Preview Le Mans 24h (II): Multiple necunoscute la GTE-Pro și GTE-Am

Preview Le Mans 24h (II): Multiple necunoscute la GTE-Pro și GTE-Am

Cinci producători, 29 de mașini și doi constructori de pneuri. Acestea sunt cifrele care caracterizează cele două clase de GT-uri din ediția 2017, cea cu numărul 85, a Cursei de 24 de ore de la Le Mans. Cam aici se opresc și certitudinile înaintea unei noi întreceri de o zi și o noapte pe Circuit de la Sarthe.

Înaintea weekend-ului 17-18 iunie, am avut parte de două etape din Mondialul de Anduranță, două din Seria Europeană Le Mans și patru din seria nord-americană de anduranță sub umbrela IMSA. Pe lângă ziua de teste, au fost așadar destule ocazii pentru a vedea la lucru concurenții care se vor strânge pentru cea mai importantă cursă a anului, la Le Mans. Iar toate aceste întâlniri, unele în care Ford a avut câștig de cauză, altele din care au ieșit învingători Chevrolet, Ferrari sau Aston-Martin, sunt irelevante. Asta pentru că Le Mans este complet altceva – lăsând la o parte dimensiunea legendei acestei curse care este aproape fără egal.

Etapa cea mai recentă din WEC a fost la discreția Ferrari-urilor AF Corse la GTE-Pro
Etapa cea mai recentă din WEC a fost la discreția Ferrari-urilor AF Corse la GTE-Pro

Trecând peste înșiruiri, este vorba pur și simplu de faptul că, pentru singura ocazie în care se acordă punctaj dublu, ACO alături de FIA a pus la cale un balans al performanței diferit de orice altă etapă. În 2017, mașinile din clasele GTE-Pro și GTE-Am sunt ținute în frâu de un BoP automat, singura unealtă din mâna organizatorilor fiind variația greutății. În rest, totul se face pe baza unor formule matematice. Nu și la Le Mans, unde se va aplica un balans separat a cărui bază va fi ziua de teste. Însă am zis anterior că și aceasta este irelevantă, iar această afirmație se bazează pe situația de anul trecut – sper însă să mă înșel aici.

În 2016 am avut parte de un episod aproape trist în clasa GTE-Pro. Acolo, Ford a mers sub potențialul maxim în fiecare etapă din WEC, plus în ziua de teste, în speranța că va primi un BoP favorabil pentru cursă. Acesta a venit, iar Ford a dominat calificările, fiind încurcat doar de Ferrari-ul Risi Competizione. Organizatorii, într-o intervenție fără precedent, au încercat să mai echilibreze situația împingând de la spate o idee echipele Porsche și Chevrolet. Acțiunea a fost de formă, iar Ford a dominat, terminând pe primele două poziții. De aici a venit și dorința de a se pune la punct un sistem automatizat, însă calitatea specială a cursei de la Le Mans și performanțele Ford-urilor din ziua de teste mă pun în gardă.

Da, Ford a câștigat în prima etapă la Silverstone, iar Ferrari-urile au terminat în Albion pe doi, continuând printr-o performanță dominantă în Ardeni, la Spa-Francorchamps. După aceste două etape, ținând minte situația din 2016, Ford a primit o „penalizare”, presiunea maximă admisă de boost fiind limitată pentru ziua de teste. Asta s-a simțit, iar cel mai lent Ford a fost la trei secunde de cea mai rapidă mașină din clasă. Criticii neiertători mizează acum pe o altă încercare a Ford de a primi un balans favorabil pentru cursă în timp ce echipa Chip Ganassi Racing, venită, ca și în 2016, atât cu echipajele Team USA cât și cu cele Team UK, contrazice astfel de teorii.

GTE-Pro

Motor în spate, motor central și motor frontal, nu? Nu și în 2017....
Motor în spate, motor central și motor frontal, nu? Nu și în 2017…

Cum tot am menționat cvartetul Ford, să începem cu acesta trecerea în revistă a categoriei de top a GT-urilor, acolo unde găsim uzinele și o singură echipă privată – Risi.

