ELMS Monza: Dublă istorică pentru Dragonspeed

monlms6

A doua etapă a Seriei Europene Le Mans a trecut însă ne-a lăsat cu multe povești, de la dubla Dragonspeed până la victoria de adio a 458-ului JMW.

Cele patru ore disputate pe Autodromo Nazionale Monza au oferit o porție îndestulătoare de dramatism la toate categoriile. Enzo Guibbert a pornit din pole cu ORECA-ul Graff Racing după un 1:36.526. cu 0,115 secunde mai rapid decât mai titratul Nicolas Lapierre. Francezul a fost urmat de cealaltă mașină Dragonspeed care aleargă sub culorile G-Drive. Aceasta a fost pilotată în calificări de Ryo Hirakawa, Memo Rojas fiind cel care a luat startul sâmbătă. Cel mai rapid Ligier a fost cel al United Autosports pe poziția a patra cu Filipe Albuquerque la volan, în timp ce Andrea Belicchi (Villorba Corse) a pilotat cea mai rapidă Dallara către un start din linia a treia a grilei. Wayne Boyd s-a aflat în pole cu Ligier-ul #3 United Autosports la P3, primele șase mașini la această categorie aflându-se în aceeași jumătate de secundă. Matt Griffin a fost primul la GTE cu Ferrari-ul 488 al Spirit of Race, irlandezul fiind cu puțin peste 0,2 secunde mai rapid decât Fernando Rees, proaspăt reîntors la Larbre Competition pentru această cursă plus Le Mans.

Monza a revenit în calendarul ELMS după o pauză de câțiva ani
Monza a revenit în calendarul ELMS după o pauză de câțiva ani

Startul nu a fost lipsit de incidente, Dallara Racing Team Nederland fiind lovită din spate, incidentul distrugând șansele echipajului la o clasare bună în ciuda eforturilor veteranului Jan Lammers. Mașina Graff Racing #39 a rămas însă în frunte, deși a pierdut apoi poziție după poziție în a doua parte a cursei. Cealaltă mașină a francezilor de la Graff, cu numărul 40, a fost pentru ceva timp umbra colegilor de pe #39 însă probleme electrice – din cauza cărora mașina s-a oprit pe pistă de mai multe ori – au făcut ca Richard Bradley și ai lui să fie scoși din lupta pentru podium. Ligier-ul Tockwith Motorsport și cel al Algarve Pro Racing au suferit și ele din cauza problemelor, mașinii Tockwith cedându-i alternatorul.

Datorită acestei lupte cu atriția, după stint-ul său, Leo Roussel preda ORECA-ul G-Drive by Dragonspeed lui Ryo Hirakawa cu un avans teoretic liniștitor de un minut. Japonezul nu a avut însă o viață ușoară în ultimul stint. Din cauza nerespectării vitezei de 60 km/h din timpul neutralizării, mașina a fost penalizată cu un drive-through, iar avansul a scăzut astfel la doar 22 de secunde. În urma japonezului era chiar Dallara High Class Racing care a reușit un podium neașteptat la Silverstone. Prototipul lui Anders Fjordbach și Dennis Andersen a avut însă nevoie de o „gură” suplimentară de combustibil pe final, ceea ce a permis ORECA-ului #21 Dragonspeed să urce pe doi, unde a și terminat. Ecartul la final a fost însă de de doar două secunde, Hirakawa micșorând vertiginos ritmul pentru a nu fi obligat să oprească cum au făcut-o adversarii de la High Class care s-au mulțumit cu o clasare pe ultima treaptă a podiumului la general și, implicit, P2.

Norma s-a impus în doar a doua etapă a ELMS din 2017
Norma s-a impus în doar a doua etapă a ELMS din 2017

Rezultatul Dragonspeed este unul istoric, fiind primul 1-2 pentru o echipă în ELMS din 2011 când Peugeot Sport a monopolizat primele două poziții în etapa de la Imola. Pe atunci, însă, campionatul se desfășura sub titulatura Le Mans Series după trecerea de la Le Mans European Series. Aceasta a fost și prima victorie importantă a șasiului ORECA 07 P2. Trecând la LMP3, aceast a fost prima cursă disputată de United Autosports în care americanii nu au terminat pe podium la clasa mică a prototipurilor, mașina #3 a lui Boyd care a plecat din pole sosind abia pe patru.

