FORMULA 1: REVIEW-UL SEZONULUI 2018.PARTEA A II-A

Continuăm review-ul sezonului 2018 cu Marchionne, arta improvizația și mașinăria germană bine unsă. Practic este perioada Franța – Italia, moment de cotitură al campionatului. 7 etape în care, de cele mai multe ori, așteptările au fost total diferite față de ceea ce era pronosticat să se întâmple.

Vezi și review-ul sezonului 2018 – Partea I


2018 French Grand Prix, Sunday – Steve Etherington

 

În Franța – patria motorsportului, întoarcerea la origini a coincis cu primul upgrade adus de Mercedes pe partea de motorizare. Acest aspect în combinație cu configurația pistei ce răsplătește eficiența aero și un Lewis Hamilton performând în parametri firești, a răsturnat încă o dată balanța. La start, prins ca între ciocan și nicovală de startul în tandem al celor de la Mercedes, Vettel-pornit de pe 3, s-a acroșat cu Bottas și și-a compromise șansele, un loc secund la final fiind fezabil. La Paul Ricard au fost utilizate pentru a doua oară pneurile cu banda subțiată, dar de data asta Ferrari a fost mult mai aproape.  James Allison și Toto Wolff sperau ca acest pas înainte făcut de PU lor(aproape 20CP ) să îî mențină în frunte pentru ceva timp, dar au fost aduși la realitate imediat.

La Spielberg, pe Red Bull Ring, s-a desfășurat un Mare Premiu cu ramificații esențiale pe toate planurile.

Pe plan tehnic: Mercedes a venit cu cel mai important pachet aero din sezon, modificările din zona mediana a mașinii(de inspirație Ferrari) implicând tragerea mai în spate a sidepod-urilor, guri de admisie mai mici în acestea și o reconfigurare a apendicelor din fața sidepodurilor (inclusiv a structurii de impact) și jonglerii cu prinderile oglinzilor. Acest upgrade a avut un impact hotărâtor asupra desfășurării ulterioare. Pe moment, această îmbunătățire a adus un câștig de 0.2s/tur. Mai important, prin mutarea centrului de presiune mai spre spate s-a creat un balans optim, mașina germană reușind în sfârșit să extragă totul din cele mai moi compoziții Pirelli. O altă urmare ar fi creșterea unghiului rake la 1.20grade. Acest pachet austriac va constitui baza pe care se vor mula perfect tot evantaiul de upgrade-uri ulterioare ce va permite Mercedes să tranșeze soarta luptei în favoarea sa după Singapore. Pentru moment însă, modificările operate sub caoptă pentru repoziționarea auxiliarelor PU a generat o slăbiciune a sistemului de răcire-prea expus la șocuri, în special la trecerea peste vibratoare. Astfel că am asistat la primul dublu abandon tehnic al Mercedes din ultimii 5 ani.

De cealaltă parte a frontului, Corrado Iotti și-a dat acceptul ca PU să fie rulat cu o treaptă mai agresiv, încă circa 10CP fiind astfel deblocați, Ferrari preluând la mustață din nou conducerea în acest departament. Doar că , datorită prudenței exagerate în privința menajării pneurilor, Scuderia nu a putut profita din plin de abandonul Mercedes. Vettel a reușit o depășire splendidă asupra lui Hamilton, dar temerile legate de blistering și penalizarea cu 3 poziții pe grilă(obstrucționare discutabilă a lui Sainz în calificări) au anulat șansele sale la victorie. Kimi Raikkonen, aflat ceva mai în față a primit prea târziu OK-ul pentru a trage la maxim. Așa că Red Bull și-a trecut în cont încă o victorie neașteptată, de data asta grație oportunismului și echilibrului în evoluție dovedit de un nou Max Verstappen.

Pe plan decizional, sportiv sau operațional, depinde din ce unghi privești, la sugestia lui Niki Lauda(ca și la Spa 2017), în tabăra Mercedes s-a hotărât din nou că strategia câștigătoare este reprezentată din de susținerea necondiționată a unui pilot în lupta pentru titlu, cu celălalt(Bottas) în rol de suport. A fost o decizie logică, pragmatic, susținând opinia lui Wolff că Hamilton operează la nivel maxim atunci cân se crează o atmosferă sde siguranță în jurul său, nemaifiind distras de evoluția unui coleg rapid cu apucături războinice(precum Nico Rosberg). La Ferrari o strategie asemănătoare fusese stabilită de Sergio Marchionne cu mult înainte, așa cum și rocada Leclerc-Raikkonen fusese parafată încă de la începutul lunii iunie.