Ca și până acum, cele patru GT-uri construite de Multimatic vor purta numerele de concurs 66, 67, 68 și 69 – primele două ale laturii britanice a operațiunii, care merge în WEC, iar celelalte ale părții americane venite din IMSA. Echipajele britanice sunt formate din Stefan Mucke, Olivier Pla și Billy Johnson în #66 și Andy Priaulx, Harry Tincknell și Pipo Derani în #67. Cei dintâi au fost chiar cei mai lenți în ziua de teste, diferența dintre 3:58-ul reușit la finele săptămânii trecute și pole-ul din 2016 fiind de șapte secunde! Într-un alt rând de idei, acesta va fi ultimul start al lui Billy Johnson cu Ford, el fiind scos din lineup-ul Multimatic din CTSC după ce a fost promovat la nivelul Platinum al licenței de pilot de către FIA. #67-le s-a mișcat ceva mai bine, acesta fiind și echipajul din vârful ierarhiei WEC înaintea Le Mans.

Priaulx și Tincknell s-au impus la Silverstone și vor reveni pe Circuit de la Sarthe după un 2016 problematic în care au fost loviți de cele mai multe probleme dintre toate mașinile Ovalului Albastru. Umrătoarele pe listă sunt componentele ramurii americane a operațiunii lui Chip Ganassi. În jurul echipajului #68 se învârte cel mai mult presa, fiind cel câștigător din 2016, însă alt lucru are o pondere și mai mare: lipsa lui Sebastien Bourdais din tripleta în care îi regăsim în continuare pe Joey Hand și Dirk Muller. Bourdais va lipsi din cauza accidentului său teribil din antrenamentele pentru Indianapolis 500, iar înlocuitorul său împarte grila cu francezul în cursele Indy și a mai concurat cu Ford la Daytona 24h. Este vorba de Tony Kanaan care, în ciuda experienței vaste, va fi la primul start la Le Mans.

Ford e singura marcă cu patru cartușe la GTE-Pro
Ford e singura uzină cu patru cartușe la GTE-Pro

Kanaan s-a impus cu echipajul său la Daytona în 2015, deci nu este pus în dificultate de o cursă atât de lungă. Cum este și el gradat de FIA ca un pilot Platinum, i s-a permis să lipsească de la ziua de teste din cauza că se afla în Detroit pentru a participa în cele două curse de Indy disputate acolo, la Belle Isle. Asta nu l-a scutit de o vizită la simulatorul FIA din Paris, unde a parcurs un număr de tururi virtuale ale circuitului, toată afacerea franceză fiind jonglată cu etapele Indycar din Detroit și Texas.

Ryan Briscoe, Richard Westbrook și Scott Dixon – coechipier cu Kanaan și în monoposturile nord-americane – împart ultimul Ford aflat pe lista de start, cel cu numărul 69. Tripleta aceasta pare cea mai puternică dar, cum cea mai recentă modificare de BoP nu a oferit niciun avantaj Ford-urilor, situația este încă incertă pentru mașinile constructorului din Dearborn.

Ferrari au oferit unica opoziție în fața concasorului Ford în 2016, așa că voi continua cu Căluțul Cabrat. Trei mașini 488 GTE se vor afla în categoria Pro: două ale AF Corse și unul al Risi. Acesta din urmă a terminat pe trei la Le Mans, după ce ambele modele ale lui Amato Ferrari au abandonat timpuriu cu probleme. Mașina a evoluat însă în intersezon, arătându-se mai puternică în această stagiune. În etapa care joacă rolul pregătirii pentru Le Mans, cele șase ore de la Spa, Ferrari a dominat, terminând 1-2. La teste, Ferrari-urile au avut timpi extrem de apropiați, toate în 3:55, la cam o secundă de reperul clasei.

AF Corse au mai efectuat schimbări în echipaje, nu îl mai au pe Bruni, însă rămân de temut
AF Corse au mai efectuat schimbări în echipaje, nu îl mai au pe Bruni, însă rămân de temut

AF Corse aduce, ca deobicei, mașinile #51 și #71. Prima îi va avea pe James Calado, Alessandro Pier Guidi – în locul lui Gimmi Bruni – și fostul pilot de LMP1 al Audi, Lucas di Grassi. Sam Bird și Davide Rigon îl vor primi alături pe un alt om al Audi, Miguel Molina, în al treilea loc al colectivului #71. Ambele echipaje sunt puternice, deși nici Molina și nici di Grassi nu au o experiență comparabilă cu a echipierilor lor în GT-uri. Cum cea mai recentă modificare a BoP nu i-a lovit, Ferrari poate spera fără doar și poate la un rezultat foarte bun.