Victoria a venit, ca și la P2 sub forma unei duble, echipei M Racing YMR – unde este co-proprietar Yvan Muller. Erwin Creed și Ricky Capo au terminat pe prima poziție oferind astfel prima victorie internațională a noului Norma M30, pe doi clasându-se Ligier-ul francezilor, la un tur distanță. United Autosports ar fi putut termina mai sus prin echipajul #2, însă Sean Rayhall a lovit Ligier-ul #9 AT Racing în încercarea de-al depăși ceea ce a întârziat semnificativ ambele mașini. Ulterior, mașina a fost încurcată de probleme la cutia de viteze. AT Racing s-a aflat la a doua lovitură a zilei după incidentul cu Rayhall, primul impact venind cu mașina Panis-Barthez #16, aceea fiind cauza primei neutralizări. În cele din urmă, mașina austriecilor a abandonat. Multe alte echipe de la P3 au avut probleme în acest weekend, printre care merită mențiuni RLR Sport, Team Oregon, Cool Racing, Duqueine și Eurointernational. Toate au fost implicate fie în acroșaje, derapaje sau au pierdut timp din cauza unor probleme mecanice.

Cea mai veche mașină de pe grilă s-a retras cu victorie
Cea mai veche mașină de pe grilă s-a retras cu victorie

Ferrari-ul #55 nu și-a putut păstra prima poziție în prima parte a cursei, în ciuda efortului lui Aaron Scott. Astfel, Porsche-le Proton s-a aflat la vârf însă o oprire prelungită au readus 488-ul verde pe prima poziție. Cu ceva mai bine de o oră înainte de final, și acest echipaj a fost lovit de ghinion, motorul cedând pe când Matt Griffin era la volan. JMW Motorsport a progresat, ca urmare a acestui eveniment, la conducerea categorie. În stint-ul de deschidere al lui Jody Fannin, acesta a adus mașina #66 până pe trei, Rob Smith urcând încă o poziție după ce a urcat pe doi, trecând de Corvette-ul Larbre pilotat de Romain Brandela. Smith i-a predat apoi mașina lui Jonny Cocker, revenit într-o etapă de campionat european după o pauză îndelungată, fostul pilot Drayson Racing aducând Ferrari-ul 458 JMW Motorsport la sosire pe prima poziție.

A fost un final de eră potrivit pentru șasiul #2808 achiziționat de echipa britanică înainte de startul sezonului 2011, primul pentru modelul 458 GTC. Pe atunci, mondialul de anduranță nici nu exista iar JMW au reușit chiar prima victorie internațională a noului Ferrari, la Paul Ricard, în prima etapă din Le Mans Series. Aceea a fost prima din opt victorii pentru acest șasiu, cele două din 2012 aducând chiar titlul din ELMS în curtea JMW în timp ce, în 2016, mașina #66 a ratat titlul la mustață în ciuda a trei victorii reușite – o a patra, la Silverstone, fiindu-le luată după ce mașina nu a trecut de verificările tehnice post-cursă. Este de menționat că Jonny Cocker și-a menținut șirul de podiumuri cu mașina JMW, acesta terminând pe podium de fiecare dată când a concurat cu șasiul #2808.

Vantage-urile au ocupat locurile 2-3 la GTE, TF Sport în fața Beechdean AMR
Vantage-urile au ocupat locurile 2-3 la GTE, TF Sport în fața Beechdean AMR

După o carieră de șase ani, mașina va fi pensionată, fiind acum eligibilă pentru curse istorice, spre exemplu noul campionat Le Mans Legends. JMW o vor înlocui cu un 488 GTE care va concura începând cu Le Mans. Revenind la cursa de la Monza, următoarele două poziții la GTE au fost ocupate de Aston-Martin-urile Beechdean AMR și TF Sport. Corvette-ul Larbre a fost împins până pe doi prin eforturile lui Fernando Rees, în ciuda unui incident cu un LMP2 după start. Chiar și așa, mașina nu a rămas la vârf din cauza ritmului inferior al coechipierilor brazilianului, C7.R-ul #50 terminând abia al șaselea.

Următoarea etapă din ELMS  va avea loc în a doua jumătate a lui iulie pe Red Bull Ring.

Rezultate complete aici 

You may also like