Factbox: Rolex 24 at Daytona 2018

Action Express Racing și Chip Ganassi Racing au semnat duble memorabile la Daytona, unde GT3-urile au propus aceeași dispută echilibrată cu care ne-am obișnuit în ultimii ani.

Prototype

  • Trecut-au anii în care Filipe Albuquerque era printre cei mai nesiguri piloți din grupul Audi, în WEC și DTM. Impecabil alături de colegii săi vorbitori de aceeași limbă, Joao Barbosa și Christian Fittipaldi, el s-a revanșat după finalul din urmă cu 12 luni și în sfârșit are mult râvnitul Rolex la mână;
  • Pentru Action Express, misiunea a fost simplificată de problemele adversarilor. Întâi am avut cele patru Cadillac în frunte, însă Spirit of Daytona a abandonat din cauza motorului și Wayne Taylor Racing a retras mașina în urma penelor repetate care-i puneau pe piloți în mare pericol. Apoi a fost curmată amenințarea numită Pipo Derani, ambele modele ESM Nissan fiind trădate de motor, iar ultimii challengeri au fost piloții Acura Team Penske, întârziați și ei în ultimele ore de varii probleme;
  • Astfel, prototipurile clasice de LMP2 au tot promovat în clasament și au prins podiumul, Colin Braun fiind inspirat în racolarea fostelor glorii din WEC, Romain Dumas și Loic Duval, care au mers fără greșeală pe prototipul CORE Autosport #54, devansând mult mai matura structură Jackie Chan DC Racing;
  • N-a fost cu noroc nici pentru United Autosports, în pofida ritmului susținut al lui Alonso, di Resta sau Lando Norris. În schimb, JDC Miller și Performance Tech au venit în top 10. James French și colegii săi puteau obține chiar mai mult, dacă nu ar fi socotit prost rezerva de combustibil la un moment dat;
  • Dacă Mazda era într-o mică groapă anul trecut alături de Speedsource, acum e ditamai prăpastia din care Joest Racing trebuie să-i scoată pe oamenii lui John Doonan. Daytona a fost ca o strigare a catalogului de probleme posibile, ambele prototipuri chinuindu-se teribil.

GT-LM

  • Cele două Ford-uri GT înscrise de Ganassi Racing nu au avut rival pe uscat, reușind victoria cu numărul 200 pentru faimosul team manager. Mașinile au rulat mereu în tandem, însă am fost privați de un final fierbinte, precum cel dintre modelele Corvette în 2017. În mod simbolic, Scott Dixon a fost cel care a învins și a rotunjit astfel numărul victoriilor Ganassi, căci neozeelandezul este responsabil pentru 43 dintre acestea – 40 în IndyCar și trei la Daytona;
  • Jan Magnussen, Antonio Garcia și Mike Rockenfeller au încercat din răsputeri să rămână în tur cu liderii și au sperat la o neutralizare providențială care să reamestece cărțile. N-a fost să fie într-o cursă în care nu doar prototipurile din top 10, ci și GTE-urile de pe podium au bătut recordul de distanță din 1982, pe fondul lipsei de steaguri galbene;
  • Și ploaia ne-a ocolit pe final, unica aversă de seară fiind foarte scurtă. Porsche a ieșit la rampă și a condus puțin cursa prin Patrick Pilet, însă a fost ceva efemer și de cum s-a uscat, acesta a fost înghițit de Ford și Corvette;
  • Unicul Ferrari înscris la această clasă de Risi Competizione a avut o cursă de uitat, în care cel mai adesea a fost surprins de camerele de filmat rulând la pas, cu pneul dreapta-spate distrus. Penele au fost cuvântul de ordine și principalul factor în modificarea ierarhiilor, atât Continental, cât și Michelin având mari bătăi de cap în acest an;
  • Pentru BMW a fost un debut greoi, în care BoP-ul a tot fost ajustat în favoarea lor, însă Jens Marquardt tot nu a fost mulțumit. El a fost criticat de multe nume grele ale anduranței pentru lipsa de răbdare, faptul că mașinile au văzut steagul în carouri după 24 de ore fiind deja un lucru pozitiv în cazul unui proiect care a avut destule întârzieri;
  • Marea problemă a clasei rămâne sandbagging-ul. Dacă în WEC, pentru a avea un BoP favorabil la Le Mans trebuie să-ți ascunzi ritmul în două curse de șase ore, peste Ocean cea mai mare miză e Daytona, care e și prima cursă. Nu te poți pune în calea tradiției care fixează legendarele etape din debutul anului, însă reversul medaliei a fost oarecum sfidător. A fost opusul finalului de la GTE-Pro de anul trecut de la Le Mans.

GT-D

  • Grasser Racing Team a cochetat cu podiumurile în curse de 24 de ore în ultimii ani, însă victoria i-a tot ocolit, inclusiv acum câteva săptămâni în Dubai. De această dată, Mirko Bortolotti și colegii săi nu au mai ratat ținta supremă și Lamborghini are, în sfârșit, un succes într-o întrecere de o zi și o noapte. Ambele mașini GRT au mers foarte bine, la fel ca #48, înscrisă de Paul Miller Racing;
  • Adversarii cei mai de temut au fost Audi-ul Land (întârziați de o penalizare de 5 minute), Acura lui Michael Shank și Mercedes-ul lui Jeroen Bleekemolen, scos de pe podium după o socoteală imperfectă a ultimei opriri la boxe;
  • Ferrari părea să joace o carte mare, însă Paul dalla Lana a lovit modelul #51 în Bus Stop, mașina înscrisă de Risi a luat foc, iar Alessandro Balzan nu a putut compensa lipsa de ritm a unor coechipieri;
  • Deși au pornit bine în cursă, modelele Lexus 3GT n-au contat în ora decisivă, iar astfel Scott Pruett nu și-a încheiat cariera en-fanfare. La 57 de ani, acesta deține câteva recorduri incredibile: s-a impus de 5 ori la general la Daytona (la egalitate cu Hurley Haywood) și de alte 5 ori la clase inferioare, totalizând 60 de succese în competițiile de anduranță nord-americane.

Bring on Sebring!

You may also like