MotoGP Phillip Island: Victoria australiană poate înclina balanța într-o direcție sau alta

Nu este nevoie de un sezon imprevizibil precum 2016, cu număr record de piloți ce câștigă curse, inclusiv privați, spectacolul se poate face și cu o mână de rideri. Dacă printre aceștia se află un pilot de la care nimeni nu aștepta mai mult de o victorie pe sezon, sau nici atât și respectivul împarte numărul de victorii din sezon (5) cu cel mai bun pilot al momentului, Marc Marquez, atunci putem spune fără îndoială, că asistăm la un sezon mai spectaculos decât precedentul.

2016 a fost cel mai disputat sezon al clasei MotoGP din 2006 încoace, atunci înregistrându-se ultima victorie a unui pilot privat, performanță reușită de Toni Elias în Portugalia, campionul stagiunii fiind Nicky Hayden, dispărut prematur în primăvară.

De la sezonul în curs, se aștepta cel puțin egalarea recordurilor de anul trecut, sau chiar depășirea acestora, una din minunile așteptate încă fiind un prim succes pentru francezul Johann Zarco, sau o eventuală primă victorie pentru Danilo Petrucci, în timp ce de la Cal Crutchlow lumea aștepta mai puține căzături…

Cu trei curse rămase de disputat, recordul de 9 piloți ce câștigă o cursă  va fi imposibil de atins. Victoriile până la runda australiană, ce se va desfășura în acest weekend se împart între 5 piloți, Marc Marquez și Andrea Dovizioso cu 5 victorii, Maverick Vinales cu 3, respectiv Dani Pedrosa și Valentino Rossi cu câte un succes.  Datele statistice ale sezonului nu sunt neapărat spectaculoase, nota de senzațional fiind dată de numărul de victorii obținute de Andrea Dovizioso, pe care nimeni nu îl mai vedea vreodată în postura de a lupta până la sfârșit pentru obținerea titlului la clasa mare. Înaintea sezonului 2016 se vorbea chiar de înlocuirea italianului din cadrul echipei de uzină Ducati, dar planurile staff-ului tehnic au fost date peste cap de cele 2 succese nesperate din acel sezon. Ce ar mai fi de spus despre Dovizioso în 2017 după cele 5 succese? Să nu anticipăm, mai sunt de disputat 3 curse…

Cursa de la Motegi a avut 2 momente aparent previzibile, după aproape o jumătate de cursă dominată cu oarecare autoritate, Danilo Petrucci a părut că va sparge gheața în sfârșit, însă 3 factori au contribuit la pierderea primei poziții:

  • alegerea unui pneu wet extra soft pe spate, care s-a uzat treptat
  • greutatea pilotului, factor subliniat în articolele sale și de cunoscutul Mat Oxley
  • duo-ul de piloți Marquez-Dovizizioso care de fiecare dată când Petrucci a fost cât e ce să câștige o cursă, s-au interpus însușindu-și ori unul, ori altul victoria de etapă. Aceasta este o glumă facută de Danilo înaintea conferinței de presă de la Phillip Island.

Al doilea moment al cursei a fost acela când odată trecut la conducere, Marquez părea că nu mai poate pierde victoria. O greșeală în ultimul tur, a fost sancționată cu tenacitate de Andrea Dovizioso care a oferit surpriza cursei, depășirea din ultimul viraj, care i-a adus cel de-al cincilea succes și o confirmare a prezenței sale în lupta pentru titlu, doar 11 puncte despărțindu-l de Marquez.

În plan secund, dar nu ignorabil a fost evoluția echipei Suzuki, care pe ploaie a obținut cea mai bună clasare din sezon prin piloții Andrea Iannone și Alex Rins, locurile 4 și 5. Ploaia a mascat carențele de performanță a motocicletelor GSX-RR, însă Iannone ne-a asigurat că în condiții de pistă uscată vom vedea o evoluție îmbunătățită a motocicletelor albastre produse la Hamamatsu.

