GT-LM au avut loc pe finalul primei ore, Hand fiind în fața lui Vilander la acel moment în timp ce Porsche #911 a suferit o pană și a intrat la boxe înaintea acestora. Pe parcursul opririlor de la GT-D, un alt Lamborghini a avut probleme, Huracan-ul Dream Racing luând foc în timpul alimentării însă focul a fost stins rapid.

dayr20
Nissan-ul a ținut peste așteptările lui Ed Brown, patronul Patron Tequila

În urma opririlor, Jeff Gordon a preluat volanul în mașina #10 de la Ricky Taylor. Este interesant de menționat că fostul pilot NASCAR a mai fost la Daytona în cursa de 24 de ore o dată, fix acum un deceniu și tot alături de Wayne Taylor și ai lui – în echipa Sun Trust Racing. Acesta a și ieșit în frunte, conducând ostilitățile pe parcursul orei a doua, avându-i în urma sa pe Eric Curran și Christian Fittipaldi. Piloții nu și-au putut însă intra în ritm căci, cu 20 de minute înainte de intrarea în ora a treia, un accident a adus a doua neutralizare.

La acel moment, Hand conducea la GT-LM în #66, urmat de Jan Magnussen în Corvette-ul #3 și James Calado în Ferrari-ul #62. La GT-D, după multiple schimbări de ordine ca urmare a celui de-al doilea rând de opriri, Land Motorsport conduceau cu al lor Audi, urmați de Porsche #73 Park Place și BMW-ul Turner. Mașina care a adus a doua neutralizare a fost chiar de la GT-D, fiind vorba de Lexus-ul #14 pilotat de foarte experimentatul Scott Pruett. Acesta a pierdut spatele mașinii ieșind din virajul 2a fără „ajutor”, deși acesta a susținut la acel moment că ar fi fost lovit. Astfel, steagul verde s-a mai arătat din nou abia după intrarea în ora a treia de concurs.

Opririle la boxe - esențiale în anduranță
Opririle la boxe – esențiale în anduranță

După restart, Jeff Gordon a lovit Mazda #70 pilotată de Tom Long care tocmai ieșea de la boxe la acel moment, Gordon frânând poate o fracțiune prea târziu pentru International Horseshoe și agățând mașina lui Long care a ajuns pe iarbă. În acest mod a preluat conducerea Seb Morris, cel de-al treilea pilot din echipajul #31 Whelen-AXR care este mai obișnuit cu GT-urile din campionatul britanic de profil decât cu prototipurile. Acesta a arătat însă că nu se află degeaba acolo, depărtându-se constant de echipierul Fittipaldi care a urcat pe doi. Menținând un ritm crescut, Morris și-a extins avansul până la 22 de secunde la intrarea în ora a patra. La acel moment, doar patru mașini mai erau în tur cu liderul, pe patru aflându-se Riley-ul VisitFlorida.com – prima mașină de LMP2 din pluton.

De sus sau de jos, GT-LM a fost spectaculoasă din orice unghi!
De sus sau de jos, GT-LM a fost spectaculoasă din orice unghi!

Mai jos în plutonul din clasa Prototip au existat probleme în tabăra ESM, care a raportat pierderi de putere la mașina #2, și în tabăra Rebellion, ORECA-ul lor oprindu-se pe pistă în ora a treia. Acesta a fost repornit de Jani și adus la boxe, unde a petrecut peste 20 de minute pentru a se repara o problemă la accelerație.

Cel mai frumos AMG GT3 a fost și cel mai anonim
Cel mai frumos AMG GT3 a fost și cel mai anonim

La GT-LM, Ford își avea mașinile #66 și #67 în fruntea plutonului, Risi fiind pe trei înaintea lui Kanaan în Ford-ul #69 pe patru. Atât Porsche cât și Corvette și BMW-ul supraviețuitor au pierdut teren. Avansul era clar de partea Ford – atât la ieșirea din viraje cât și în ceea ce privește viteza de vârf. Doar Ferrari le putea da o replică pe asfalt uscat. Land – Park Place – Riley – Scuderia Corsa era ordinea la GT-D la finele primelor 180 de minute. Asta în timp ce Performance Tech conducea în continuare la PC prin #38.