În fine, oamenii lui Giuseppe Risi speră să-și betoneze și mai bine statutul de David în fața grupului de Goliați format din echipele de uzină. În acest scop, au fost chemați ,,la arme” Pierre Kaffer, Giancarlo Fisichella și Toni Vilander – un lineup ireproșabil. Cum cei trei sunt cel puțin la fel de capabili ca piloții AF Corse, Risi cu siguranță își va juca cartea, mai ales că americanii știu deja cum se câștigă această întrecere, reușind victoria în epoca 430 GT2.

lmp26
Risi Competizione au terminat pe trei în 2016 după ce au fost singurii care s-au putut lupta cu Ford-urile de uzină

Corvette Racing a avut o cursă grea anul trecut, neavând capacitatea de a se lupta la vârf – asta după ce s-au impus în 2015. Totul pare a fi pe picior de schimbare de această dată. Oliver Gavin a fost cel mai rapid la teste cu un 3:54.701 cu care a devansat ambele Porsche de uzină. Alături de el în #64 îi regăsim pe Tommy Milner și Marcel Fassler, elvețianul revenind în Corvette-ul C7.R după ce a bifat cu echipa cursa de 24h de la Daytona și cea de la 12h de la Sebring. În #63 vor pilota Jan Magnussen, Antonio Garcia și Jordan Taylor. Fiul mai mic al lui Wayne a pilotat în 2016 pe #64, trecând acum la #63 după ce Ricky a primit oportunitatea de a pilota la LMP2 pe Riley-ul lui Ben Keating.

Mașina construită de Pratt&Miller este deja o campioană desăvârșită, având de partea ei titluri în IMSA și victorii la Le Mans, Sebring și Daytona. O nouă victorie pe pământ francez este cel puțin plauzibilă însă organizatorii au decis, vineri, să penalizeze echipa americană după performanța din ziua de teste. Astfel, cele două C7.R vor participa în antrenamente și calificări (se mai pot face modificări la BoP și după calificări) cu un restrictor la admisie mai mic cu 0,2mm. Asta înseamnă o pierdere de aproximativ 5-10cp. Balansul pentru restul mașinilor a rămas neschimbat în afara capacităților rezervoarelor, care au fost alterate la toate mașinile pentru a se atinge un set de cifre căutate: 35 de secunde pentru o realimentare, respectiv un stint de combustibil de 14 tururi.

Corvette a fost pe prima poziție la teste prin Oliver Gavin
Corvette a fost pe prima poziție la teste prin Oliver Gavin

Porsche revin cu forțe depline după un 2016 greu. Acum 12 luni, Porsche venea cu trei mașini la GTE-Pro – una a Team Felbermayr și două ale Porsche North-America, cu modificări pentru noul set, mai agresiv, de reguli. Cum la Le Mans nu s-a permis alergarea pe o compoziție mai veche a pneului Michelin ca și în State, Porsche s-a chinuit, iar o mașină a și luat foc. Acum, după trecerea la motor central, Porsche se simte mai bine și atacă întreg sezonul din WEC. Și în această stagiune un Porsche a ars, la Silverstone, însă mașinile din Stuttgart au ocupat locurile 2-3 la teste, așa că speranțele sunt mari.

Richard Lietz, Fred Makowiecki și Patrick Pilet împart #91 în timp ce, în #92, se vor afla Michael Christensen, Kevin Estre și Dirk Werner. La o primă vedere, primul echipaj este cel mai puternic (sau cel puțin mai constant), însă toți cei șase sunt profesioniști, așa că nici #92-ul nu trebuie exclus din capul locului din joc. Mașina este însă nouă, iar ceea ce am văzut la Silverstone ne arată că n-au fost complet eliminate toate problemele de fiablitate. Dacă incidente de acest gen nu apar, Porsche cu siguranță se va lupta la victorie.

Uzina Porsche a revenit în WEC în acest an cu două mașini noi, cu motorul în fața punții spate
Uzina Porsche a revenit în WEC în acest an cu două mașini noi, cu motorul în fața punții spate

