Formula 1 Monza Review: Cum să te împuști în picior de două ori la rând

Maximizarea oportunităților și jocul în echipă sunt cheile unui asalt de succes asupra titlurilor mondiale după pauza de vară. Mercedes a înțeles perfect asta, dovedindu-și încă o dată superioritatea ca organizație, în timp ce Ferrari – cu un stil alambicat și pe paliere, și-a dat cu stângul în dreptul și la Monza, pentru a treia oară în patru curse, nereușind să profite de potențialul celei mai rapide mașini din istoria F1.

Să analizăm sintetic factorii care au condus la a cincea victorie a lui Lewis Hamilton la Monza.

Faza I. Ferrari-ul mai rapid anihilat, celalalt prins în plasă

“Vorbim după!”. Această scurtă propoziție încapsulează mai bine decât orice indecizia strategică a Scuderiei și fisurile organizatorice evidente-cauzele principale ale eșecului de duminică.

Sâmbătă, la ieșirile finale din Q3 Sebastian Vettel a fost singurul dintre cei trei piloți candidați la pole ce nu a avut parte de un tow, șansele sale la prima poziție scăzând astfel către zero. Felul în care s-au mișcat cei cu putere decizională, și nu mecanicii, a făcut ca germanul să nimerească în spatele lui Sainz la ieșirea pe pistă. Până când s-a debarasat de acesta, Hamilton era prea departe și dacă forța să prindă plasa acestuia pentru un eventual tow risca să își compromită pneurile înainte de începutul turului lansat. Sub impulsul mâniei de moment a pilotat amestecat, comițând mici erori în ambele șicane, dar și în Lesmo, doar superioritatea Ferrari-ului în Parabolica aducându-i in extremis locul secund pe grilă.

De cealaltă parte a garajului, Kimi a beneficiat de rigiditatea regulamentului interior al Scuderiei ce îî ofereau lui acum șansa să iasă ultimul și să se folosească de aspirația colegului său. Un tow perfect aduce 0.4s la Monza. Unul mai subtil, în genul celui al finlandezului, între 0.15 și 0.2s. A fost suficient pentru ca Raikkonen să devină posesorul celui mai rapid tur din istoria competiției. De aici, prin extensie, mai sus menționatul regulament,alături de contractul lui Kimi, prevede că finlandezul se poate lupta fără restricții la victorie . Clauza aceasta plus regula privind ordinea ieșirii pe pistă ar fi fost imediat ocolite de un personaj precum Jean Todt sau Ross Brawn. Nu și de Maurizio Arrivabene, ce era pe fărășul lui Sergio Marchionne alături de Raikkonen. Prima linie roșie ascundea multe lucruri bizarre, dar a ținut pentru o zi Italia în priză.

Cu peste 600m până la punctul de frânare pentru prima șicană forța tow-ului revenea din nou în actualitate și complica lucrurile pentru piloții Scuderiei.

Kimi Raikkonen a pornit relativ bine din pole, Vettel o idée și mai bine, Hamilton s-a lansat pe urmele lor, în timp ce Bottas a fost prins dormind de Verstappen și Grosjean. Cu gândul la victorie, Kimi s-a apărat agresiv în fața celui mai apropiat adversar, ce se întâmplă să fie și coechipierul său. Asta s-a văzut prima dată în Variante del Rettifilo, apoi mai pregnant la frânarea pentru Roggia. Acolo finlandezul a acoperit bine trasa și a frânat mai devreme, aruncându-l pe Seb în țara nimănui, oferind astfel șansa unui atac lui Hamilton. Racer-ul din acesta a ieșit imediat la iveală și s-a infiltrat pe lângă german, poziția ciudată a acestuia în combinație cu dorința de a nu ceda ducând la o ciocnire inevitabilă.

Probabil că Lewis nu s-ar fi avântat atât de tare dacă nu era la adăpostul a 17p, nici Seb nu s-ar fi agățat de ultima fărâmă de aderență dacă nu era așa în spate, iar Kimi nu s-ar fi comportat așa. Prins între un Kimi foarte defensiv și un Lewis foarte ofensiv, germanul a încercat să resolve ambele ecuații în același timp și în câteva secunde s-a văzut la coada grilei cu aripa față ruptă și avarii majore la podea si bargeboards. Era scos din lupa pentru victorie. Acum Kimi rămânea unica speranță a faimoșilor tifosi, dar cum se va vedea ulterior, un complex de factori(incluzând aici și calitatea pilotajului său) a întors balanța în favoarea echipei mai bune, dar cu mașini mai lente.

SC generat de debandada din primul tur a ieșit rapid și am avut parte de primul duel Raikkonen-Hamilton, cu finlandezul cedând inteligent poziția pe frânarea pentru șicană pentru a reuși o repoziționare mai bună la accelerarea prin Curva Grande și a-l surprinde pe britanic în Roggia. Din acel moment a rezultat o cursă de-a șoarecele și pisica în față, Kimi mergând după un anume grafic pentru a nu-și compromite pneurile înainte de vreme, iar Lewis menținându-se în plasa sa, dar beneficiind doar de un tow subtil, astfel încât să nu apară si partea neplăcută a acestui aspect: uzura anvelopelor.

