IndyCar: Bourdais începe cu victorie asocierea cu Dale Coyne

C6xPDp0WcAAFfk1

Last to first – Sebastien Bourdais a avut o strategie alternativă după eroarea din calificări, iar șansa unei neutralizări venite la țanc l-a adus în avanposturi. L-a depășit pe campionul Pagenaud și a pilotat perfect prin trafic în drum către un succes memorabil, care n-are aerul unei întâmplări.

Sezonul 2017 a început cu modificări în toate compartimentele. După o campanie dominată de Chevrolet, în care Honda nu s-a putut consola decât cu victoria surprinzătoare a lui Alexander Rossi la Indy500, japonezii au lucrat mult la aerokit și par să fi recuperat handicapul. Asta l-a convins pe Chip Ganassi să schimbe tabăra, în pofida costului adițional al achiziționării pachetului aerodinamic Honda pentru doar un an. Acesta este ultimul sezon în care se mai folosesc kiturile actuale, urmând ca din 2018 să se revină la o specificație unică pentru toate monoposturile. Și nu e doar din rațiuni de cost, ci și pentru a putea atrage noi motoriști, care nu țin să-și dezvolte obligatoriu și un departament aero. Se spune că Mercedes e în tratative avansate…

Așadar, Ganassi a trecut la Honda, însă nu a operat nicio schimbare în cvartetul de piloți. Scott Dixon rămâne vârful de lance al grupării, dar ne va lua ceva să ne obișnuim cu noua înfățișare a monopostului său, după încheierea parteneriatului cu Target. În sens invers, echipa lui A.J. Foyt va fi de acum motorizată de Chevrolet, iar asta a determinat o rocadă între Munoz și Takuma Sato, pilotul nipon primind șansa de a evolua pentru Andretti Autosport. Penske și-a adus în sfârșit un pilot american (Newgarden), însă mutarea nu e deloc populară în rândul fanilor europeni, cel sacrificat fiind Juan Pablo Montoya. Ed Carpenter l-a titularizat pe JR Hildebrand și i-a oferit o bună șansă lui Spencer Pigot (doar pe traseele virajate).

Scott Dixon nu mai este într-un monopost roșu în 2017
Scott Dixon nu mai este într-un monopost roșu în 2017

Unica echipă ce a contractat un debutant este Dale Coyne Racing. Sigur că a contat și bursa pentru câștigarea Indy Lights în 2016, dar Ed Jones pare să-și merite șansa după ani buni de evoluții în formulele europene. Alături de britanicul cu licență din Emirate a fost adus Sebastien Bourdais, fosta echipă a acestuia (KV Racing) declarându-și falimentul. Francezul și-a adus inginerii cu care a obținut mari performanțe în urmă cu mai bine de un deceniu în CART și pare decis să-și joace cartea.

Weekendul din St.Petersburg a început cu trei sesiuni de antrenamente libere în care s-a confirmat faptul că Honda deține pachetul superior pe acest traseu. În calificări am avut 8 mașini în top 10 cu motorizare japoneză, însă Will Power a atacat devastator și a obținut al șaptelea pole pe acest circuit din ultimii opt ani. Din 2009, de când a venit la Penske, australianul a reușit 39 de pole-uri, totalul său din carieră fiind de 45. Asta-l aduce la două unități de Castroneves și patru de Bobby Unser în ierarhia all-time. Așadar, sunt șanse reale ca în acest ritm să încheie sezonul actual pe locul al treilea în clasamentul istoric, cu ținta pusă pe Mario Andretti (67) și A.J. Foyt (53). Nimeni nu poate rivaliza cu Power în actuala generație, atunci când e vorba de reușit acel tur în faza critică a calificărilor.

Prezența competițiilor GT în program a impus modificarea virajului al treilea, ce a devenit mai lent și asemănător cu o secțiune a pistei de la Adelaide: un vibrator lipit de asfalt chiar pe mijlocul secțiunii asfaltice, pe unde anterior era trasa. Chiar în acest punct s-a produs contactul dintre Kimball și Rahal imediat după start (victimă colaterală – Munoz), neutralizarea fiind necesară timp de cinci tururi. Asta l-a păstrat în tur cu liderul pe Hunter-Reay, care intrase la boxe la finele turului de formare, monopostul său necesitând încă o mică reparație după accidentul suferit în warm-up. În urma mașinii de siguranță, unica modificare importantă era urcarea lui Hinchcliffe pe 2 în dauna lui Dixon.