Ultimii pe lista GTE-Pro, dar nu și cei din urmă, sunt vârstnicii. Mai precis, mă refer la cele două Aston-Martin Vantage GTE cu numerele de concurs 95 și 97. Bătrânul grand-turism britanic a cărui bază a debutat în clasa GT2 în 2008, continuă în ceea ce pare a fi ultimul sezon complet de WEC. Mașinile nu au strălucit în acest debut de sezon, și nici la ziua de teste, după ce #95-ul cu Thiim și Sorensen a luat titlul în extremis în 2016. Chiar și așa, cei doi danezi revin încrezători în aceeași mașină alături de Richie Stanaway. Acesta din urmă va fi cel mai probabil la ultimul start cu AMR din acest an. În #97 îl avem pe veșnicul Darren Turner alături de conaționalul Johnny Adam și de Daniel Serra. Brazilianul este noul recrut al echipei, ales după ce britanicii au decis să treacă de pe Michelin pe Dunlop. Serra a fost tester-ul Dunlop în anii precedenți, astfel că AMR mizează pe experiența sa în managerierea acestor pneuri, dovedindu-se rapid și constant pe perioade lungi de timp. El este, însă, un debutant pe Circuit de la Sarthe. Ceea ce va conta însă cel mai mult va fi BoP-ul – asta după alte ediții în care AMR putea să se impună la Pro iar victoria le-a scăpat printre degete. Speranța moare ultima însă, la fel ca și Vantage-ul aparent, care poate va reuși o victorie la ultima strigare.

Aston-Martin-urile au fost destul de șterse și în primele două etape din WEC și la test...
Aston-Martin-urile au fost destul de șterse și în primele două etape din WEC și la test…

GTE-Am

Plutonul clasei inferioare de grand turisme este mai numeros și mai colorat. Atât la capitolul livery-urilor, cât și la cel al echipelor angrenate. Cea mai colorată este chiar echipa cu care voi începe înșiruirea, mai exact francezii de la Larbre Competition.

După ce GM a respins cererea sa de a înscrie un echipaj Corvette la GTE-Pro, Jack Leconte revine la Le Mans fără a participa și în WEC. Singurul start de până acum al Corvette-ului #50 a fost în etapa de la Monza din ELMS, însă de atunci un element esențial s-a schimbat. Straiele obișnuite ale C7.R-ului au fost înlocuite de unele țipătoare, multi-colore și fosforescente, operă a artistului Ramzi Adek care și-a numit creația „Human”. Corvette-urile mereu au întors privirile în Franța, însă acesta este și mai popular.

Nici cinci BMW-uri Art Car n-ar egala cât de bine poate arăta Art Car-ul „Human” al Larbre
Nici cinci BMW-uri Art Car n-ar egala cât de bine poate arăta Art Car-ul „Human” al Larbre

Asta nu se datorează doar ornării ieșite din comun a caroseriei, la fel de importantă fiind și performanța. Mulțumită lui Fernando Rees, care a stat nemeritat de mult pe bară, mașina #50 a fost a doua la Test Day. Asta nu garantează însă și un rezultat bun în cursă. Motivul este simplu, trecând peste BoP și fiabilitate: la GTE-Am se aruncă în ecuație și semi-necunoscuta formată din piloții Am. Dacă Romain Brandela este un pilot de nivel Bronz, Christian Philippon este mai puțin experimentat, deși a evoluat aici în 2016 în cursa Road To Le Mans, într-un Mercedes SLS AMG GT3 înscris de Larbre. Întreg echipajul nu este oricum atât de închegat față de altele care au în spate mai multe curse împreună.

Jumătate din plutonul clasei Am este format din Ferrari-uri, 488-ul fiind în sfârșit eligibil pentru a concura în această categorie. Îi regăsim în tabăra producătorului din Maranello pe:

  • Clearwater Racing, cu două mașini;
  • DH Racing, grație rezultatelor din Asian Le Mans Series;
  • Scuderia Corsa, învingători în 2016, acum cu două mașini;
  • Spirit of Race;
  • JMW Motorsport care își vor debuta noua mașină.
Weathertech a îmbrăcat în trecut Porsche și, acum, acoperă și un Ferrari
Weathertech a îmbrăcat în trecut Porsche, iar acum acoperă și un Ferrari

Este evident că măcar unele Ferrari-uri se vor lupta la vârf, însă este destul de greu de tras concluzii după ziua de teste, diferența dintre cel mai rapid 488 și cel mai lent fiind de aproximativ șapte secunde, în condițiile în care cele mai rapide au fost la câteva sutimi de reperul clasei. Unele triplete ies însă în evidență și voi începe cu cea formată din Marco Cioci, Duncan Cameron și Aaron Scott. Cei trei vor pilota Ferrari-ul verde #55 al Spirit of Race, Cioci venind în locul lui Matt Griffin. Dacă italianul este de o valoare certă, și Cameron s-a îmbunătățit în ultimii ani, fiind unul dintre cei mai rapizi piloți Bronz. Apoi îl avem pe Scott care nu duce nici el lipsă de viteză sau ritm, piesa lipsă din puzzle fiind modul în care piloții se vor adapta pe perioada cursei la trecerea de pe Dunlop – pneurile folosite de Spirit of Race în ELMS – și Michelin-urile alese pentru Le Mans. Timpul mașinii la Test Day a fost la nici 0.6 secunde de timpul-etalon.