Mercedes-ul, cu toate că rula ceva mai low- drag nu avea un ascendent în parcurgerea liniilor drepte , unde cei 10CP în plus ai PU Ferrari ofereau un avantaj de 0.2s, din când în când fiind revelată și suprioritatea ers-ului italian. Doar că această combinație dintre forța mai mare a PU și abilitatea monopostului de a trece prin Parabolica cu viteze mai mari a generat un stress suplimentar asupra trenului spate. Supersoft-ul fiind mai moale, stratul acela de 3.3mm s-a tocit mai rapid și blistering-ul nu a apărut. Dar cu soft-ul va fi o altă poveste.

Ecartul dintre cei doi piloți fruntași va varia între 0.8 și 1.4s, Kimi nelăsând senzația că se poate desprinde, iar Lewis nevând resurse pentru atac. Per ansamblu mașina mai rapidă era cea roșie, doar că pilotul mai rapid era la volanul celei argintii. Diferențele? Până în 0.2s în ambele cazuri.

Faza a II-a. Cacealmaua strategică, zidul Bottas și inactivitatea lui Kimi

Era fix 1s între Ferrari-ul fruntaș și Mercedes-ul urmăritor în momentul în care Scuderia și-a chemat omul la standuri de teama unui undercut(turul 20). Doar că la sugestia lui James Vowles, echipa germană doar simulase pregătirea pentru pitstop. Mai erau 33 de tururi de parcurs cu 60kg de benzină în rezervor(consumul la Monza eeste de 1.8kg/tur), cu un pneu cu care Kimi rulase frumos vineri în simulări, dar și atunci prezentase slăbiciuni pe mașina sa.

Rămas lider, lui Hamilton i se transmite celebrul “It’s Hammertime!” și pilotul se conformează coborând cu 0.8s sub rezultatul său anterior. Dar Raikkonen egalează imediat rezultatul său . La încheierea buclei 22 erau 22.5s între cei doi, iar Carlo Santi îi transmite finlandezului că este momentul sa forțeze pentru a nu fi prins pe picior greșit de overcut-ul Mercedes. Iar de acum încolo liniște totală pentru multe tururi între pilot și inginer, sau discuții scurte pe orice altă temă în afară de modul în care trebuie să meargă Kimi. Așa s-a ajuns la o anomalie : la Monza se pierd 24s cu un pitstop.

Ferrari a calculat că e nevoie să fie la 23s în spatele lui Hamilton când acesta va intra la boxe. Dar erau déjà 22.5 în turul 22, deci nu mai avea sens să forțeze, mai ales în condițiile în care Lewis Hamilton și inginerul său au înțeles că nu posedă ritmul necesar pentru a duce la capăt un overcut de succes. Astfel că pilotul a revenit la strocul mai cuminte dinainte de turul 20(peste 1m24.5s pe tur), încercând să prelungească cât mai mult acest stint pentru a a avea softuri cât mai proaspete pe final). În același timp a apărut posibilitatea de a repeta Barcelona 2017-Bottas în rol de zid de netrecut, pentru a-l impinge pe Raikkonen în Hamilton când britanicul va ieși de la boxe. Valtteri, ce și-a asumat dinainte de Monza rolul de scutier, rula constant între 1m25.0 și 1m25.3s.

Kimi, aflat în bucla 22 la 10s de conațional, venea peste acesta în 1m23.5s. În teorie, în 6 tururi trebuia să ajungă în siajul acestuia. Bottas este anunțat  din timp prin radio de jocul ce va urma să îl facă, și, intenționat, scade ritmul la 1m26.2s, devenind un pion de sacrificiu și pierzând pe moment duelul strategic cu Max Verstappen. Lăsat de capul său, fără nicio indicație de la standul de comandă Ferrari, Raikkonen a presupus că sarcinna nu s-a schimbat și a continuat neabătut, timpii săi variind între 1m23.5s și 1m23.7s. Astfel că în a 29-a învârteală prinde plasa lui Bottas. Deja pneul să stânga spate prezenta un ușor “fir” de blistering după aceste 9 tururi consecutive de forțaj. O nouă eroare inexplicabilă Ferrari. 22.5s reprezenta o distanța suficientă la adăpostul căreia pilotul să își vadă de treaba dinainte de pitstop, rulând pe la 1m24.5, adică într-un ritm similar cu adversarul direct, Hamilton.