Will Power a rămas în frunte după start, iar Hinchcliffe a trecut de Dixon
Will Power a rămas în frunte după start, iar Hinchcliffe a trecut de Dixon

La restart, Hinch a trecut imediat și de Power prin același procedeu, în timp ce Pagenaud a reușit să urce până pe 9 după ce plecase de pe 14, chiar dacă era printre puținii pe guma dură. În top 10 erau așadar doar modele Honda și reprezentanți Penske, Newgarden fiind destul de neinspirat în primele tururi (de pe 4 pe 6). Will Power a intrat la standuri pentru prima oară la finele turului 15, însă mecanicii săi au lăsat un pistol de prindere a roților în drumul australianului și regulamentul penalizează asemenea neglijențe cu un drive through.

Tony Kanaan s-a confruntat cu uzura prematură și a fost taxat de tinerii Pigot și Rossi. Brazilianul a trecut pe la boxe și a ieșit chiar în calea lui Mikhail Aleshin, care s-a precipitat din dorința sa de a efectua depășirea cât mai rapid. Atingerea dintre cei doi a lăsat debris-uri pe pistă și a atras neutralizarea ce avea să se dovedească decisivă. Primii șapte au intrat la boxe după ce se compactase plutonul urmăritor, fiind astfel grav prejudiciați în raport cu cei care deja aveau oprirea efectuată anterior.

03-12-RHR-On-Track-STP

Astfel, la restartul din turul 30, în fruntea cursei se aflau Pagenaud, Bourdais, Andretti, Jones și Hildebrand. Will Power și Ryan Hunter-Reay au fost marii norocoși ai acestui moment, fiind readuși în cărți. Ed Jones nu s-a pierdut cu firea la prima sa cursă în IndyCar și l-a taxat imediat pe Marco Andretti, dar nu s-a putut ține de cei doi francezi din fața sa. Aceștia au făcut rocada în turul 37, când s-a dovedit încă o dată că pilotul echipat cu Honda are armele necesare spre a trece de cel cu Chevrolet. Bourdais l-a devansat pe campionul Pagenaud în primul viraj, sub ochii puținilor spectatori din tribune.

La jumătatea întrecerii (tururile 50-57) s-u consumat un nou rând de opriri la boxe, după care Bourdais se bucura deja de un avans liniștitor: 7 secunde în fața conaționalului Pagenaud și 25 în raport cu Will Power, pe care strategia bine plănuită și executată de Penske l-a scos în fața grupului de urmăritori condus de Sato. Japonezul a avut însă probleme cu roata dreapta-față la următoarea oprire (turul 83), iar Power a încetinit în turul 93 cu avarii terminale.

Ecartul dintre Bourdais și Pagenaud a tot variat pe final de manșă în funcție de piloții prinși din urmă cu un tur, însă campionul en-titre nu a reușit să se apropie la mai puțin de o secundă și jumătate. În final, 10 secunde i-au despărțit pe cei doi francezi, iar podiumul a fost completat de Scott Dixon. Ryan Hunter-Reay a completat ”revenirea din Infern” în condiții fizice precare după impactul din warm-up și a sosit al patrulea, după cele 16 depășiri efectuate de-a lungul a 110 tururi.

JGS_9480-1
Bourdais, la fel de sobru indiferent de rezultate

Honda a adus 6 mașini în top 7 și doar trei piloți Penske au fost intruși în primii 10, fiind pentru prima oară când sparge monopolul Chevy de când se folosește monopostul DW12. Penske rămâne însă reperul la St.Pete, cu 8 victorii din 14 starturi. Dat fiind că după turul 30 nu am mai avut nicio neutralizare, media orară de peste 95 de mile/oră a fost cea mai ridicată din istoria cursei.

Un lucru e cert după cursa inaugurală: Honda nu va mai fi masacrată pe traseele virajate în 2017. Însă cine are cele mai mari șanse de a pune capăt dominației Penske, rămâne de văzut. Bourdais, reunit cu fostul său inginer de cursă cu care a cucerit atâtea victorii, nu se va mai mulțumi cu victorii ”furate”, cum s-a întâmplat în ultimii trei ani. La cât de ferm a pilotat în Florida, ar fi deja al doilea lider al taberei Honda după Scott Dixon, undeva pe același palier cu Hunter-Reay. Iar asta e un mare pas înainte.

You may also like