Ambele echipaje ale Scuderia Corsa sunt puternice, #62 venind cu două treimi din tripleta învingătoare din 2016, Townsend Bell și Bill Sweedler, alături de Cooper MacNeil care aduce banii Weathertech. În #65 regăsim cuplul învingător din GTD de anul trecut, Alessandro Balzan și Christina Nielsen, alături de Brett Curtis. Acesta va fi practic debutant, nereușind să ia startul în 2014 în urma unui accident în antrenamente. Totuși, Nielsen și Balzan conlucrează excelent, astfel că ambele mașini sunt de luat în seamă. Echipajul #62 a fost mai rapid în teste cu aproximativ 1.6 secunde, însă această diferență ar putea dispărea în calificări.

A doua mașină Scuderia Corsa are livery-ul cunoscut din 2016 însă învingătorii de anul trecut sunt în celălalt echipaj (fără Jeff Segal)
A doua mașină Scuderia Corsa are livery-ul cunoscut din 2016, însă învingătorii de anul trecut sunt în celălalt echipaj (fără Jeff Segal)

Alte două echipe și, mai ales, echipaje mi-au atras atenția. În primul rând, Ferrari-ul #83 DH Racing care readuce culorile Krohn Aviation la Le Mans. Mașina va fi, așadar, pilotată de neobositul Tracy Krohn alături de Nic Jonsson care-i stă mereu aproape. Campionul FIA GT Andrea Bertolini va completa o tripletă care se va baza, ca întotdeauna, pe competența lui Krohn. Dacă americanul va merge bine și nu va fi implicat în incidente, există șanse la un rezultat bun. Apoi mai merită o mențiune JMW Motorsport. Oamenii lui Jim McWirther vin la Le Mans după o victorie de adio cu 458-ul în ELMS și, pentru Le Mans, au atras talente din tabăra Audi WRT. Mai precis, este vorba de cuplul Dries Vanthoor/Will Stevens care vor face echipă cu Rob Smith. Acesta va trebui să și joace rolul unui „antrenor” căci cei doi nu au mai concurat până acum în GTE. Chiar și așa, viteza membrilor echipei lui Vincent Vosse nu este subiect de discuție, deci au șanse la un rezultat bun dacă se vor aclimatiza rapid la mediul înconjurător. Aceeași sarcină o are și echipa care, cum am spus, se va afla la primul start cu 488. În plus, în acest an JMW au trecut de la Dunlop la Michelin.

JMW revin la Le Mans cu o nouă mașină și o trecere de pe Dunlop pe Michelin
JMW revin la Le Mans cu o nouă mașină și o trecere de pe Dunlop pe Michelin

Trecând de Ferrari, regăsim trei Porsche 991 de generație veche pe grilă: două pentru Proton Racing (Dempsey-Proton) și unul pentru Gulf Racing UK. Christian Ried, un cunoscut al echipei, va pilota #77 (mașina cu Dempsey în nume) alături de „absolvenții” Porsche Matteo Cairoli și Marvin Dienst. Ultimii doi au, poate, o viteză pură cu un nivel sau două peste Ried însă germanul plusează printr-o experiență pe care tinerii nu aveau de unde să o culeagă. Vestea bună este că, după un început șters de sezon, organizatorii încearcă să ajute modelele Porsche să progreseze, iar toate trei au fost la maxim o secundă și ceva în urma celui mai rapid timp.

Trei mașini sunt sub banner-ul Proton: două sub nume propriu și o a treia alături de Dempsey
Trei mașini sunt sub banner-ul Proton: două sub nume propriu și o a treia alături de Dempsey

Proton mai vine și cu alte două mașini. #88 nu a fost atât de rapidă în teste (1:58.449 vs. 1:59.227) însă are un echipaj ceva mai experimentat. Îi regăsim pe Klaus Bachler și Khaled al Qubaisi și, alături de ei, pentru prima oară la Le Mans, Stephane Lemeret, fostul jurnalist care are zeci de curse bifate în Blancpain GT, FIA GT, Belcar și nu numai. Cel de-al doilea echipaj, din mașina cu numărul 93, îl are ca și cap de afiș pe experimentatul Patrick Long, aflat la al 14-lea start la Le Mans. Alături de el va fi conaționalul debutant Mike Hedlund. Acesta a mers anul trecut pentru United Autosports într-un Ligier de LMP3 în cursa Road To Le Mans.

