USCC Petit Le Mans: Wayne Taylor Racing câștigă finala, Action Express pleacă cu titlurile

Ediția cu numărul 21 a Petit Le Mans, cursa care încheie calendarul IMSA Weathertech Sports Car Championship, a fost prima disputată fără Don Panoz care a trecut în neființă la începutul lui septembrie. Cu toate acestea, cele 10 ore de cursă ce s-au derulat sâmbătă au confirmat că crezul lui Panoz a fost cel corect.

Ceea ce s-a petrecut weekend-ul trecut pe circuitul Road Atlanta – proaspăt redenumit Michelin Raceway Road Atlanta – din Braselton, Georgia, a fost genul acela de întrecere care realizezi că este specială încă dinainte ca ea să se fi terminat. Practic, vorbim despre o cursă epocală, cu răsturnări de situație neașteptate până în ultimele secvențe și dueluri fantastice pe circuit pe întreg parcursul celor 600 de minute.

Mazda a fost din nou la o aruncătură de băț de victorie…

Calificările s-au desfășurat după formatul clasic, fiecărei categorii fiindu-i alocată o sesiune de 15 minute. Pole-ul în clasa prototipurilor i-a revenit lui Pipo Derani care, la ultima cursă a sponsorului Tequila Patron pe mașinile Nissan-Ligier ESM, a reușit un tur în 1:10.437, cu 0.124 secunde mai rapid decât oricine altcineva. Oliver Jarvis și Jonathan Bomarito s-au calificat pe pozițiile doi și, respectiv, trei la general cu două Mazda ale Team Joest. Acura și Cadillac au completat topul 6, în timp ce cel mai rapid prototip de LMP2 a fost ORECA-ul JDC Miller Motorsport #85 pe linia a patra a grilei.

La GTLM, John Edwards a fost cel mai rapid cu al său BMW M8 GTE cu numărul 24 care a bifat un tur al circuitului Road Atlanta în doar 1:17.006. Corvette-ul #3 s-a calificat în stânga BMW-ului negru, Antonio Garcia reușind al doilea cel mai rapid timp. Ferrari-ul Risi Competizione a revenit în IMSA pentru finala sezonului, dar s-a calificat abia pe poziția a opta. Vilander s-a plâns ulterior că mașina sa este la fel de rapidă ca anul trecut (când Risi a plecat din pole), dar că rivalii au progresat cu toții, iar Ferrari-ul a rămas în urmă.

Finele relației dintre Patron și Extreme Speed Motorsport nu a adus o repetare a victoriei de anul trecut, din păcate

În fine, la GTD, Daniel Serra a fost mai rapid la bordul Ferrari-ului #63 Scuderia Corsa în care a făcut echipă cu Cooper MacNeil și Gunnar Jeanette. Ferrari-ul Weathertech a fost urmat de Lexus-ul cu numărul 15 al 3GT Racing și de Audi-ul R8 LMS al Land Motorsport, întors pentru a completa sezonul din North-American Endurance Cup.

După ce s-a trecut și de hopul calificărilor, toți participanții s-au pregătit de start, mai ales că fusese prognozată și venirea ploii, asemenea ediției din 2015 în care a învins la general Porsche cu un model de clasă GTLM. În ciuda prezenței uraganului Michael în zonă, Road Atlanta n-a fost martora vreunei picături de ploaie în ziua cursei. Dar nici n-a fost nevoie.

Campioni în NAEC și în IMSA – nu se putea mai bine pentru Curran și Nasr. Acesta din urmă îl va avea pe Derani coechipier la anul, iar Curran va concura doar în cursele lungi

Totul s-a derulat la foc automat, cele 10 ore curgând ca unse. Pipo Derani a condus în prima parte a întrecerii, mașina #22 rămânând mai mereu în grupul fruntaș, în ciuda unei pene în prima oră. Același lucru nu poate fi spus și despre mașina #2 care a suferit o avarie la suspensie în urma căreia a pierdut 10 tururi. Probleme mai mari a avut Acura #6 care a părăsit pista și s-a înfipt în cauciucuri înainte de trecerea primei treimi a cursei. Montoya s-a aflat la volan la acel moment și, aparent, columbianul s-a dus în peisaj după ce au cedat frânele.

Mecanicii echipei Penske au lucrat, totuși, la prototipul cu numărul 6 care a revenit în cele din urmă pe pistă, terminând la 130 de tururi de învingător. De asemenea, Will Owen a suferit un accident în ORECA-ul PR1/Mathiasen Motorsport care a dus la abandonul mașinii franțuzești.

GTLM s-a ridicat la înălțime, și de această dată

În cele din urmă, cursa s-a decis în favoarea mașinii mai economice. Prototipurile de la vârf au oprit pentru ultimul pitstop complet cu puțin sub o oră rămasă pe ceas. Momentul opririi a reprezentat un pariu cu foamea diferitelor agregate, căci mașinile de DPi sunt capabile să meargă sub 50 de minute cu un plin.

Toți piloții au mers cu grijă, încercând să economisească benzină pe fiecare suprafață de frânare, lăsând accelerația timpuriu, și prin fiecare viraj. În cele din urmă, #22-ul a trebuit să intre la boxe pentru un splash, deși Derani revenise la finele penultimei ore. Brazilianul a revenit pe pistă după oprirea efectuată cu trei minute înainte de final și a căzut până pe poziția a șasea. Echipajul #54 CORE Autosport, care s-a luptat eroic pentru a produce surpriza și a obține titlul, a pierdut de asemenea pariul și a fost clasat pe poziția a șaptea.