Wildcard-urile japoneze nu au impresionat deloc în cursă, doar Nakasuga reușind un loc 12 aducător de puncte, însă prestațiile lui Kohta Nozane din antrenamente și WUP l-au entuziasmat pe Valentino Rossi care a declarat că japonezul ar merita o șansă de un sezon la clasa mare.

SCURT ISTORIC

Curse de motociclism în Australia se țin încă din vremurile de pionierat ale întrecerilor motorizate. Primele curse de acest gen,  organizate pe un circuit s-au ținut în 1914, câștigătorul fiind Edgar Meller pe o motocicletă Douglas. În perioada interbelică s-au desfășurat puține întreceri moto, fenomenul luând amploare după al doilea Război Mondial, începând cu anul 1952.  Cursele din anii 50/60  se țineau pe circuite precum Bathurst, Sandown sau Winton, circuite comparabile la o scară mai mică cu înfricoșătoarele Spa Francorchamps, Monza sau Sachsenring, variantele vechi.

Australia a devenit destinație a motomondialului începând cu anul 1989, circuitul ales fiind Phillip Island, modernizat și adus la dimensiunile cunoscute de 4.449 kilometri. Deși complexul de motorsport de la Phillip Island datează încă din 1951, pentru mai bine de 40 de ani a fost locul unor manifestări locale, de mai mică amploare.

1989 este debutul primei curse australiene din motomondial, urmată în 1990 de campionatul mondial de Superbike. Cursa inaugurală a fost câștigată de Wayne Gardner la clasa 500cc, Sito Pons la clasa 250cc și Alex Criville la clasa 125cc.

Între 1993 și 1996 s-a încercat și circuitul de la Eastern Creek, ca mai apoi să se revină definitiv din 1997 la Phillip Island, locul unde motomondialul are etape și în zilele noastre.

Piloții cu cele mai multe victorii, șase, sunt Casey Stoner și Valentino Rossi. Jorge Lorenzo are un singur succes, dar a bifat mai multe podiumuri.

Anul trecut, pe podium au urcat Cal Crutchlow, Valentino Rossi și Maverick Vinales,locul 4 revenindu-i lui Andrea Dovizioso.

Phillip Island 2016 a marcat din păcate ultima apariție în motomondial pentru Nicky Hayden, care l-a înlocuit pe Dani Pedrosa în cadrul echipei Repsol Honda. În cursă a americanul a terminat pe locul 17 după un incident cu localnicul Jack Miller, pe care l-a substituit în cursa de la Aragon.

 

Circuit și pneuri

 

Pe cât de rapid este din punctul de vedere al vitezei medii, pe atât de solicitant este acest circuit de 4.4 kilometri pentru pneuri.  Pe porțiunea dintre virajele 11 și 12 se înregistrează cele mai mari temperaturi în pneuri din întregul sezon. Cele mai solicitante viraje sunt între Stoner Corner (3) și Siberia (6) și mai apoi porțiunea dintre virajele 9-11. Cu 5 viraje de dreapta și 7 de stânga circuitul australian este neuniform, solicitând la maxim inginerii care trebuie să potrivească un setup al motocicletei optim pentru toate genurile de viraje întâlnite.

Temperatura în aer poate varia, însă zona este recunoscută pentru temperaturi mai scăzute în această perioadă anului. Pentru acest circuit Michelin pune la dispoziția piloților gume  soft, medium și hard asimetrice pentru spate. În cazul ploii pneurile propuse sunt cele extra soft, soft  și medium pentru față și soft, medium pentru spate.

Pneurile propuse pentru acest circuit sunt unice față de cele existente pentru celelalte circuite, trebuind să facă față temperaturilor crescute  în timpul parcurgerii turului de circuit, dar și forțelor exercitate de layout-ul atipic al circuitului.

