MotoGP Test Qatar: Vinales încheie intersezonul în frunte

De la Sepang și Phillip Island până la ultimul și cel mai important test din Qatar, în MotoGP avem aceeași nouă figură mereu la vârf. Maverick Vinales pare țintuit pe prima poziție, în timp ce în spatele său este zarvă mare.

Să înșiruim ierarhii la MotoGP este inutil: toată lumea știe că titlurile se joacă între Movistar Yamaha și Repsol Honda, în timp ce alții doar visează la mărire. Până în 10 martie am putut doar bănui cum se va contura raportul de forțe la clasa mare, însă de duminică încoace avem date concrete, aproape certitudini. Echipele care contează sunt cele enumerate mai sus, iar la piloți avem unele surprize. Constanta a rămas Marc Marquez, campionul din 2016, pentru Repsol Honda, în timp ce la Movistar Yamaha, Maverick Vinales nu are nici o reținere de a zdruncina bunul mers al lucrurilor stabilit de Valentino Rossi. Dacă italianul nu s-a simțit în largul lui în nici unul dintre testele de până acum, Vinales le-a dominat autoritar pe toate, dar încă insistă că peste două săptămâni în weekendul de cursă de pe circuitul Losail nu se gândește serios la victorie. Să fie un război psihologic între spaniol și Rossi? Nu este exclus. Să trateze Maverick fiecare etapă din 2017 cu minuțiozitate și să se adapteze funcție de șirul evenimentelor din curse? Nu prea îi stă în caracter, însă trecerea de la Suzuki la Yamaha impune evident noi metode de lucru. Nu mai merge cu câte un loc 5-6 sau un podium răzleț: lupta pentru prima treaptă trebuie să devină o normalitate de-a lungul stagiunii 2017.

La Suzuki, Vinales beneficia de ajutorul coechipierului Aleix Espargaro, poate cel mai bun dezvoltator de prototipuri și tester cu participare permanentă ca pilot în campionat. La Yamaha Maverick va fi cel mai probabil de capul său, Valentino Rossi dovedind și în trecut că nu este pilotul care să își ofere datele telemetrice și observațiile tehnice coechipierilor, mai ales când aceștia îl devansează ca rezultate. Episoadele disputelor cu Jorge Lorenzo sunt deja antologice, petrecându-se și în perioada de glorie a italianului, înainte de 2011 și din 2013 încoace odată cu întoarcerea spășită după umilința încasată la Ducati.

Fără doar și poate noutatea absolută în ce privește transferurile piloților este trecerea lui Jorge Lorenzo la Ducati. Yamaha a trebuit să ia o decizie, în privința pilotului care va fixa strategia de dezvoltare a prototipului M1 și se pare că Vinales este văzut ca un pariu pe termen lung, dar oficial alesul, pentru moment este Valentino Rossi.

Dacă mutarea lui Lorenzo la Ducati este de bun augur sau nu vom afla doar după primele 3-4 curse, fiecare etapă având provocări specifice, ce ne vor da o imagine clară a adaptabilității lui Jorge la prototipul GP17. Pentru Lorenzo rezultatele din teste pleacă de la îngrijorător, șoc și groază ar zice unii, spre încurajator și așteptări optimiste după Qatar.

Mulți au spus că interzicerea winglet-urilor, acele aripioare aerodinamice de deasupra roții față vor da bătăi de cap celor de la Ducati, creatorii acelor elemente deloc estetice, însă munca din tunelul aerodinamic și geniul unor tehnicieni a dat roade în Qatar, când din ziua a doua Ducati-urile GP17 s-au transformat în niște monstruozități, mai ceva ca monoposturile de Formula 1.  Dacă acelea arată ca spinarea unui rechin, Ducati-ul din motomondial arată precum capul rechinului. Din fericire noile fante de aerisire ce au și rol aerodinamic sunt prezente doar pe modelele italienilor din Bologna, ceilalți apelând la chichițe aerodinamice ceva mai estetice.

Timpii din Qatar sunt încă înșelători, piloții efectuând și simulări de cursă și evaluări ale noilor gume Michelin, dar au lucrat intens și la electronică sau găsirea unor variante de setup specifice mai multor condiții.

Dacă ne uităm la evoluția celor de la Repsol Honda, aparent nu vedem mare lucru, un loc trei la general pentru Dani Pedrosa și abia locul 11 pentru Marc Marquez nespunând nimic concludent. Cei care îl antipatizează încă pe Marquez nu trebuie să se bucure pentru clasarea spaniolului, timpul de referință stabilit de Marc fiind irelevant, atâta timp cât pilotul a făcut mai multe simulări de cursă, rulând constant în plaja de 1 minut și 55 de secunde. A avut și un record mai puțin plăcut de trei căzături într-o singură zi, incidentele fiind puse imediat pe seama mersului la limită pe toată durata orelor alocate testului. Ziariști prezenți la fața locului pomenesc și despre testarea unei componente misterioase, care ar fi cauzat o căzătură, în urma acesteia, acel element tehnic a dispărut de pe motocicleta Honda.

În garajul Yamaha Movistar se analizează ultima evoluție a prototipului M1 cât se poate de minuțios, însă rezutatele și feedback-ul sunt diferite de la un pilot la altul. Dacă Maverick Vinales capătă încredere în motocicletă, stabilindu-și noi limite de atins, Valentino Rossi nu se adaptează la fel de bine la modelul M1-2017, care se zice că este complet diferit față de predecesor. Pentru veteranul italian marea problemă o reprezintă lipsa unui răspuns prompt din partea furcii față, italianului nereușindu-i nici abordarea mai indrăzneață a virajelor, nici frânările întârziate. Acest lucru s-a văzut în Qatar, atunci când Valentino a forțat și a făcut cunoștiință cu asfaltul.