Silverstone – Pole după mai bine de un deceniu de așteptare

Contralovitura dată de Ferrari la Silverstone a fost devastatoare, mai ales că a venit pe pista cea mai temută de Scuderie. S-a marșat pe toate planurile, de la aero la  suspensie și motor, rezultatul fiind peste așteptările inițiale. Acesta a fost ultimul upgrade Ferrari funcțional din 2018. Pe partea de propulsie, pentru prima dată unitățile italiene (inclusiv cele din spatele Haas și Sauber) au rulat pentru prima dată la capacitate maximă, inclusiv specificația veche de pe mașina lui Kimi Raikkonen. Mapările cele mai agresive și modul unic în care livrează hibridul Ferrari cei 163CP “electrici” a uimit pentru prima dată concurența, pe zonele de accelerație toate cele 6 monoposturi motorizate de italieni revendicându-și supremația, diferențele față de mașinile motorizate de Renault fiind pe aceste zone de până la 1s.

Inginerii au hotărât că sunt lămuriți îndeajuns și au schimbat în sfârșit racordurile brațelor superioare ale suspensiei spate, tracțiunea îmbunătățindu-se instantaneu. Dar schimbarea cu cel mai mare impact a fost adusă pe parte aero. La Silverstone o nouă podea  a putut fi văzută pe monopostul roșu. Prin cele trei fante longitudinale împărțite în trei segmente(pentru reducerea flexării) se dorea sigilarea mai eficientă a aerului ce trece pe sub mașină și mărirea vitezei cu care acesta este extras către difuzor. Lucrând în armonie cu vortexul creat de endplate-urile aripii față, noua podea și-a îndeplinit sarcina chiar mai bine decât se aștepta. Asta pentru că a fost “ajutată” de un difuzor radical modificat la extremități și de noi winglet-uri dispuse în fața conductelor de frână spate(și ele schimbate). S-a reușit astfel atingerea acelui “Sfânt Graal” al aerodinamicienilor-generarea unui plus de apăsare (prin exploatarea zonei de sub mașină) fără a se crea drag suplimentar. Astfel a fost posibilă utlizarea aripii low drag de tip spoon de la Baku (și ea cu modificări în zona prinderilor brațelor suspensiei spate) ce garanta o rezistență la înaintare mai redusă-esențială la atacarea virajelor “flatout” Abbey, Farm, Woodcote, Copse, Maggots, zone în care Ferrari-ul SF70H a pierdut enorm în 2017 din cauza vitezei de intrare cu 3-4km/h mai mică decât a Mercedes-ului W08.

Noile părți aduse au avut astfel darul de a optimiza conceptul Ferrari, anulând deficiențele comportamentale ale acestuia –în special subvirarea cronică arătată în Spania, Franța și Austria. Mai mult, monopostul roșu a fost cel mai iute pe un tur de calificare la Silverstone, lucru ce nu se mai întâmplase de peste un deceniu.

Hamilton a reușit in extremis un pole antologic grație abilității sale unice în acest domeniu, dar în ziua de duminică acroșajul cu Kimi Raikkonen și ritmul superior al monopostului Ferrari impecabil ghidat de Sebastian Vettel l-au scos din cărți. În acest moment Ferrari părea scăpată în câștigătoare.

Pole-ul superb obținut de Seb pe teren propriu părea să întărească și mai mult asta. Dar atunci când materialul tehnic nu te ajută, intervin zeii care o pun de o ploaie-egalizatorul șanselor din vechile clișee-acum jucând în favoarea Mercedes datorită conceptului low-rake prea puțin afectat de astfel de schimbări. Hockenheim a fost cea mai impresionantă cursă făcută de campionul mondial în 2018, dar succesul său aici (pornind de pe locul al 14-lea datorită unei penalizări induse de o abordare prea brutal a unui vibrator ce a cauzat o nouă scurgere a lichidului hidraulic) se datorează și altor factori în afara sferei pilotajului. Neînțelegerile și brambureala ce a făcut ca Lewis să nu mai intre la standuri trecând peste linia albă și revenind pe pistă precum și ordinul dat lui Bottas de a se replia și a juca la siguranță au pavat drumul pentru o victorie antologică. Bomboana pe coliva Ferrari a fost ieșirea în décor a lui Sebastian Vettel din postura liderului.