dayr15
Ford a dominat la GT-LM, însă un podium 100% nu a fost posibil nicicum

Noaptea a venit și după alte câteva ore aveam Cadillac-urile în continuare în avanposturi, #10 înaintea #5 și #31 după șase ore, moment în care se dădeau primele puncte parțiale în ierarhia NAEC. Ploaia cădea deja, dar mărunt, de ceva timp însă nici asta nu încetinea cele trei mașini pe șasiu Dallara, deși situația nu a fost la fel de roz pentru toate prototipurile. Ambele Mazde au suferit probleme tehnice, #55 căzând până pe 12 la general, în timp ce JDC-Miller și Dragonspeed s-au luptat cu pierderi de putere, agregatul Gibson lăsându-i la greu, pe pistă. Trebuie însă menționat și incidentul în care a fost implicat Eric Curran pe rambleu în care a fost implicat și prototipul #88 de la PC pilotat de James Dayson. Cei doi s-au atins pe când Curran încerca să treacă, atingerea trimițându-l pe Dayson în zid. Aceasta avea să fie una din multele incidente în care au fost implicate PC-uri – nimic neobișnuit.

Pentru #31 problemele au continuat, mașina Whelen fiind repornită după aproape fiecare oprire în spatele zidului, prin forța umană a echipei de mecanici care împing mașina. Este o manevră la limita regulamentului: altfel spus, nu depășește linia lui dar nu este în spiritul său.

Acura cu un livery foarte frumos
Acura cu un livery foarte frumos

La momentul orei a șasea, Porsche se afla în frunte prin #911, tracțiunea superioară oferind câștig de cauză modelelor germane însă, mai înainte, Ferrari, Ford și Corvette s-au luptat pentru prima poziție la GT-LM. Fassler, care pilota #4, a ieșit din această luptă însă după ce a pierdut putere pe rambleu – mașina oprindu-se și fiind tractată înapoi la boxe de unde a plecat abia după 20 de minute. Înainte însă, mașina fusese lovită în International Horseshoe pe când se lupta cu Ford-ul lui Priaulx, ceea ce a avariat suspensia dreapta spate.

La GT-D, lipsea acum și mașina Park Place după ce a fost eliminată, fără vină, din cursă de un prototip de la PC venit prea tare în Bus Stop Chicane. Acura a condus clasa în prima parte a serii, însă o ofensivă susținută din partea lui Sam Bird în Ferrari #63 l-a deposedat pe Mark Wilkins de prima poziție. Au urmat apoi Shane van Gisbergen (#50 Mercedes) și Maxime Martin (#96 BMW). Van Gisbergen a trecut apoi și de Bird printr-o manevră pe exterior în primul viraj. Aceasta era și ordinea, Mercedes – Ferrari – BMW, după scurgerea unui sfert din cursă.

Verde și ferde - GRT și ESM
Two shades of green – GRT și ESM

Incidentul cu prototipul #88 avea să se întoarcă să bântuie echipajul #31, Cameron plângându-se de probleme la direcție pe parcursul celei de-a șaptea ore. Mașina a fost adusă la boxe unde reparațiile i-au costat șase tururi, scoțându-i practic din calculele pentru victorie. Nici celălalt Cadillac n-a fost evitat de probleme, #5 venind la boxe pentru a schimba partea posterioară pentru a doua oară – de această dată din cauza stopurilor care nu mai funcționau. Mașina a căzut astfel pe patru la începutul orei a opta însă Barbosa reușit să recupereze, revenind în tur cu liderii.

Aceștia erau, la acel moment, Cadillac-ul #10, Riley-ul #90 și, poate surprinzător, Nissan-ul ESM #22. Acesta a și preluat conducerea pe perioada stint-ului lui Jeff Gordon, care nu s-a adaptat la condițiile precare de aderență datorate ploii.

Culorile din fundal fac totul la Daytona în noapte...
Culorile din fundal fac totul la Daytona în noapte…

La GT-LM, Ford continua să țină capul de afiș, însă următoarele opt mașini din categorie erau în același tur, astfel că ordinea se schimba adesea, în funcție de opririle la boxe și neutralizări. Situația era similară și la GT-D după scurgerea a nouă ore, multiple mașini bifând câteva tururi în frunte. Chiar și Lexus-ul 3GT supraviețuitor a condus, cu Jack Hawksworth la volan, cât și Porsche CORE, Audi-ul Land și cele două Acura. Totul era însă foarte strâns, atât ca ecarturi cât și ca ritm, încât nu se putea prezice cine va învinge. Performance Tech strânsese după nouă ore un avans de patru tururi în fața oricui din clasa Prototype Challenge.

