USCC: Penske anunță revenirea în cursele de prototipuri cu Acura

pen8

Zvonurile care circulau încă de anul trecut au fost confirmate: gigantul Penske va reveni în cursele de mașini sport după o pauză de aproape un deceniu chiar în anul în care aniversează un deceniu de la victoria din cursa de 12 ore de la Sebring. Echipa americană va intra în categoria DPi sub brand-ul Acura HPD, nici el străin de cursele de anduranță, atât ca motorist cât și ca și constructor.

Marți, Honda Performance Development a făcut oficială informația că Penske le va fi partener la revenirea japonezilor în anduranță sub brand-ul Acura ce va concura, începând cu 2018, în clasa Daytona Prototype International a IMSA Weathertech Sports Car Championship. Noua mașină, ce a fost botezată deja cu numele Acura 05 se va folosi de baza de încredere pe care o oferă ORECA-ul 07, motorul fiind V6-le AR35TT de 3.500 cmc twin-turbo. Mașina va debuta la cursa de 24 de ore de la Daytona de anul viitor, primul shakedown fiind programat pentru finele acestei luni la Paul Ricard – înaintea unui program intensiv de teste începând cu a doua jumătate a lui august. Mașina va fi prezentată lumii tot în august, în cadrul Monterey Car Week. Chiar și așa, Tim Cindric a confirmat că echipa nu a scos complet din vedere înscrierea unui șasiu ORECA 07 P2 la Petit Le Mans pentru a strânge niște date preliminare cu care să lucreze pe parcursul iernii.

Odată cu anunțul de ieri, două nume importante din anduranță – din trecutul recent și mai îndepărtat – vor reveni în joc. De aceea, trecând peste datele despre noii Acura 05 care vor apărea pe parcursul testării sale, să facem o trecere în revistă a istoriei celor două nume în această disciplină care este tot mai atractivă (Acura fiind deja activă la GT-D alături de Michael Shank Racing cu NSX GT3).

Da, acela este Roger Penske - însă în 1966 când nu împlinise nici 30 de ani...
Da, acela este Roger Penske – însă în 1966 când nu împlinise nici 30 de ani…

Team Penske a debutat în cursele de anduranță acum mai bine de 50 de ani, în 1966, la Daytona, în prima ediție a cursei de 24 de ore (anterior mai participaseră, din 1962, însă niciodată pe această durată). Mișcarea a fost firească, dat fiind trecutul lui Roger Penske care s-a simțit cel mai bine în mașini sport, spre finalul carierei de pilot manevrând primele Chaparral-uri din seria 2. Debutul a fost dificil, Chevrolet-ul Corvette înscris la clasa GT 3.0L+ suferind un accident care a distrus întreaga parte frontală. Chiar și așa, tripleta formată din legendele Corvette Dick Guldstrand, George Winstersteen și Ben Moore s-a impus în categoria lor printr-o clasare pe poziția a 12-a la general. A urmat apoi o victorie mai relaxată în cursa de la Sebring din același an, de această dată mașina purtând pentru prima oară caracteristicile culori Sunoco Oils.

Succesul a împins Team Penske să se extindă. A fost demarat un parteneriat cu Chevrolet în Trans-Am și, cum Daytona și Sebring erau etape din această serie la finele decadei ’60, Roger și-a adus Camaro-urile modificate (la limita sau chiar peste limita regulilor) și în aceste întreceri unde, din nou, a avut succes. Rămâne memorabil succesul care va împlini 50 de ani chiar în anul revenirii, 2018. Vorbim de momentul 1968 când, cu o pereche de Chevrolet-uri Camaro, Penske a terminat pe pozițiile 3-4 la general, Donohue fiind parte a echipajului învingător alături de Craig Fisher.

Vom vedea, oare, asemenea cascadorii și la anul?
Vom vedea, oare, asemenea cascadorii și la anul?

Concomitent, Penske cumpărase un șasiu Lola T70 cu care Mark Donohue domina copios (ceea ce aveau să fie) ultimele sezoane din originalul USRRC (el a fost înviat la finele aniilor ’90, dar mai mult cu numele). Astfel, în 1969, noua Lola T70 Mk.3B a venit la Daytona, una fiind și în mâinile piloților Penske Chuck Parsons și Mark Donohue. Cei doi, ajutați de problemele echipelor Porsche și John Wyer Automotive, s-au impus la general, urmați de o altă Lola – aceasta fiind prima victorie din Mondialul de Anduranță pentru compania regretatului Eric Broadley și singurul 1-2.

La doi ani distanță, ținta a fost clară: Le Mans. Cu un Porsche 512M achiziționat de Kirk F. White, Penske avea să bifeze în acel an cele trei curse din Mondialul de Anduranță disputate în SUA – Daytona, Sebring și Watkins Glen – plus Le Mans. Mașina, preparată la un nivel care umbrea chiar și 917-le imperturbabilului Wyer, a fost șocant de rapidă – pole-uri în toate cursele în care s-a prezentat înafară de Le Mans unde viteza de vârf a ultra-alunecoaselor 917-LH a lăsat Ferrari-ului poziția a treia în calificări.

