MotoGP Motegi Preview: Permisul japonez spre finala valenciană

După trei săptămâni de pauză post-Aragon, motomondialul se îndreaptă spre punctul culminant al sezonului, prima oprire fiind pe Twin Ring Motegi, în Japonia. Patru etape până la final, un clasament încă deschis, dar eventualele greșeli făcute de Marquez, Dovizioso și Vinales vor costa scump.

Flashback Aragon și câteva considerente despre principalii candidați la titlu

Etapa precedentă, pe Motorland Aragon, calculele făcute de piloții Movistar Yamaha au fost zădărnicite de prestațiile excelente avute de Dani Pedrosa, locul 2 și Jorge Lorenzo, locul 3. Maverick Vinales și Valentino Rossi au încheiat cursa pe locurile 4, respectiv 5, evoluția italianului revenit la numai 20 de zile după accidentarea de motocross fiind unanim apreciată de media și pasionații curselor moto.

Vinales a mai pierdut puncte în duelul ce îl poartă cu Andrea Dovizioso (12), în timp ce Valentino Rossi care a și absentat o cursă, a pierdut locul 4 la general în fața lui Dani Pedrosa, pilotul Honda având acum un avans infim de 2 puncte. Cu o diferență de 16 puncte ce-l separă pe Marc Marquez de urmăritori, rundele asiatice vor fi decisive pentru stabilirea campionului, scenariul sumbru fiind că la Valencia vom ști deja numele câștigătorului de stagiune.

Lupta în ultimele 3-4 etape nu este una ușoară pentru nici unul dintre protagoniști. Honda Repsol RC213V este o motocicletă recalcitrantă ce-și taxează imediat pilotul atunci când acesta (Marquez) depășește zona de confort. Stabilitatea față rămâne o problemă, neajunsurile putând fi diminuate de o alegere corectă a gumelor. Nu cu mult timp în urmă, propulsorul a arătat că poate fi surpriza neplăcută în cursă, Silverstone fiind locul unde agregatul japonez și-a dat suflarea pentru prima dată în sezon.

Fiecare circuit ce urmează are particularitățile sale bine conturate, astfel că o evaluare corectă a șanselor lui Marc Marquez de a se impune în curse este imposibil de prevăzut. Nici Yamaha Movistar nu stă bine la capitolul materialului de concurs, prototipul M1 afișând comportamente diferite de la o pistă la alta, fiind ori motocicleta de bătut, ori una de pluton, nici unul dintre piloți nereușind să păcălească tehnica din dotare printr-o setare miraculoasă.

Maverick Vinales intră pe ultima sută de metri a campionatului având două handicapuri majore: motocicleta și propriile aptitudini de a purta un duel la limită cu rivalul Marc Marquez. În acest sezon nu prea am văzut dueluri roată la roată purtate și/sau câștigate de Maverick. Cele câteva ocazii în care a primit lupta lui Marquez, Maverick a fost bătut categoric, putând fi totuși mândru de unele reușite în fața echipierului Rossi, dar și acestea nu neapărat convingătoare, o excepție totuși făcând duelul pentru locul 4 purtat cu Valentino la Aragon în finalul cursei.

Cazul lui Andrea Dovizioso este unul și mai alambicat. Teoretic, Ducati cu modelul GP17 se poate bate la podium în fiecare din cursele rămase de disputat, poate chiar putând visa victoria. Impedimentul major nu este reprezentat de particularitățile motocicletei, una mult îmblânzită, dar în esență încă, un Ducati veritabil, ci abilitatea lui Andrea Dovizioso de a-și depăși limitele cu care ne-a obișnuit în anii de când concurează în motomondial. Italianul este rapid, dar nu bătăios, neavând nici abilitatea de a lua decizii într-o fracțiune de secundă. Pare a merge de fiecare dată la conservare, de multe ori terminarea cursei în topul primilor 6 sau mai rău 10 piloți fiind unicul obiectiv. Cu toate acestea, anul trecut ne-a surprins plăcut odată, obținând o victorie. Surpriza s-a amplificat în acest sezon când succesele de etapă au ajuns la 4, italianul uimindu-ne și cu depășiri la limită sau chiar dincolo de ea. Din păcate momentele frumoase au fost urmate invariabil de curse terminate în pluton.

Evoluția lui Dovi poate fi considerată cheia finalului de sezon. Își va face cursele în nota obișnuită, încheind cel puțin odată pe podium, poate chiar victorie, sau va găsi extra motivația care poate compensa anumite lacune ale talentului său de pilot de MotoGP? Uneori munca și perseverența pot ține loc de talent. S-a mai văzut în motorsport…