În acest fel nu ar mai fi ajuns nici în spatele lui Bottas și ar fi evitat uzura suplimentară generată de rularea în spatela acestuia pentru 7 tururi.Acum intră în scena neputința fostului Iceman electrizant din 2003-2007 de a depăși un pilot cu o mașină mai lentă si supersoft-uri vechi de peste 30 de tururi. Cu tot pilotajul defensiv a lui Valtteri Bottas, pneurile sale aproape ieșite din fereastra de operare trebuiau să îl facă o pradă ușoară . Pirelli a calculat o rată de degradare de circa 3 sutimi pe tur pentru supersoft, astfel că făcând calculele ajungem la concluzia că pneurile finlandezului de la Mercedes erau cam cu 1s mai lente decât la debutul întrecerii. Pe de altă parte diferența dintre un supersoft nou și un soft nou este de 0.4s, rata de degradare a softului fiind pe la 0.02s/tur. Aruncând în ecuație toți factorii, inclusiv mașina Ferrari mai iute, concluzia este simplă: cu toate că factorii tehnici îî ofereau lui Kimi un avantaj de minim jumătate de secundă pe tur, acesta nu a putut profita și s-a zbătut timp de 7 bucle în spatele conaționalului său ce a jucat perfect pentru echipă și coechipier. Jucând pentru sine, fără suficiente instrucțiuni de la boxe, Kimi  a jucat de fapt împotriva echipei. Fără să vrea.

A fost cea de-a doua împușcătură în picior. În mai multe feluri, prima a generat-o pe a doua. A doua a răpus orice șansă la victorie.

Faza a III-a. Toate cărțile sunt făcute pentru Mercedes

Ce făcea Lewis Hamilton în aceste momente? Conștient că nu poate ține ritmul cu Raikkonen s-a concentrat pentru a prelungi cât mai mult stint-ul pe supersoft. După 28 de tururi a plonjat și el către standuri, inlap-ul fiind cu fix o secundă mai bun decât al adversraului direct(1m28.1s față de 1m29.1s). A revenit pe pistă la 5.2s de un Kimi țintuit în spatele lui Bottas, astfel că sarcina sa a fost enorm ușurată de tactica Mercedes și inabilitatea finlandezului de la Ferrari de a trece de barajul argintiu. Când Valtteri a fost chemat în sfârșit la boxe, în bucla 36, erau 1.009s între noul lider Kimi Raikkonen și urmăritorul său.

Deja starea pneului stânga spate de pe Ferrari-ul cu nr. 7 se agravase, astfel că Hamilton nu avea de făcut decât să aștepte momentul prielnic, cu cât ne apropiam de final blistering-ul devenind din ce în ce mai pronunțat pe puntea spate a mașinii roșii. Deja atacul Parabolicii (punctul forte al Kimi & Ferrari) devenea din ce în ce mai anemic, asta permițându-i lui Lewis să aibă un tow frumos la înscrierea pe linia dreaptă. Blistering-ul lejer apărut și la pneul stânga față l-a obligat pe Kimi să frâneze anticipat pentru virajul 1, doar aici recuperând Mercedes-ul cam 0.2s.

Inevitabilul s-a produs în turul 44. Abordarea prudentă  a Parabolicii de către finlandez l-a adus pe Hamilton la numai 0.52s de el în momentul trecerii liniei de sosire. DRS activat(7-8km/h câștigați și de aici) și un tow masiv de data asta, iar Raikkonen s-a văzut învins. Până la final a fost nevoit să meargă la relanti de frica unei pene.

Mai în spate, Vettel, cu avarii la podea, bargeboards, sidepod-inducând un deficit de 0.5s/tur și un imbalans cronic, făcea o cursă excelentă de recuperare. De pe 18 va urca la final pe 4, la numai 2s de podium. Poate mai interesant este faptul că deși a avut rezervorul plin a rulat 29 de tururi prin pluton, depășind peste 10 mașini fără a suferi un blistering atât de sever precum coechipierul său.

Lewis Hamilton a pus astfel încă o cărămidă la temelia celui de al cincilea titlu, după o cursă excepțională făcută de întreaga echipă(Bottas inclus). Mercedes a fost mașina mai lentă-marginal pe liniile drepte(nu și în speedtrap), dar mai ales în cele două Lesmo și în Parabolica. Paradoxal, viteza de trecere mai mică prin cele 3 curbe a redus stresul asupra trenului spate, blistering-ul fiind astfel mai puțin evident. La Ferrari, pe lângă viteza superioară în virajele amintite, avalanșa de cai putere scurtă la ieșirea din Roggia, Ascari și marginal Parabolica a pus un stress suplimentar pe trenul spate, déjà chinuit de vitezele superioare de trecere prin viraje(10km/h în plus spre exemplu în Lesmo 1). Dar nu acesta  a fost factorul hotărâtor. “Câștigăm împreună, pierdem împreună” e motto-ul Mercedes. Ferrari nu a arătat ca o echipă care știe ce vrea și are un scop bine definit, a mers mai mult pe principiul improvizației de moment, un capitol de altfel la care mai mereu a fost cu un pas în spate.

Sunt 30p între Hamilton și Vettel acum, cu 175p rămase în joc. Britanicul este în general mai iute pe un tur, Vettel are mașina mai iute pe un tur. Dar Mercedes AMG este o organizație care știe ce vrea și are un al doilea pilot ce face un joc secund perfect. Ferrari nu știe clar ce are în Kimi.

Sursă foto: Twitter – echipe


Conținutul website-ului www.pitstops.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea pe alte siteuri conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea PitStops. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa contact@pitstops.ro.
Share-uirea pe social media (Facebook, Twitter, LinkedIn) în grupuri, pe contul personal sau pe pagini este acceptata si nu este nevoie de un acord prealabil.

You may also like

By