Sergio Marchionne, arhitectul revirimentului Ferrari în F1 s-a stins din viață

Cum o nenorocire nu vine niciodată singură, după dezastrul din Germania a urmat o confirmare sumbră: Sergio Marchionne, arhitectul revirimentului Ferrari în F1 s-a stins din viață ca urmare a unor complicații după o operație. A fost cea mai puternică lovitură primită de Scuderie în 2018, în scurt timp ieșind la iveală ițele unei lupte pentru controlul echipei între Maurizio Arrivabene și Mattia Binotto, repercusiunile văzându-se în dezastrele operaționale ce au urmat.

Pe un traseu pe care se așteptau să fie abia a treia forță-Hungaroring, Mercedes a fost din nou salvată de ploaie-de data asta în calificări. Hamilton și-a revendicat din nou superioritatea în astfel de condiții, dar o eroare operațională a Ferrari a ajutat mult echipa germană în momentele în care Kimi Raikkonen părea că are pole-ul în mână. Un pole reprezintă 50% din victorie în cursa maghiară. Iar când coechipierul se transformă într-o redută în spatele tau, doar un ghinion mecanic te poate scoate din luptă. Bottas s-a comportat ca un wingman admirabil, dar a terminat în degringoladă întrecerea, Vettel forțând până la urmă depășirea pentru a încheia pe locul secund GP-ul maghiar.

Pauza de vară începea sub auspicii favorabile pentru Mercedes

Duelul se va relua la Spa și va fi din nou afectat de ploaie în calificări. A doua zi însă superioritatea noii unități de putere Ferrari va pune la respect pe toată lumea, reaprinzându-se speculațiile-alimentate și de Hamilton, despre legalitatea hibridului italian.

Mercedes a livrat ambilor piloți în Belgia cea de a doua evoluție a PU său ce venea cu un plus de 15 până la 20CP. Suficient, s-a considerat, pentru a trece marginal în față. Dar Ferrari la rândul său a procedat la fel, câștigul fiind similar. Astfel că marea performanță din calificări a lui Lewis a fost anulată imediat la ieșirea din Eau Rouge, pe linia Kemmel, de extraordinar de putermica mapare K1 angajată de Seb propulsând-ul pe acesta în fruntea întrecerii cu o ușurință care l-a făcut pe Hamilton să arunce o vorbă despre așa zisele “trucuri” ale Scuderiei. Victoria clară a lui Vettel de la Spa (ultima pentru el în 2018) a făcut să treacă neobservate 3 modificări fundamentale ce au debutat aici pe Mercedes W09, grație lor obținându-se o serie de patru victorii consecutive ce au pecetluit soarta titlului mondial. Un șasiu mai ușor a permis a mai bună utilizare a balastului. Suspensia spate cu amortizare mai moale (creșterea gărzii la sol spate începând cu Austria a permis acest lucru) a adus beneficii în privința tracțiunii, iar utilizarea intensivă a aluminiului și carbonului la construcția a acesteia a făcut ca masa să fie mai redusă cu 2kg decât a celei anterioare.

Dar cea mai vizibilă modificare a ținut de noile jante perforate-ce au devenit după GP-ul Japoniei cea mai celebră componentă a mașinii germane. Prin intermediul unor găuri în distanțieri s-a mizat pe o răcire mai bună a trenului spate, anulându-se astfel cronica problemă Mercedes: supraîncălizirea pneurilor spate. Doar că scopul secundar al acestor jante a fost unul aero, prin intermediul lor generându-se downforce(într-un procent foarte mic). Pe fondul unor multiple chestionări venite din partea Ferrari în special, FIA a pasat inițial problema stewarzilor desemnați pentru fiecare Mare Premiu, amânând de mai multe ori să se pronunțe în privința legalității jantelor-asta atrăgând deopotrivă critici și speculații suplimentare.

Astfel ajungem la Monza, GP-ul italian scoțând în evidență și atuurile Ferrari, dar amplificând mai mult ca niciodată degringolada operațională din sânul echipei vizibilă tot mai pregnant după moartea lui Marchionne.