Puține lucruri arată atât de bine... foarte puține
Puține lucruri arată atât de bine… foarte puține

Chiar și așa, o serie de probleme, o răfuială care s-a lăsat cu o serie de lovituri pe pistă cu Pedro Rodriguez la Sebring, un acroșaj serios la Daytona și probleme tehnice la Watkins Glen, au făcut ca istoria să nu consemneze vreo victorie în dreptul superbului 512M care a purtat, ca și precursorii săi din garajul Penske, culorile Sunoco. Un loc trei la Daytona a fost, însă, sublinierea unui „What if…?” perfect.

Au urmat apoi ani mulți de secetă pentru Penske – Roger fiind concentrat pe alte forme de motorsport pentru mai bine de 20 de ani. Apoi, a doua jumătate a aniilor 2000 anunța o revenire idilică: Porsche anunța producerea unui nou prototip după o pauză mult prea lungă. Urma a se numi RS Spyder și avea să fie gândit pentru regulile categoriei LMP2 care avea să fie adusă mai aproape de performanțele clasei-regină P1 decât fusese LMP675, clasa înlocuită de P2, vreodată. Penske a fost aleasă ca și echipă de uzină de către Porsche, iar drumul a început la ultima etapă a sezonului 2005 a ALMS la Laguna Seca.

Dyson au părut mereu cu un pas în spatele Team Penske
Dyson au părut mereu cu un pas în spatele Team Penske

Au urmat apoi trei sezoane în care RS Spyder-ul a dominat, devenind campion cu Team Penske în fiecare an și bifând mai multe victorii la general – asta într-o perioadă în care Audi se concentra mai mult pe cursele nord-americane și își aducea negreșit R10-urile la fiecare etapă. Victoria cea mai importantă a venit în 2008 când, la Sebring, benzinarul RS Spyder a învins R10-le diesel pentru a se impune la general. Victoria a fost cu atât mai dulce cu cât pe doi a terminat un alt Porsche, acela al Dyson Racing. Ah, și era să uit că totul s-a întâmplat și sub ochii unui Peugeot 908 HDi FAP…

Până la momentul 2008 – care avea să fie și ultimul sezon al cuplului Penske/Porsche – am avut parte de intrarea în scena curselor de anduranță al celui de-al doilea nume din anunțul din urmă cu 24 de ore: Acura. Ramura de lux din America de Nord a niponilor de la Honda și-a anunțat încă din 2006 intenția de a intra în anduranță iar debutul s-a produs în 2007 pe coloana vertebrală a francezilor de la Courage. Primul prototip, ARX-01a, a debutat la Sebring și, prin Andretti Green Racing, s-a impus din prima cu un loc doi la general. Au urmat apoi lupte nenumărate între cei doi rivali care sunt astăzi parteneri. De partea Porsche au mai venit și echipa Horag Racing și Cytosport Racing (devenită apoi Muscle Milk Racing). Rândurile Acura au fost îngroșate de echipa lui Gil De Ferran și de cea a lui Adrian Fernandez.

De Ferran au debutat în 2008
Oamenii lui De Ferran au debutat în 2008

Apoi, în 2009, balansul s-a schimbat: Acura a dezvoltat alături de Wirth – cei care modificaseră platforma Courage și în 2007 – un nou prototip de LMP1 și, la P2, a rămas un singur RS Spyder iar Penske nu mai era: fusese aleasă o mutare către Grand-Am unde a fost utilizat un Riley cu motor Porsche. Noua mașină Acura a fost însă eficientă, luând titlul pentru Patron-Highcroft Racing în acel an. Pe Scott Sharp și compania i-a ajutat însă decizia Peugeot și Audi de a nu bifa decât Sebring și Petit Le Mans căci, altfel, problemele Acurei de a aduce în temperatură trenul față (care era echipat cu pneuri aproape identice cu cele spate – o premieră puțin ciudată) ar fi fost mult exacerbate și, poate, titlul ar fi mers la Clecle-itoare.

În 2010, cele două clase de prototipuri au fost unite și Highcroft Racing au continuat ca singuri purtători ai steagului după retragerea De Ferran Motorsports. Aceștia au revenit la versiunea 01 și au continuat să fie echipa de uzină a Acura până în 2011. Atunci, la Sebring, au reușit un loc 2 la general fantastic cu proaspăt construitul 01e care, din cauza cutremurului din Japonia care a afectat masiv baza HPD, nu avea să mai vadă vreodată pista. Prototipurile sub acest banner (s-a făcut tranziția de la Acura la HPD în 2010) au continuat, cu Extreme Speed Motorsport (reușitele din 2007-2010 n-au fost uitate de Sharp) și Level5, echipa actualului întemnițat Scott Tucker. Apoi, cel mai recent, HPD s-a remarcat ca motoristul din spatele dublei aceleiași formațiuni ESM la Sebring și Daytona, împingând un șasiu Ligier.

Highcroft Racing au dus în spate proiectul Acura-HPD până în 2011
Highcroft Racing au dus în spate proiectul Acura-HPD până în 2011

Acum, după toată această istorie, roțile se învârt în continuare: unele nume revin, foști rivali de sânge devin aliați dar, mai important, toate mișcările ajută sportul – platforma DPi părând a fi, în continuare, pe un trend ascendent. Scott Atherton a susținut și el această presupunere prin declarația că, pe lângă Acura, un alt producăor s-ar apropia de o intare la DPi. Să fie unul din grupul VAG? Poate părea vag probabil acum însă așa părea și o intrare a HPD (cel puțin pentru unii), când au apărut primele teorii.

Surse foto: Getty, IMSA, Penske, Dave Friedman/Ford, Acura-HPD

You may also like