...un exemplu
…un exemplu

A doua jumătate a cursei a debutat sub o ploaie care s-a intensificat, ultimele ore de întuneric scurgându-se încet, sub neutralizări multiple – cea mai lungă sărind de 80 de minute. Wayne Taylor Racing au condus o bună bucată de vreme prin aceste condiții câinoase, înainte de a primi o penalizare cu drive through pentru un pit stop neregulamentar (nu exista nimeni pe pit wall cu un extinctor pregătit). Asta a adus Riley-ul VisitFlorida.com în frunte, ceea ce l-a surprins chiar și pe Troy Flis, șeful echipei. De câștigat a avut și echipajul #5 al AXR, care a revenit în tur cu liderul.

...altul cu Riley-ul în prim-plan
…altul cu Riley-ul în prim-plan

Pe patru se afla Nissan-ul ESM #2, singurul rămas în luptă după problemele mașinii #22. Aceasta a fost pierdută de sub control de două ori de Brendon Hartley, înaintea unui contact pe rambleu cu mașina echipei TRG. Impactul l-a trimis pe Hartley în zid, ceea ce i-a distrus direcția și cursa. Echipajul Whelen #31 a dat de noi probleme, Curran venind la boxe cu probleme la cutie care au adus iarăși Cadilac-ul în garaj, unde a mai pierdut câteva tururi.

Risi a condus la GT-LM la intrarea în a doua jumătate a cursei, păstrându-se în fața celor două Porsche, a Ford-ului #66 și a Corvette-ului #3. Este de menționat că două Ford-uri, #68 și #67, au dat de probleme sau au suferit accidente și nu au contat în lupta pentru victorie. Ne putem deci imagina care ar fi fost rezultatul echipei Chip Ganassi dacă ar fi adus doar două șasiuri…

...și Riley-ul modificat și transformat în Mazda!
…și Riley-ul modificat și transformat în Mazda!

Șase mașini mai erau în tur cu liderul la GT-D, față de șapte la GT-LM. Acura, Audi, Mercedes și Porsche erau mărcile reprezentate însă cel mai bine plasat Mercedes era cel cu numărul 33, nu #50. Acesta din urmă a lovit peretele la intrarea în turul 393 după ce Cooper Macneil a acvaplant în virajul 2a, după ce a accelerat prea devreme.

Ploaia a continuat să cadă și după răsăritul soarelui, ceea ce a dus la menținerea numărului de neutralizări – fie pentru incidente, fie doar din cauza vremii. La răsărit Cadillac avea din nou primele poziții, Riley-ul ne reușind să se mențină în frunte din cauza vitezei mai scăzute pe rambleu din cauza apăsării mai mari pe față. Colac peste pupăză, mașina #90 a trebuit să efectueze un drive through pentru multiple tăieri a șicanei de pe rambleu ceea ce i-a făcut să nu mai fie în tur cu liderul. Pe patru la Prototip era Ligier-ul #2, iar pe cinci Mazda #55 care era într-un proces de revenire, luptându-se cu mașinile de la GT-LM, cea mai bine plasată dintre acestea fiind Porsche-le #911 care conducea categoria.

Fast? Not really...
Fast? Not really…

În urma sa era Ford-ul #66, după ce Porsche #912 s-a oprit pe traseu. Probleme similare au suferit și cei de la Risi, 488-ul lor încetinind pe traseu după ce a și condus înainte de răsărit. Corvette-ul #3 continua să înșire tururile, fiind uneori în frunte în funcție de curgerea opririlor la boxe însă ritmul nu-i permitea să rămână acolo.

La GT-D, Acura conduceau când s-a crăpat de ziuă însă Mercedes-ul #33 Riley pilotat de Jeroen Bleekemolen și Audi-ul #57 Stevenson erau mereu aproape. Între timp, la PC, avansul Performance Tech s-a mărit la 14 tururi după ce toți adversarii au avut probleme diverse.

Luminile erau și pe mașini!
Luminile erau și pe mașini!

Ploaia s-a oprit însă treptat și, cu trei ore înainte de final, asfaltul era uscat aproape peste tot însă, în frunte, ecarturile erau încă minime. Top 3-ul la general era despărțit de 20 de secunde, top 6 la GT-LM era cuprins în vreo cinci secunde iar top 6 la GT-LM în vreo 50 de secunde. Totul era încă în joc (sau aproape tot, la PC treaba fiind cam clară).