Scurt istoric al circuitului

Twin Ring Motegi nu a fost de la început un circuit destinat motociclismului. Rolul său a fost de a face cunoscut în Japonia fenomenul numit IndyCar. Totul a pornit de la o pistă construită de Honda în dorința de a avea o facilitate modernă pentru teste atât pe latura auto, cât și moto. Putem spune că japonezii au dorit să facă un ”cadou” organizatorilor seriei americane Indycar, extrem de populară și în țara soarelui-răsare. Construcția complexului de la Motegi  s-a finalizat în 1997, constând din două circuite: un oval de 2.493 kilometri și un circuit virajat de 4.8 kilometri. Ovalul a intrat în calendarul seriei CART în 1998 când pe data de 28 martie pilotul mexican Adrian Fernandez a câștigat runda inaugurală. În 2003 runda de la Motegi a intrat și în programul Indy Racing League odată cu decizia participării motoristului Honda în competiția americană. În 2004, prima victorie Honda pe acest circuit a fost obținută de regretatul Dan Wheldon. Dacă tot am pomenit de seria americană, trebuie menționat și triumful repurtat de Danica Patrick în 2008, din actuala serie reunită IndyCar: singura victorie oficială a unei femei într-o competiție de monoposturi de anvergură mondială a fost un adevărat vector de imagine pentru circuitul Motegi.

Japonia se află în calendarul motomondialului din 1962, prima gazdă fiind circuitul de la Suzuka. Acolo s-au desfășurat curse până în 1965, iar apoi etapa s-a mutat pentru doi ani la Fuji. Odată cu decizia Honda de a se retrage din campionat la finele anului 1967, a dispărut și etapa japoneză din calendar. Cursele nipone s-au reluat în 1987 pe circuitul de la Suzuka și desigur au o strânsă legătură cu revenirea emblematicului constructor Honda în competiții. Începând cu 1999, etapa japoneză s-a mutat de la Suzuka la Motegi, cursă câștigată în acel an de Kenny Roberts pe un Suzuki. Pe podium, pe locul 3 s-a clasat atunci pilotul local Norifumi Abe pe o Yamaha, în acest an motomondialul comemorează 10 ani de la dispariția prematură a simpaticului pilot, în urma unui nefericit accident de circulație.

Piloți japonezi în puncte au mai fost Shinichi Itoh (Honda, locul 7), Nobuatsu Aoki (Suzuki, locul 10), Yukio Kagayama (Suzuki, locul 12), Noriyasu Numata (MuZ Webber, locul 13) și Taddy Okada (Honda, locul 15). Au abandonat Haruchika Aoki (TSR) și Tetsuya Harada (Aprilia).

Clasele mici de 125cc și 250cc erau încă populate de piloții japonezi, înregistrându-se finalul unei perioade dominate copios de aceștia. Amintim nume precum Azuma, Ui, Sakata, Nakano, Ukawa, Ueda. A fost și ultimul an ca wild card pentru Daijiro Kato, participare la cursă încununată cu un loc 5, dar adevăratele performanțe one race entry au fost pe circuitul de la Suzuka unde Daijiro a obținut victorii în 1997 și 1998.

După 4 sezoane când cursa s-a ținut la Suzuka, organizatorii au decis pe fondul accidentului lui Kato ca gazda permanentă să devină mai modernul circuit de la Motegi, începând cu 2004. Victorios a fost atunci japonezul Makoto Tamada, iar pe locul 3 după Rossi s-a clasat Shinya Nakano, sărbătoritul săptămânii,  ce a înregistrat unul din puținele podiumuri Kawasaki.

 CIRCUIT ȘI PNEURI

Runda cu numărul 15 din calendar se desfășoară pe un traseu foarte tehnic cu zone de frânare accentuate și perioade de accelerație puternice. Suprafața pistei este una abrazivă, ce necesită multă apăsare și o aderență deosebită.

Circuitul în lungime de 4.8 kilometri este caracterizat de patru porțiuni ce solicită intens frânele și de asemenea perioadele de accelerare consumă mult din gume, care trebuie să fie foarte aderente. Ultimul sector este zona fierbinte a circuitului, locuri unde se petrec majoritatea ieșirilor în decor.

Desenul circuitului solicită secțiunea centrală a pneurilor față/spate, nefiind foarte solicitant cu guma spate, atipic pentru circuitele de până acum. Din acest motiv guma recomandată pentru spate este cea  soft – specificația mai moale din oferta Michelin.

Traseul se prezintă cu 8 viraje de dreapta și 6 de stânga, pneul optim pentru spate fiind cel asimetric cu o compoziție mai dură pe partea dreaptă. Pneul față trebuie să reziste la frânări violente și la zone de accelerații puternice, de asemenea trebuie să asigure o cât mai bună stabilitate și un timp de încâlzire cât mai redus. Variantele puse la dispoziție de Michelin sunt cele soft, medium și hard,  în timp ce pneurile spate vor avea compoziții asemănătoare. În caz de ploaie există doar varianta unui pneu soft, medium pentru față care trebuie să intre rapid în temperatura optimă și soft, extra soft pentru spate.

Noutăți înainte de cursă

Finalul de sezon nu mai aduce cine știe ce noutăți, știrile fiind înfluențate în această perioadă de probleme ce apar în rândul piloților. Avem doi titulari ce vor lipsi din weekend-ul japonez, Jack Miller, care în urma unui accident de motocross (scenariu clasic deja) și-a rupt piciorul drept, locul australianului fiind luat de unul din testerii Honda, Hiroshi Aoyama. De la acesta nu putem spera la rezultate mărețe, pilotul neavând prea multe ieșiri în teste publice.

