DTM Misano: Alex Zanardi, eroul unui weekend de poveste

Revenirea DTM în Italia și primele curse nocturne din istoria campionatului au propus un scenariu imprevizibil, în care s-a schimbat liderul la general, un debutant a perforat monopolul Mercedes și musafirul de gală Alex Zanardi a dat o reprezentație de gală.

August a fost luna premierelor în DTM, revenindu-se în Marea Britanie și Italia după ani buni de pauză. La Brands Hatch s-a concurat pentru prima oară pe varianta lungă de Grand Prix, unde Paul di Resta s-a erijat în prim rival pentru Gary Paffett în lupta pentru titlul din acest an. Acum a fost rândul Italiei să găzduiască seria germană, circuitul Misano-Marco Simoncelli fiind unica opțiune pentru o primă experiență nocturnă. Experimentul dăduse roade anul trecut cu ocazia rundelor inaugurale din Blancpain GT Series Sprint Cup și GT4 European Series, așa că Gerhard Berger nu a stat pe gânduri în fața unui demers atât de atractiv.

Cursa 1

În orice condiții și pe orice traseu, constructorul din Stuttgart a fost în față în 2018, odată cu reducerea apăsării aerodinamice cu circa 30% și în lipsa echilibrării performanțelor prin folosirea balastului. Cu opt victorii din 12 posibile înainte de Misano și doi veterani desprinși în fruntea clasamentului, Mercedes defilează în cel de-al 30-lea sezon în DTM. Din păcate, va fi și ultimul, iar considerentele economice ar putea împiedica orice grupare privată să preia aceste modele C63 DTM pentru a le înscrie în campionat anul viitor, la fel cum s-a întâmplat și cu prototipurile LMP1 hibride pe care Audi și Porsche le-au pensionat.

Alessandro Zanardi a început weekendul fidel declarației de joi: ”Nu sunt vreun profesor, ci doar un elev silitor.” Pe uscat, în prima sesiune de antrenamente, a progresat pas cu pas, înjumătățind ecartul ce-l separa de vârf, de la patru la doar două secunde. Timpul pe pistă este destul de limitat în DTM, iar experiența acumulată în cele 18 tururi n-a fost transferabilă în FP2 și Q1, căci aversele repetate au scăzut ritmul cu aproape 20 de secunde. Scoțianul di Resta a confirmat supremația Mercedes în calificări, semnând timpul de pole ce i-a adus trei puncte suplimentare. În urma acestuia au mai fost recompensați Edo Mortara și Rene Rast, în timp ce Timo Glock a fost cel mai bine plasat din tabăra BMW, pe 5.

Neutralizările și restarturile de tip Indy au fost sarea și piperul întrecerii, Philipp Eng fiind hotărât să se implice în lupta la vârf în pofida plecării de pe 18. Austriacul l-a împins pe Mortara la o greșeală costisitoare în virajul Quercia, manevra de evitare a pilotului Mercedes soldându-se cu un contact ce a provocat abandonul lui Gary Paffett. Ulterior, Eng a părut să controleze cursa, dar pe final ritmul său a scăzut și astfel a scăpat printre degete o primă victorie în DTM. Paul di Resta a profitat și a strâns maximum de puncte în ziua de sâmbătă, venind astfel la doar un punct de Paffett la general. Ultimele tururi au propus o luptă entuziasmantă între Robin Frijns și Edo Mortara, olandezul reușind depășirea prea târziu pentru a-l mai lua la întrebări și pe di Resta. Un prim podium în campionat a fost, totuși, bun motiv de consolare pentru Frijns.

Cât despre Zanardi, acesta a încheiat pe 13 o cursă curată, declarând la final că are multe motive să zâmbească și că a tras multe învățăminte, aplicabile în manșa secundă.

Cursa 2

Zis și făcut: în antrenamentul de duminică, pe uscat, Zanardi a reușit un progres fenomenal și a dat jos mai bine de trei secunde față de ceea ce reușise în condiții similare, în FP1. Titularilor nu le-a venit să creadă cum veteranul italian a plasat BMW-ul #12 pe poziția a cincea la finele sesiunii, fiind totodată cel mai rapid dintre oamenii lui Jens Marquardt.

Până la ora calificărilor a venit însă iarăși ploaia sâcâitoare ce a cuprins Europa occidentală și ne-a privat de cursele MotoGP de la Silverstone. Am avut parte de condiții de coșmar și la Knockhill în BTCC, iar la Misano n-a fost mai bine pentru ultima rundă de Formula 3, întreruptă din pricina pistei inundate. Loteria calificărilor din DTM a adus un pole neașteptat pentru Loic Duval, poate cel mai lent și mai inconstant pilot din tabăra Audi. Acesta i-a devansat pe Mortara și Juncadella, în timp ce pretendenții la titlu se aflau la mijlocul plutonului: Paffett pe 8 și di Resta pe 10. Doar două BMW-uri au intrat în top 10, însă asta le-a permis să riște un pariu interesant: ce-ar fi ca, pe o pistă în uscare, să monteze slick-uri pe un M4 DTM?