Revenind la Lorenzo, acesta a încercat să ruleze în prima zi cu pneuri de compoziție soft, specialitatea casei din vremea Yamaha, doar că Ducati GP17 și noile gume soft Michelin nu se înțeleg deloc. Prototipul alb roșu preferă gumele medium și hard, iar Lorenzo se deprinde treptat cu această realitate.

Timpul de referință al testului a fost obținut în ultima zi de Maverick Vinales, 1.54.330, fiind urmat îndeaproape de Andrea Dovizioso. Anii de experiență pe diferite modele Ducati, mai puțin competitive și nărăvașe își spun cuvântul din plin. Cine să fi crezut că Jorge Lorenzo va trebui să ia ca referință evoluția lui Dovi?

Ca și la clasele mici, ecartul dintre piloți a fost minim, 11 rideri stabilind timpi în limita unei secunde, ultimul în acest top fiind Marc Marquez. În această marjă avem motocicletele de uzină Yamaha, Honda și Ducati, această ordine fiind și o evaluare aproape corectă a performanțelor reale.

Suzuki a impresionat din ianuarie și până la ultimul test, însă în Qatar Andreea Iannone și Alex Rins s-au chinuit maxim cu găsirea unui setup corespunzător și cu setarea electronicii. Mai mult, Iannone a făcut des cunoștiință directă cu asfaltul, pierzându-se astfel mult timp cu repararea motocicletei. Viteza de top a modelelor Suzuki nu este o problemă, însă s-a lucrat prea puțin la elasticitatea motorului și comportamentul motocicletei pe zonele de frânare. Poziția a patra pentru Suzuki, într-un clasament al performanței este serios amenințată de … Aleix Espargaro, singurul pilot care extrage fiecare strop de performanță din modelul Aprilia RS-GP,iar la acest capitol italienii din Noale par să stea destul de bine. În tot acest timp, pentru moment, cel de-al doilea pilot al echipei, Sam Lowes preferă să țină companie lui Tito Rabat și băieților de la KTM.

Austriecii sunt pare-se într-o altă ligă: ei nu se bat cu nimeni aproape, doar Danilo Petrucci fiind în ritm cu ei, însă acesta se adaptează încă la prototipul de uzină GP17, poate o sarcină prea mare pentru pilotul polițist.

Oficialii KTM spun că pentru a putea ajunge în zona punctelor, la bătaie cu cei mai buni privați și alături de Suzuki și Aprilia, au nevoie să găsească o jumătate de secundă. La cum evoluează plutonul, chiar și pentru o uzină serioasă, găsirea unei jumătăți de secundă pe durata unui sezon de curse pare o sarcină aproape imposibilă. Nici chiar o secundă în plus pe turul de circuit nu poate garanta celor de la KTM clasări decente în puncte. Poate cu o muncă titanică în 2018.

Marele absent al testului a fost senzația din sezonul 2016, Hector Barbera (Avintia Racing). În februarie la Phillip Island, Barbera era încântat că a găsit feeling-ul corect pentru șasiul GP16, cel care l-a chinuit peste măsură în cele două curse disputate oficial, atunci când Andrea Iannone a fost accidentat. Nu doar feeling-ul s-a îmbunătățit ci și un punerea la punct a electronicii și un setup adaptabil de la un traseu la altul erau atuurile cu care Hector se îndrepta spre Qatar, doar că o accidentare stupidă nu i-a permis să iasă pe pistă în cele trei zile de test.

Cel care a arătat potențialul modelului GP16, umilindu-l practic pe Danilo Petrucci cu al său GP17 a fost reprezentantul Aspar, Alvaro Bautista, cu adevărat marea surpriză a testului qatarez. Alvaro s-a clasat pe locul 5 la finalul celor trei zile, cu un timp cumulat la aproximativ trei zecimi de secundă de Maverick Vinales.

Ce să mai zică Petrucci care a fost devansat și de coechipierul Scott Redding pe un GP16, cu o evoluție meritorie, dar și de două GP15 pilotate de un uimitor Karel Abraham (Aspar), locul patru în cea de a doua zi de teste, 14 la general și Loris Baz de la Avintia.

Cal Crutchlow, mai nou un fel de pilot de dezvoltare și tester HRC, a beneficiat de anumite elemente aerodinamice pe care le-a testat alături de Marc Marquez, de aici și evoluția excelentă și locul 9 la general. De la Marc VDS a atras atenția Jack Miller, uneori clasat în top 6 mare parte a timpului în fiecare zi de test, acesta având la dispoziție ultima dezvoltare a propulsorului Honda. În final s-a clasat pe locul 14 la 1.1 secunde de timpul lui Maverick Vinales.

Nu putem să nu remarcăm evoluția unanim apreciată a lui Jonas Folger de la Tech3 Yamaha, care s-a adaptat fără proleme la prototipul de MotoGP, situându-se în ultimele două zile de test constant undeva între locul 4 și 6. Germanul s-a clasat pe locul 8 în clasamentul timpilor cumulați.

Pentru clasa MotoGP testele s-au încheiat, următoare revedere a celor 23 de piloți fiind pe grila de start a primei curse, care se va desfășura tot în Qatar. Începând in 17 martie îi vom revedea pe cei de la Moto3 și Moto2, pentru un ultim test de acomodare, ca mai apoi din 26 martie să vedem motomondialul la lucru în regim de cursă.

Untitled

via Crash.net

You may also like