Abdulaziz Al Faisal, care nu mai concurează în întregul sezon din WEC în acest an, este al treilea pilot al echipajului. El s-ar putea să nu fie la nivelul de la finele lui 2016 când era printre piloții Silver autentici cu adevărat buni. Spun „Silver autentic” deoarece pleiada de tineri rapizi veniți din lumea monoposturilor intră în WEC tot cu gradul Silver, însă sunt adesea mai rapizi decât piloții semi-amatori care au aceeași gradație FIA.

Gulf Racing UK revin la Le Mans dar nu mai sunt singura mașină în aceste culori de această dată
Gulf Racing UK revin la Le Mans dar nu mai sunt singura mașină în aceste culori de această dată

Ben Barker, Nick Foster și Mike Wainwright vor pilota 991-le #86 în culorile Gulf. Echipa din Albion a avut un start dificil de sezon, un loc patru la Silverstone urmat de un abandon la Spa punându-i într-o poziție complicată. Până acum, Le Mans nu le-a oferit prea multe bucurii însă totul se poate schimba în 2017 – dacă vor reuși o cursă lipsită de probleme.

În fine, Aston-Martin-uri vor fi tot în număr de trei. Unul, cel al uzinei, este galonatul echipaj #98, probabil favoritul într-o categorie plină de incertitudini. Într-adevăr, Mathias Lauda, Paul Dalla-Lana și Pedro Lamy au fost cei mai rapizi la teste (1:58.250) însă i-am văzut aruncând la gunoi și șanse infinit mai mari, accidentul lui Dalla-Lana de acum doi ani fiind în memoria tuturor.

Dacă totul va merge strună, victoria nu va fi deloc greu de atins. Ross Gunn, Andrew Howard și Oliver Bryant vizează însă același rezultat. Aceștia vor fi și ei pe Dunlop-uri și ar putea să ofere surpriza pentru Beechdean. TF Sport, între timp, vor concura pentru prima oară la Le Mans după ce s-au impus în chiar prima cursă la GTE – etapa de ELMS de la Silverstone. Rob Bell va fi profesionistul din acea tripletă de unde nu lipsesc Euan Hankey și Salih Yoluc. Acesta din urmă s-a îmbunătățit vizibil în ultimii ani alături de Hankey și va fi primul turc care va concura vreodată la Le Mans. Cei trei nu trebuie scăpați din ochi!

Victoria la Am este mult mai la îndemână pentru AMR decât este cea de la Pro... însă să nu tragem concluzii pripite
Victoria la Am pare mult mai la îndemână pentru AMR decât este cea de la Pro… însă să nu tragem concluzii pripite

Trăgând linie, clasa GTE-Am este, zic eu, mai imprevizibilă decât cea a uzinelor, GTE-Pro. Asta deoarece avem aruncat elementul piloților amatori al căror ritm ar putea schimba ordinea construită de profesioniști. În ecuație mai intră și diferența de platforme – avem motoare frontale, centrale și posterioare – și duelul pneurilor Dunlop versus Michelin. Primele concluzii le vom putea trage abia după antrenamente și calificări. Totuși, este clar că Le Mans 2017 are toate șansele să devină o ediție de rememorat în anii ce vor urma, chiar și fără implicarea vremii nefavorabile.

Entry list-ul complet poate fi găsit aici, împreună cu o reprezentare grafică interesantă.

Surse foto: FIA WEC, Porsche, AMR, Scuderia Corsa, Ford Performance, Larbre Competition, Richard Jonet

Citește și partea I din preview-ul nostru.


Toate sesiunile Cursei de 24h de la Le Mans pot fi văzute integral în această săptămână pe Eurosport 1 și Eurosport Player. Eurosport acoperă în profunzime tot ce se întâmplă în jurul cursei și pe pagina Facebook.

  • 38 de ore de motorsport transmise live de-a lungul săptămânii;
  • Tom Kristensen, „Mr. Le Mans” analizează momentele cheie ale cursei;
  • „Le Mans Extra”, un magazin zilnic care cuprinde știri, opinii și interviuri preluate direct de pe circuit.