WTR în noapte
Wayne Taylor Racing Cadillac în noapte

Lucrurile n-au fost însă simple, trecerea de la un asfalt ud la unul în uscare oferind provocări noi lui Barbosa și Taylor care s-au chinuit să aducă temperatură în pneurile lor, asta într-un campionat în care „păturile” pentru pneuri nu sunt permise. Rast era pe trei în acest timp în Riley-ul #90 care a surprins asistența cu fiabilitatea sa – prin comparație cu problemele multiple ale celorlalte P2-uri europene de la ORECA și Ligier.

Lumini și pe jos, reflectate, este adevărat
Lumini și pe jos, reflectate, este adevărat

Trenulețul de la GT-LM a fost, însă, atracția dimineții. Joey Hand, James Calado, Antonio Garcia, Harry Tincknell și, puțin mai în spate, Dirk Werner s-au luptat pentru prima poziție într-un stil deja sinonim cu această categorie. La intrarea în ultimele trei ore, Calado a reușit să-l surclaseze pe Hand, în urma lor fiind un Corvette, un Porsche și două Ford-uri – după revenirea echipajului #68 cu Billy Johnson la volan.

Curățenia nu este necesară!
Curățenia nu este necesară!

Mario Farnbacher se afla în frunte la GT-D însă Sam Bird, aflat la primul start cu un 488 GT3, era aproape de Mercedes-ul fruntaș. Pe trei era Audi-ul Stevenson în timp ce Acurele, Audi-ul Land și Porsche-le Alegra nu erau nici ele departe. Acesta din urmă a avut o noapte liniștită iar echipajul format din laureați ai Porsche 911 Cup North-America, împreună cu Michael Christensen, a început să tragă abia după răsărit.

Land Motorsport în Bus Stop Chicane
Musafirii europeni de la Land Motorsport în Bus Stop Chicane

Ultimele două ore au fost de infarct, ajutate și de două neutralizări venite oarecum surprinzător. Ultima dintre acestea, care s-a terminat cu circa 15 minute înainte de final, a readus unul lângă altul pe Filipe Albuquerque în #5 și pe Ricky Taylor în #10. Portughezul fusese destul de robust în apărarea sa la precedentul restart iar lucurile nu aveau să se schimbe nici de această dată. Astfel, cu opt minute înainte de final, Ricky a sesizat o minimă breșă în apărarea lui Albuquerque, și-a băgat nasul pe frânarea pentru virajul 1 și a agățat Cadillac-ul AXR. Acesta a efectuat o piruetă rapidă însă nu a pierdut mult teren. Oficialii nu au penalizat manevra pentru care, inițial, Wayne Taylor își pusese mâinile în cap, așa că Ricky a adus mașina #10 la final pe prima poziție pentru a se impune într-o cursă care i-a scăpat printre degete echipei în ultimii patru ani când a terminat doar pe 2 sau 3. Victoria este importantă și pentru că a avut loc la ultimul start profesionist al veteranului Max Angelelli și – pentru ziarele americane – din pricina prezenței lui Jeff Gordon în echipaj.

Învingătorul de la PC prin același Bus Stop
Învingătorul de la PC prin același Bus Stop

Action Express n-au fost mulțumiți cu decizia, considerând că Ricky nu ajunsese paralel cu Filipe pentru a putea avea pretenții la a i se lăsa loc pe interior. Controversele au continuat, dar echipa nu a depus o contestație asupra deciziei, majoritatea fanilor fiind de partea Wayne Taylor Racing. Pe trei a terminat Riley-ul VisitFlorida.com Racing, al cărui ritm în ultimele ore nu a fost îndeajuns să se mențină aproape de cele două Cadillac-uri, față de care a și pierdut un tur. Asta deși fusese și la conducere pe când asfaltul era ud.

Extreme Speed Motorsport au terminat pe patru cu echipajul #2, al lor Nissan având mici probleme pe parcursul cursei și, în plus suferind de o lipsă de ritm în raport cu Cadillac-urile dominatoare. Mazda a avut ghinion, mașina echipajului #55 care era pe 5 la clasă luând foc cu două ore înainte de final. Astfel, JDC-Miller Motorsport au terminat pe cinci cu cea mai bine clasată ORECA. Însă toate aceste modele, cât și unicul Ligier au avut multiple probleme în cursă.

Mercedes-Riley, aproape de victorie
Mercedes-Riley, aproape de victorie

Performance Tech s-au impus cu a lor mașină #38 cu un avans covârșitor la PC (22 tururi), toate celelalte mașini dând de probleme, inclusiv mașina în care a pilotat, pentru ultima oară Johnny Mowlem, revenit din retragerea anunțată la finele anului trecut doar pentru această cursă. Însă mai grav e faptul că modelele de clasă PC au fost atât de departe de fruntașii de la GT-LM (14 tururi în urmă), deși au avut ritm pe tur mai bun.