Modul în care a acționat Scuderia aici, sub ochii lui John Elkann, Pierro Ferrari și Louis Camilleri a fost de-a dreptul bizar. În calificări, în loc să prioritizeze șansele pilotului care se bate la titlu, s-a insistat pe un regulament rigid care îi oferea de data asta lui Kimi ocazia de a beneificia de tow-ul coleg-ului său, câștigul rulării la aspirație valorând 0.35-0.4s la Monza. Mai mult, Vettel a fost trimis pe pistă în spatele lui Sainz și până s-a debarasat de acesta, Hamilton era prea în față pentru a se putea “remorca” de el. Astfel, în ultimul său sezon la volanul unei mașini de top, Raikkonen a devenit posesorul celui mai rapid tur din istoria competiției. Prima linie roșie a grilei a ținut Italia pentru o zi în priză. Pentru că nu era suficient, în seara zilei de sâmbătă, Maurizio Arrivabene l-a anunțat pe pole-man că renunță la serviciile sale la finele anului. Asta a făcut ca finlandezul să alerge în cursa de duminică doar pentru el, nu pentru echipă.S-au creat astfel premisele ciudate ale unei situații în care Sebastian Vettel era nevoit să lupte atât cu Mercedes-urile, cât și cu coechipierul său. Kimi Raikkonen a pornit relativ bine din pole, Vettel o idée și mai bine, Hamilton s-a lansat pe urmele lor, în timp ce Bottas a fost prins dormind de Verstappen și Grosjean. Cu gândul la victorie, Kimi s-a apărat agresiv în fața celui mai apropiat adversar, ce se întâmplă să fie și coechipierul său. Asta s-a văzut prima dată în Variante del Rettifilo, apoi mai pregnant la frânarea pentru Roggia. Acolo finlandezul a acoperit bine trasa și a frânat mai devreme, aruncându-l pe Seb în țara nimănui, oferind astfel șansa unui atac lui Hamilton. Racer-ul din acesta a ieșit imediat la iveală și s-a infiltrat pe lângă german, poziția ciudată a acestuia în combinație cu dorința de a nu ceda ducând la o ciocnire inevitabilă.

2018 Italian Grand Prix, Sunday – Steve Etherington

Probabil că Lewis nu s-ar fi avântat atât de tare dacă nu era la adăpostul a 17p, nici Seb nu s-ar fi agățat de ultima fărâmă de aderență dacă nu era așa în spate, iar Kimi nu s-ar fi comportat așa. Prins între un Kimi foarte defensiv și un Lewis foarte ofensiv, germanul a încercat să rezolve ambele ecuații în același timp și în câteva secunde s-a văzut la coada grilei cu aripa față ruptă și avarii majore la podea si bargeboards. Era scos din lupa pentru victorie. Speranțele Scuderiei erau acum puse în ultimul său campion mondial. Finlandezul a fost chemat la standuri în turul 20, revenind pe pistă la 22.5s de Hamilton. Inginerul său Carlo Santi i-a transmis doar că trebuie să forțeze pentru a nu fi prins pe picior greșit de undercut. Apoi tăcere. Astfel că Raikkonen a crescut strocul și în 9 tururi a redus ecartul cu 7s. Apoi a rămas blocat în spatele stavilei puse de Bottas. Cu pneurile compromise de această manieră bizară a fost victimă sigură în duelul cu un Lewis Hamilton pilotând excepțional, în stilul de metronome al lui Michael Schumacher, lăsând adversarul să spere că mai are vreo șansă, pentru a interveni a un chirurg de înaltă clasă la momentul dorit și a efectua perfect operația. A fost cea mai bună cursă a sa după Hockenheim, impactul psihologic al victorie fiind chiar mai mare decât cel în clasamentul punctelor(în care Vettel a terminat eroic pe patru, cu mașina avariată).

Sezonul european se încheia pe cai mari pentru Mercedes ce grație lui Lewis Hamilton a învins în 3 GP-uri care în mod natural ar fi trebuit să aparțină Ferrari. Acuratețea operațională a stelei în trei colțuri, imprevizibilitatea vremii, calitatea excepțională a pilotajului lui Hamilton și amețelile Scuderiei au creat un tablou pe care nimeni nu îl anticipa.

 

 


Conținutul website-ului www.pitstops.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea pe alte siteuri conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea PitStops. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa contact@pitstops.ro.
Share-uirea pe social media (Facebook, Twitter, LinkedIn) în grupuri, pe contul personal sau pe pagini este acceptata si nu este nevoie de un acord prealabil.

You may also like

By