Notăți înainte de cursă

După 18 zile de la o accidentare survenită în timpul unui antrenament, Jack Miller va reveni în șaua motocicletei Marc VDS Honda. Australianul a primit viza medicală în dimineața zilei de joi. Phillip Island, Sepang și Valencia vor fi ultimele evoluții ale lui Jack alături de Marc VDS și Honda, înaintea trecerii la Pramac Ducati, anul următor.

La începutul săptămânii, legenda MXGP, Antonio Cairoli a făcut o vizită pe circuitul de la Valencia unde a beneficiat de un test cu motocicleta KTM RC16, aceasta fiind a doua experiență a italianului cu o motocicletă de MotoGP, după un test asemănător cu prototipul M1 al celor de la Yamaha, acum aproape o decadă.

Pilotul s-a declarat impresionat de cum au evoluat motocicletele din MotoGP după 10 ani, subliniind progresul făcut la sistemul de frânare și accelerația impresionantă a prototipului austriac.

Tech3 va aduce pentru cursa australiană un nou substitut pentru Jonas Folger, în persoana unui localnic, Broc Parkes, care a mai concurat în motomondial în 2014, pentru echipa lui Paul Bird, pe un CRT ART (Aprilia), bifând încă o prezență singulară în 2015, în cadrul echipei IodaRacing.

Broc a repurtat succese în cursele British Superbike, WorldSupersport și WorldSuperbike, în prezent fiind pilot de anduranță în EWC pentru YART Yamaha.

După  interpretarea lacunelor din regulamentul tehnic și acordarea unui al patrulea wildcard pentru Mika Kallio de către cei de la KTM, Dorna a intervenit și a reglementat acordarea acestor oportunități începând din 2018.

Astfel, echipele de la clasa mare vor putea acorda doar 3 wildcard-uri anumitor piloți de-a lungul unui sezon, acesta trebuind să folosească o motocicletă cu specificația declarată la debutul sezonului. Astfel, piloți precum Michele Pirro sau Mika Kallio nu vor mai putea testa în avans update-uri pentru uzinele ce le reprezintă, Ducati, respectiv KTM.

Puncte de interes în cursă

Capul de afiș la clasa mare va fi lupta dintre Marc Marquez, liderul la general și Andrea Dovizioso, cei doi fiind despărțiți de 11 puncte, cu 3 curse rămase de disputat în calendar. Matematic, pentru încă o cursă mai poate spera la vreo minune și Maverick Vinales, însă evoluțiile spaniolului sunt adesea penalizate de dificultățile modelului Yamaha M1 pe diverse circuite, problemele motocicletei japoneze fiind amplificate indeosebi de comăortamentul diferitelor specificații de gume Michelin.

Evoluția lui Andrea Dovizioso este cheia sfârșitului de sezon, ceea ce părea inițial utopic, devine din ce în ce mai mult o realitate: DesmoDovi are șanse reale la titlu și va lupta dacă este nevoie până la ultima cursă.

Phillip Island este un circuit unde Ducati s-a impus în trecut cu Casey Stoner, evoluțiile fiind din ce în ce mai bune odată cu apariția modelului GP14, care a marcat revenirea Ducati în rândul constructorilor cu ambiții la podium, performațele crescând an de an, până la GP16 care a adus constructorului Bolognez 2 victorii de sezon, tot prin Dovizioso, anul trecut.

GP17 dă impresia unei motociclete capabile să lupte pentru podium cursă de cursă, ba chiar pentru victorie în zilele de grație ale lui Andrea Dovizioso. Tocmai la acest lucru lucrează intens italianul, întărirea psihicului și analizarea comportamentului motocicletei pe fiecare circuit unde urmează să concureze. Atuul lui Andrea în finalul de sezon va fi inteligența și capacitatea de a intui unde poate scoate maximum din motocicleta Ducati.

Pe de altă parte, Marc Marquez, și-a făcut publică metoda de abordare a curselor în general, dar în special în acest sezon în care motocicleta Honda RC213V este departe de a fi referința pe grilă: ” You release the brakes and believe”.