Dramă pentru Scuderia Corsa după ce le-a cedat motorul cu 2 ore înainte de final
Dramă pentru Scuderia Corsa după ce le-a cedat motorul cu 2 ore înainte de final

Lupta la GT-LM a fost cel puțin la fel de electrizantă, Ford, Corvette și Porsche având șansa la victorie. În final, s-a decis totul în urma unui duel Porsche-Ford câștigat de aceștia din urmă prin echipajul #66. Pur și simplu, Porsche nu a avut viteza pentru a se apropia pe rambleu de Ford, în pofida insistențelor lui Patrick Pilet. Pe trei a terminat Ferrari-ul Risi care a și condus după ultimul restart, însă a pierdut șefia după ce Dirk Mueller a trecut curajos de Calado în virajul 1. Corvette a terminat pe patru, Garcia nefiind capabil să revină după ce a fost depășit de Mueller și Pilet.

Aston a plecat de pe trei dar nu a avut o cursă bună... deloc
Aston a plecat de pe trei dar nu a avut o cursă bună… deloc

Dramatismul a ajuns și la GT-D unde Scuderia Corsa se afla la conducere, cu 120 de minute înainte de final. 488-ul GT3 al acestora s-a oprit însă pe pistă după ce i-a cedat motorul, ceea ce a permis Mercedes-ului #33 pilotat de Jeroen Bleekemolen să preia conducerea. Acesta a fost însă surclasat de Christopher Mies care a adus Audi-ul Land pe primul loc. După ultimul șir de opriri, pe doi nu mai era Bleekemolen, ci Michael Christensen în 991-le GT3-R Alegra care staționase mai puțin decât Mercedes-ul. Pilotul de uzină Porsche a reușit apoi să treacă de Mies în Bus Stop Chicane pentru a aduce o victorie-surpriză pentru echipa lui Carlos De Quesada. Astfel, Porsche își continuă șirul neîntrerupt de podiumuri la Daytona care datează încă de la prima ediție a acestei curse, din 1962.

Sumarizând PC într-o poză...
Sumarizând PC într-o poză…

Astfel, în urma lui Bleekemolen, care a venit pe trei, a fost Audi-ul Stevenson și Acura #86 care a pierdut poziții la ultimul restart – în timp ce Acura #93 a provocat ultima neutralizare după ce i-a zburat capota.

Performance Tech a dominat autoritar la Prototype Challenge grație unei curse curate care a contrastat total cu performanța celorlate patru mașini înscrise în această categorie care au avut, fără excepție, parte de accidente sau multiple alte probleme. Aceste incidente au devenit deja parte din folclor, mulți fani așteptându-se ca primele accidente într-o cursă IMSA să vină din partea PC-urilor, însă acestea vor fi chiar mai puține în restul etapelor din această stagiune care este și ultima pentru ORECA 09 FLM. Scott Atherton, vicepreședintele IMSA, a anunțat că această clasă nu va avea înlocuitor pentru 2018.

Lupte corp la corp la GT-LM - ordinea zilei
Lupte corp la corp la GT-LM – ordinea zilei

După alte 24 de ore, nu ne putem declara dezamăgiți de ediția din acest an a cursei care deschide IMSA Weathertech Sportscar Championship. Poate puțin supărați pe meteorologii care au prezis două ore de ploaie ce s-au transformat în aproape 10 – cu un total de aproape șase ore petrecute sub neutralizări (21 la număr). Însă din lipsă de steaguri roșii, cursa nu și-a pierdut măcar parțial fluiditatea iar finalul, la trei din patru clase, a meritat toată așteptarea din noapte!

Alegra - victorie surpriză la (probabil) singurul start în IMSA în 2017
Alegra – victorie surpriză la (probabil) singurul start în IMSA în 2017

Urmează o altă clasică la Sebring în martie care va oferi, cel mai probabil, o vreme mai bună pentru 12 ore de spectacol. Vom avea și ceva mai puține mașini pe grilă, dar o altă problemă trebuie remediată într-o lună și jumătate: balansul de performanță de la Prototip dintre Cadillac și restul lumii. Să vedem cum se va descurca IMSA cu această provocare.

Surse foto: IMSA, Porsche, Corvette Racing, WTR, AXR, Audi Motorsport, Mazda Speedsource

Adieu, Max Angelelli!
Adieu, Max Angelelli!

You may also like