Corvette – din nou campioni, cu ceva noroc

Anterior, mașina împărțită de Jon Bennett, Colin Braun și Romain Dumas urcase până pe poziția a patra care i-ar fi asigurat titlul în condițiile în care rivalii direcți, Curran și Nasr, au terminat abia pe opt. Aceștia din urmă au reușit dubla, după titlul pe care și l-au trecut în cont în urmă cu doi ani. De asemenea, cei doi au devenit și campioni în NAEC, echipa Action Express obținând titlul în acest micro-campionat de anduranță pentru a cincea oară la rând – adică în fiecare sezon de la debutul campionatului în forma sa actuală.

Învingătorii cursei au fost, însă, campionii de anul trecut. Echipa Wayne Taylor Racing a venit la Petit Le Mans după o pauză de 15 curse de la ultima victorie – adică fără vreun succes stagional în 2018. Cu toate acestea, Jordan Taylor, Ryan Hunter-Reay și Renger van der Zande au tras cu dinții și soarta le-a surâs. În coborârea spre ultima șicană, Filipe Albuquerque, care mergea în fuel-saving mode de mai multe tururi, a fost depășit cu ușurință de olandezul din Cadillac-ul WTR #10. Portughezul abia s-a târât peste coama dealului pentru a trece linia de sosire pe patru, depășit fiind pe final de ambele Mazda.

GTLM s-a ridicat la înălțime, și de această dată

Wayne Taylor a câștigat, astfel, cu echipa sa cursa de 10 ore de la Road Atlanta la 20 de ani de la victoria în ediția inaugurală din 1998 când abandonul Porsche-ului 911 GT1-98 a deschis ușa unei victorii neașteptate a echipei Doyle-Risi cu al lor Ferrari 333SP. Mazda #77 s-a clasat pe doi în fața celei cu numărul 55, în timp ce Acura cu numărul 7 a terminat pe poziția a cincea la general.

Mai jos, la GTLM, Porsche, Chevrolet, BMW și Ford s-au luptat de la egal la egal pentru victorie la Petit Le Mans. Ford a tras primul foc, echipajul #66 devenind campion în NAEC. Ulterior, șansele la titlu în IMSA pentru Corvette Racing au părut a fi pecetluite după ce Antonio Garcia a călcat iarba la ieșirea de la boxe și s-a dus direct în zidul de pe interior. Mașina s-a târât cu suspensia avariată la boxe și, după o operațiune incredibilă ce n-a durat decât vreo 5 minute s-a întors pe traseu.

Park Place Motorsport au fost unii dintre primii care au abandonat

La acel moment mai erau pe ceas mai puțin de trei ore din cursă iar echipajul #3 pierduse trei tururi în raport cu liderii. Ford-ul #67 avea nevoie de o clasare pe podium pentru a duce titlul la Dearborn în condițiile în care Corvette-ul căzuse pe 9 la clasă.

În cele din urmă, însă, Corvette-ul a urcat pe 8 în dauna Ferrari-ului Risi cu numărul 62 care a pierdut timp după ce a derapat în nisip în timp ce Ford-ul #67 a pierdut lupta cu ambele BMW-uri de uzină și a căzut de pe poziția a treia pe cinci, insuficient pentru a se impune în lupta pentru titlu. Astfel, Garcia și Jan Magnussen au devenit pentru a doua oară la rând campioni într-un stil care l-ar face invidios și pe Keke Rosberg: fără să aibă de partea lor vreo victorie de etapă – o premieră pentru Magnussen în ultimele șapte sezoane în America de Nord. Chip Ganassi Ford a triumfat, însă, în ierarhia echipelor.

Weathertech Racing au învins cu Serra starul echipahykyu

În fine, categoria GTD a fost marcată de mai multe echipaje dominante, deși niciunul nu a reușit să-și treacă în cont victoria. Spre exemplu, Mercedes-ul Riley se afla în frunte la jumătatea cursei doar ca să piardă totul după ce a câștigat aproape un tur în raport cu concurența din cauza unei depășiri incorecte a safety car-ului. Rezultatul? O penalizare de două minute și 40 de secunde. De asemenea, ambele R8-uri din cursă (Magnus Racing și Land Motorsport) au suferit câte două pene pe stânga-spate, ceea ce i-a scos din joc. Prin multe pene a trecut și Porsche-le Wright Motorsport #58 care a revenit, totuși, și a terminat pe patru.

Scuderia Corsa s-a impus la Petit Le Mans prin echipajul #63 format din Jeanette, MacNeil și Serra după ce brazilianul a trecut în ultima oră de portughezul Alvaro Parente. Acesta urcase în frunte în Acura #86 (care se lupta la titlu prin Katherine Legge) după ce echipa Meyer-Shank a efectuat o realimentare scurtă la ultima trecere pe la standuri. În cele din urmă, Parente a terminat pe poziția secundă, dar piloții Paul Miller Racing Madison Snow și Bryan Sellers au venit pe trei, ceea ce a asigurat că titlul merge cu ei acasă.

CORE Autosport au fost la un pas de a produce surpriza și a opri șirul titlurilor câștigate de echipe cu DPI-uri

Aceasta a fost doar o trecere în revistă a evenimentelor importante care s-au petrecut pe parcursul celor 10 ore de cursă, brăzdate de doar cinci neutralizări, însă trebuie să vă așezați comod și să urmăriți cursa când cei de la IMSA o vor încărca pe contul oficial de YouTube căci merită – este o întrecere pentru cărțile de istorie. For the fans, așa cum i-a plăcut lui Don Panoz să spună.

Rezultate complete aici

Foto: IMSA, Twitter – echipe


Conținutul website-ului www.pitstops.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea pe alte siteuri conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea PitStops. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa contact@pitstops.ro.
Share-uirea pe social media (Facebook, Twitter, LinkedIn) în grupuri, pe contul personal sau pe pagini este acceptata si nu este nevoie de un acord prealabil.

You may also like

By