Un alt pilot cu probleme de sănătate este Jonas Folger, care ar putea fi diagnosticat cu virusul Epstein-Barr, acesta cauzându-i neplăceri germanului și mai înainte. Pilotul Tech3 va fi înlocuit în urma unei decizii de ultim moment de Kohta Nozane, ultima dată wildcard la clasa Moto2 în 2012, pilot obișnuit cu întrecerile de anduranță și cele desfășurate în țara natală.

O prezență așteptată pe grilă va fi Katsuyuki Nakasuga, principalul tester Yamaha, prezență constantă la Motegi din 2012, ocupant al unui loc secund în acel an, atunci când l-a înlocuit pe accidentatul Ben Spies. Dacă am pomenit de de campionul World Superbike, menționăm că acesta se pregătește să își relanseze cariera în Statele Unite, în Seria MotoAmerica, începând din 2018.

La KTM s-au mai liniștit tensiunile din echipă după ce conducerea i-a prelungit formal contractul lui Bradley Smith și pentru 2018, acest lucru punând pentru moment capăt speculațiilor că Mika Kallio va deveni titular. Finlandezul va mai bifa o prezență în finala de la Valencia și i s-au garantat curse și pe durata sezonului viitor.

Așteptări înainte de cursă

Punctele de interes ale cursei japoneze au fost tratate la începutul articolului, acestea făcând referire la șansele pe care le au protagoniștii campionatului, Marc Marquez, Andrea Dovizioso și Maverick Vinales de a se impune la final de sezon, cu mențiunea că Marc are mari șanse de a tranșa disputa într-una din rundele asiatice: cu noroc la Phillip Island, destul de realist la Sepang. Premisele merg spre o rundă valenciană relaxată și pentru clasa mare, după ce duminică vom asista în proporție de 90% la încoronarea lui Joan Mir la Moto3.

Un al doilea punct de interes la MotoGP va fi disputa pentru locurile 2-3, unde protagoniști vor fi Dovizioso, Vinales, Pedrosa și Rossi. Absența lui Jonas Folger, care se poate prelungi și pentru runda australiană, îi va oferi titlul neoficial de rookie of the year lui Johann Zarco, francezul (117) având prima șansă și în clasamentul piloților independenți, unde își dispută întâietatea cu Danilo Petrucci (95), beneficiar al unui Ducati GP17 de uzină și Cal Crutchlow (92), pe o Honda deasemenea în specificație de uzină.

Moto2

La clasa intermediară, în luptă au mai rămas Franco Morbidelli și Thomas Luthi, italianul având un avans de 21 de puncte. Teoretic, la Motegi, pilotul elvețian de la Interwetten își va disputa ultima șansă de a-și prelungi lupta pentru prima poziție. Dacă cei doi nu vor comite greșeli, iar Franco va termina pe podium și în Australia, probabil acolo vom ști campionul clasei.

Pe grilă vom avea cel puțin doi japonezi: Takaaki Nakagami, ce va încerca să impresioneze publicul local, având șanse mari la o victorie de etapă, și Tetsuta Nagashima, pilot al echipei SAG, arareori în zona punctelor pe durata sezonului.

Moto3

La clasa mezină, cele 80 de puncte ar putea fi decisive pentru Joan Mir, pentru adjudecarea titlului de campion în fața lui Romano Fenati, dacă italianul se va putea apăra de Aron Canet, pilotul momentului în campionat, între cei doi fiind 18 puncte.

Dacă Mir termină victorios sau pe locul secund, va deveni campion la Motegi indiferent unde va termina Fenati, iar locul 3 îi va aduce titlul dacă italianul nu câștigă. Un loc 3 pentru Fenati, va însemna deasemenea titlu pentru Mir. Neclasarea pe podium a lui Romano Fenati și clasare în zona locurilor 6-8, îi aduc titlul lui Joan Mir. Clasări mai jos de locul 8 pentru Joan? Destul de greu de crezut…

Japonezii de la clasa mezină sunt în număr de 3, Tatsuki Suzuki, Ayumu Sasaki și Kaito Toba, șanse pentru o figură frumoasă având Suzuki, pilot SIC58 Squadra Corse Honda, ceilalți doi fiind penalizați de echipele ceva mai modeste. Maria Herrera va lipsi de pe grilă cu siguranță în Japonia și foarte probabil și în ultimele 3 runde, după sistarea activitații echipei AGR, la Moto3 și Moto2, structura continuându-și prezența doar în CEV Repsol.

Antrenamentele libere vor începe vineri dimineață de la ora 3 AM, în ordinea știută, Moto3, MotoGP, Moto2. Calificările începând cu clasa mezină vor avea loc sâmbătă de la ora 6.35AM, iar cursele duminică de la ora 5 AM.

You may also like