MotoGP: Considerațiile lui Vlad Haralambie la jumătatea sezonului

resized_00060882.mediagallery_output_image_[1920x1080]

Iată că am ajuns la jumătatea sezonului MotoGP 2017, de departe cel mai disputat, complicat și strâns sezon la clasa mare din toate timpurile, cu cele mai multe răsturnări de clasament și de situații în cursă. Dar nu doar clasa mare a oferit spectacol, și celelalte două clase fiind deosebit de animate, cu faze demne de toată admirația.

De această dată nu voi face analiza cursei de la Sachsenring, o cursă deosebită din toate punctele de vedere, ci voi încerca să vă prezint observațiile mele după primele 9 curse.

La clasa mare, din punct de vedere tehnic, consider că Yamaha este prototipul momentului, cu o evoluție foarte bună a propulsorului, chiar dacă la cadru s-au confruntat cu ceva probleme. E adevărat, problemele au fost ridicate de Rossi referitor la ultimul model, el preferând versiunea anterioară (nu aceeași părere a avut-o Vinales, care s-a arătat mulțumit de noua variantă de cadru). Honda are în acest moment mici neajunsuri la toate capitolele (motor, electronică, șasiu) pe care trebuie să le recupereze. Evoluție favorabilă pentru Ducati (orice s-ar spune, Gigi dall’Igna este un maestru!), care a revenit în prim-planul categoriei, reușind să îmblânzească „bestia roșie” și să facă o motocicletă ceva mai docilă și implicit mai controlabilă.

sacyam

Greu de apreciat situația de la Suzuki, unde, datorită inconstanței lui Iannone, este greu să tragem o concluzie asupra performanțelor motocicletei. Aprilia îmi face impresia că se învârte oarecum într-un cerc vicios, recuperând și pierzând simultan la diversele capitole, deși per total Aleix Espargaro a început să performeze (de trei ori în primii 10 atât în calificări, cât și în curse). KTM nu poate emite deocamdată pretenții, cu toate că atât piloții cât și echipa și-au făcut datoria conștiincios.

Referitor la piloți, revelația primei jumătăți de sezon a fost Johann Zarco, francezul făcând încă o dată dovada talentului său, talent întrevăzut încă din evoluțiile sale la clasele inferioare (vicecampion mondial la clasa mică și dublu campion mondial la Moto2, singurul care a reușit să-și apere titlul de la apariția acestei categorii). Argumentez această afirmație prin rezultatele de până acum, și anume: de 5 ori în primii 6 la calificări (pole în Olanda, unde a și condus cursa timp de 10 tururi) și de 5 ori în primii 5 la sosire, (cu un podium – loc 2 în cursa sa de casă la Le Mans). Toate aceste performanțe i-au adus un binemeritat loc 6 la general cu o zestre de 84 de puncte, fiind cel mai bine clasat pilot de la o echipă de client – Yamaha Tech 3. Probabil că Zarco, dacă va merge tot așa, va fi înlocuitorul lui Rossi, după ce acesta va pune casca în cui.

5957bcdb9d8107.44118308

Dezamăgirea cea mai mare până acum a furnizat-o Jorge Lorenzo, care, cu toate eforturile atât proprii, cât și ale echipei, a reușit performanțe mult sub pretenții. În continuare sunt de părere că, indiferent ce se va mai încerca, diferența dintre stilul de pilotaj al spaniolului și caracterul motocicletei este un handicap de nerecuperat.

La Moto2 m-a impresionat excelentul comportament al nou-veniților de la KTM, care, fără a beneficia de vreo experiență la această clasă, și producând singurul șasiu de oțel al platoului, au reușit rezultate de excepție prin prestația lui Miguel Oliveira. Lusitanul a reușit, cu o singură excepție, să nu coboare sub locul 9 în calificări (pole în Argentina) și, de asemenea cu o singură excepție, să termine toate cursele sezonului în primii 6, cu două locuri 2 și două locuri 3. Toate aceste rezultate l-au plasat pe locul 3 în clasamentul general al momentului cu 117 puncte.

Pilotul cel mai în formă a fost până acum de departe Franco Morbidelli. Italianul a lipsit doar de trei ori de pe podium, dar cu un traseu aproape fără greșală (5 pole-uri și 6 victorii) ocupă un binemeritat loc 1 la general cu 174 de puncte, la 34 de puncte de locul 2 deținut de Thomas Luthi. Trebuie să amintesc și performanțele lui Mattia Pasini, care se pare că își trăiește o a doua „tinerețe”, italianul reușind 5 prezențe în top 6, cu prima sa victorie la Moto2 venită în Italia, la Mugello.

DDqbkcqXgAAZNJe

La clasa mică, Honda a dominat copios. De când constructorul japonez și-a propus să recupereze handicapul față de KTM, a făcut-o autoritar, dovedind încă o dată că japonezii sunt foarte greu de bătut atunci când își propun un obiectiv. Dovadă o fac cele 3 motociclete Honda care ocupă primele 3 poziții la general (Mir, Fenati și Canet). KTM a reușit anul acesta o singură victorie cu Andrea Migno în Italia, iar cel mai bine clasat pilot KTM la general, Marcos Ramirez, ocupă abia un modest loc 7.

Dintre piloți mi-a atras atenția prestația deosebit de spectaculoasă a lui Romano Fenati, cu un stil de pilotaj de excepție și total nonconformist. Cu un real progres la capitolul maturitate, italianul a reușit să iasă în evidență prin prestații memorabile, ocupând un binemeritat loc 2 la general, la 37 de puncte de lider. Să nu uităm că, după cearta cu cel mai influent om din MotoGP, Valentino Rossi, nimeni nu îi mai dădea lui Fenati vreo șansă, dar cei de la Marinelli Rivacold au avut curajul să îi mai dea un ghidon!

Urmează o binemeritată vacanță de vară, până pe 3 august când se va relua campionatul cu etapa de la Brno, unde vă aștept la fața locului pe toți împătimiții de motociclism! De această dată voi fi prezent la fața locului în tribuna C sau D, probabil sâmbătă în prima și duminică în a doua. Până atunci, numai bine!

DDBOPR3WAAIouaK

You may also like