Spaniolul își testează limitele de fiecare dată pe durata antrenamentelor sau în calificări, atunci când nu întotdeauna motocicleta are comportamentul dorit. Nu de puține ori, eliberarea frânelor, sau invers, forțarea acestora a dus la căzătură, lucru care s-a întâmplat în câteva rânduri și în curse.

Marc Marquez poate gestiona bruma de puncte (11) funcție de evoluția lui Dovizioso. Dacă pilotul Ducati va merge la victorie, atunci Marquez trebuie să treacă dincolo de zona de confort a motocicletei Honda, dar să poată anticipa comportamentul acesteia. Dacă Dovizioso va reveni la vechile metehne, locul 6-7 în curse, atunci prezența pe podium pentru Marquez este suficientă.

Pofta pentru victorii a triplului campion, cvintruplu dacă luăm în condiderare și titlurile la clasele mici este neasemuită, existând pericole despre care ne vorbește Wayne Rainey, un mare pilot care a plătit scump ambiția de a se considera invincibil, capabil de victorie, ferit de pericole atunci când își asuma riscuri peste limite.  Rainey a plătit scump această încredere de sine la Misano în 1993, unde a suferit un accident ce l-a ținuit în scaunul cu rotile.

O altă discuție ce poate aluneca ușor în derizoriu este aceea a rolului locotenenților de echipă, Dani Pedrosa pentru Marquez, evetual Cal Crutchlow, pilot HRC, Jorge Lorenzo pentru Dovi, eventual Danilo Petrucci. pe astfel de can can-uri nu vom insista atâta timp cât nimic dubios nu se va întâmpla în curse.

Moto2

La clasa intermediară lupta pentru prima poziție generează discuții ample, dat fiind faptul că nici Franco Morbidelli, nici Thomas Luthi nu ia o opțiune clară în lupta pentru titlu, evoluțiile celor doi fiind oscilante, existând adesea și situația în care nici unul nici altul nu poate profita de evoluția slabă a adversarului.

Motegi a fost un astfel de exemplu în care atât Morbidelli cât și Luthi au terminat în pluton, locurile 8 și 11 nefiind mulțumitoare pentru 2 rivali ce luptă pentru supremație.

Thomas Luthi a beneficiat după cursă de un aport de puncte, după descalificarea lui Dominique Aegerter din cursa de la Misano, în urma utilizării unui cobustibil neconform cu regulamentul. Astfel, înainte de cursa australiană între italian și elvețian vor fi 19 puncte, în condiții normale lupta celor doi prelungindu-se spre Sepang cel puțin.

Pe grila clasei se va afla și localnicul Remy Gardner, purtător al unui nume încărcat de glorie la clasa mare, însă fiul este pentru moment departe de pretențiile rezultatelor obținute de ilustrul său tată.

Moto3

La Moto3, situația la general ar fi trebuit să fie rezolvată deja, dacă Joan Mir ar fi concurat cu adevărat pe Twin Ring Motegi. Clasarea sa, departe de zona punctelor și victoria lui Romano Fenati va amână pentru o cursă îmbrăcarea tricoului de campion pentru pilotul Leopard Racing.

Pe Mir și Fenati îi despart 55 de puncte, Titlul putând fi obținut de spaniol dacă va câștiga sau va termina pe locul secund duminică, în alte cazuri, deznodământul va depinde de evoluția lui Fenati.

Vom avea și la această clasă un localnic, Tom Toparis, pilot ce s-a afirmat la clasa Supersport și cea de 300cc în campionatul național ASBK.

O decizie de ultim moment a fost luată de echipa Aspar, care a găsit un înlocuitor pentru accidentatul Albert Arenas în persoana Mariei Herrera, rămasă fără ghidon după retragerea celor de la AGR din motomondial. Prezența acesteia în cadrul echipei Aspar se va putea prelungi și la Sepang. Spaniola va concura pe o motocicletă Mahindra.

Antrenamentele libere vor debuta vineri dimineață la ora 2 AM în ordinea Moto2, MotoGP, Moto2

 

 

 

You may also like