Nascar Texas: Jimmie Johnson revine în prim plan

Jimmie Johnson a pornit cu stângul în noua campanie, nereușind vreun rezultat important în primele 7 curse. A fost momentul prielnic ca ”fanaticii” celorlalți piloți să îl ia peste picior pe septuplul campion și să îi întrevadă o retragere precipitată la finele stagiunii. În Texas însă, Johnson a demonstrat tuturor de ce a ajuns pilotul cu cele mai multe titluri, șapte, alături de Richard Petty și seniorul Dale Earnhardt.

Pentru cunoscători, cursa din Texas a avut o aură de nostalgie dată de faptul că cea mai veche echipă prezentă în competiție, datând din ediția 1950. Wood Brothers Racing a fost cât pe ce să producă un rezultat mare, după ce Ryan Blaney a condus aproape jumătate din cursă. WBR nu s-a mai aflat la conducerea unei curse pentru mai mult de 100 de tururi din sezonul 1982. Seceta de victorii continuă însă: ultimul pilot ce s-a impus cu un Ford, marca agreată încă de la debutul în Sprint Cup din 1953, a fost Trevor Bayne în sezonul 2011. Pe lângă asocierea istorică dintre Wood Brothers și Ford, tradiția consemnează și utilizarea an după an a numărului 21 pentru mașina reprezentativă, atunci când echipa își permite să înscrie și altele.

Ryan Blaney, pilotul actual, a profitat de poziția bună din calificări și a preluat ostilitățile încă din debutul cursei, rămânând în top 148 de tururi, de asemenea impunându-se și în cele două stage-uri hotărâtoare pentru finalul campionatului.

Decizia care i-a compromis șansele la victorie a fost aceea de a rămâne pe pistă cât mai mult spre finele stage-ului 2, pilotul vizând mai mult poziția de moment decât punerea la punct a strategiei pentru finalul cursei. Ryan a tras la boxe imediat după ce și-a adjudecat punctele, în momentul acela ajungând pe locul 20 în pluton.

În ultima parte a cursei a recuperat poziții, ajungând în top 10, dar după intrarea la boxe pe fondul ultimei neutralizări nu a mai putut reveni mai sus de locul 12. Finalul celui de al doilea stage a fost punctul culminant al cursei, cel care a decis în mare parte configurația finală a clasamentului după coborârea steagului în pătrățele.

Sosirea i-a aparținut însă campionului en titre Jimmie Johnson, care după o serie de probleme în calificări a trebuit să plece în cursă de pe ultimul loc. Ceva ne amintea parcă de finala de anul trecut de la Miami, acest gen de curse problematice fiind specialitatea lui JJ.

Atunci când soarta este potrivnică și cursa pare pierdută din start, echipa tehnică din garajul Hendricks care se ocupă de mașina 48 reușește să își păstreze cumpătul și să pună în aplicare acele strategii riscante la care puțini se gândesc, dar care de cele mai multe ori produc surprize.

Johnson nu a contat în lupta pentru pozițiile fruntașe mare parte din cursă, dar nebunia iscată după terminarea stage 2 l-a apropiat pe Jimmie de zona podiumului, iar după ultima trecere pe la boxe a trebuit doar să reziste în fața lui Kyle Larson și Joey Logano, lucru îndeplinit cu succes.

Cea de a 81-a victorie din carieră îi oferă lui Johnson ușurarea că va mai fi protagonist într-o finală de campionat, după 10 sezoane dintre care s-a impus în 7.

O evoluție apreciată, după o serie neagră de abandonuri, a avut și Dale Earnhardt Jr, care a terminat întrecerea din Texas pe locul 5, fiind flancat de Kevin Harvick și Brad Keselowski, pilotul Penske, alături de Larson fiind pe val în această fază a campionatului.

Nascar-ul va lua o pauză pe durata sărbătorilor pascale, programând următoarea cursă peste 2 saptămâni, în data de 23 aprilie, pe circuitul de la Bristol.

You may also like