A fost ales debutantul Joel Eriksson, tocmai pentru a nu da de bănuit adversarilor, care ar fi putut ”acoperi” această opțiune strategică prin mașini fără miză la general. La ora startului, pista nu se uscase însă suficient pentru ca suedezul de la BMW să poată ține ritmul plutonului: peste 20 de secunde pierdute în primele trei bucle. În lipsa încălzitoarelor pentru pneuri, era crucială alegerea momentului în care fiecare trecea pe slick-uri. BMW a mutat foarte devreme, la finele celui de-al treilea tur, prin Timo Glock, în speranța că sacrificiul echilibristicii va fi compensat ulterior cu pneuri deja aduse în temperatură.

În frunte, Edo Mortara și-a asumat șefia cursei, în timp ce polemanul Duval a fost înghițit de pluton încă de pe primii metri. Rene Rast a fost răsucit la prima trecere prin virajul 2, într-un incident din care cel mai rău a ieșit Marco Wittmann, însă campionul din 2017 a putut să revină. Astfel, după 10 tururi, 14 piloți trecuseră deja pe la standuri pentru slick-uri. În fruntea cursei se aflau Mortara, Rast, Frijns și Zanardi, care urmau să se oprească, și Eriksson, pe pneurile potrivite.

Acesta a fost momentul crucial al cursei: încă o aversă puternică a venit subit, dând peste cap planurile tuturor. Deodată, cei ce nu opriseră erau într-o postură ideală, în timp ce toți ceilalți s-au chinuit să ajungă la standuri pentru anvelope de ploaie. Chiar și așa, Lucas Auer a scăpat mașina de sub control, traseul de modă veche garantând abandonul în capcana de pietriș. Cursa a fost neutralizată imediat după ce Eriksson făcuse și el mutarea naturală pe pneuri de ploaie, iar toți cei care opriseră de două ori erau complet scoși din calcule, la un tur în urma liderului Mortara.

La restart, Dani Juncadella a comis o eroare și mai costisitoare decât colegul Auer, răsucindu-l pe Gary Paffett. Britanicul are de ce să fie furios în urma etapei italiene, în care a pierdut șefia la general după două contacte cu coechipierii săi. Paul di Resta a salvat tot ce se putea printr-un loc 6, cel mai bine clasat dintre cei prinși în offside de intemperii. În frunte însă, primii 4 aveau de satisfăcut trecerea obligatorie pe la standuri, chiar dacă asta înseamna montarea aceluiași tip de pneuri, ba chiar cu handicapul pierderii de temperatură.

Astfel, Joel Eriksson a moștenit prima poziție și a fost perfect ghidat de strategul său pentru a nu distruge anvelopele. Mortara a revenit furtunos, dar i-a mai lipsit un tur pentru a-l ajunge pe suedez, iar Rast și Frijns au încercat să varieze timing-ul opririi, dar nu au avut ritmul necesar pentru a devansa Mercedes-ul lui Mortara. Vicecampionul Formulei 3 de anul trecut a devenit astfel al doilea cel mai tânăr învingător din DTM la vârsta de 20 de ani, iar din plutonul actual doar Duval, Frijns și Eng nu au cunoscut gustul succesului încă.

Nu doar pentru Eriksson și BMW a fost o mare bucurie acest rollercoaster al emoțiilor de duminică, ci pentru întreaga asistență de la Misano care a celebrat fantastica prestație a lui Alex Zanardi. Șansa a fost parte a jocului, ca întotdeauna, însă ritmul în care a rulat acesta a fost absolut remarcabil, în drum spre un loc 5 în condiții atât de dificile. Dacă există cumva în mintea italianului o dorință de a semna un angajament full-time în DTM pentru anul viitor, nimeni nu se îndoiește de abilitatea sa de a livra rezultate, dat fiind modul în care a răspuns provocării într-un scenariu cum nu se putea mai complicat. Momentan, următoarea aventură motorizată a lui Zanardi a fost confirmată pentru ianuarie 2019, când se va prezenta la Daytona 24h.

Primul invitat al sezonului, Mattias Ekstrom, venea după 17 sezoane în campionat și nici nu s-a putut apropia de top 10 în cursele de adio, la Hockenheim. Penultima etapă din 2018 ce va avea loc pe Red Bull Ring va echilibra situația și la acest capitol, al șaptelea model Mercedes fiind pregătit pentru cvintuplul campion mondial de raliuri, Sebastien Ogier. Până atunci mai este programată etapa de pe Nurburgring, pe 7-9 septembrie.

Clasament piloți: di Resta 186, Paffett 177, Mortara 138, Wittmann 112, Auer 110


Conținutul website-ului www.pitstops.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea pe alte siteuri conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea PitStops. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa contact@pitstops.ro.
Share-uirea pe social media (Facebook, Twitter, LinkedIn) în grupuri, pe contul personal sau pe pagini este acceptata si nu este nevoie de un acord prealabil.

You may also like

By