Alain Prost (n. 1955)

Alain Prost (n. 1955)

Mai delicat cu maşina a fost probabil numai Clark. Mai subtil şi în acelaşi timp diabolic de eficient în administrarea unei curse însă nu are superiori. Arta lui Théry şi Nazarro şi-a găsit în anii ’80 supremul exponent.

Alain Prost nu a fost însă mereu „Profesorul” inteligent care a ridicat subtilitatea în exprimarea pe pistă la rang de artă. Cei doi ani petrecuți alături de Lauda la Mclaren au avut asupra sa un impact substanțial și l-au transformat în pilotul pe care fanii îl cunosc azi. Însă până atunci, fusese un atacator apropiat de Gilles și Pironi, ce putea câștiga o cursă de la coada grilei trecând furios prin pluton, întocmai ca în MP al Africii de Sud 1981. „Nu-mi venea să cred cum își tăia drum prin trafic, mai ales la Monaco” își amintește Niki Lauda.

Tânărul lup a etalat de la început o finețe în pilotaj peste Stewart și aproape pe același palier cu Clark, însă începând cu 1985, această finețe și precizie o simțeai în fiecare aspect al cursei. Un pilot cu o mână iute și un picior de catifea, precum Caracciola, avea să domine prima epocă turbo F1 într-o manieră ce nu lua ochiul spectatorului însă îl vrăjea pe specialist. Maestrul de necontestat în administrarea unei curse a acelor vremuri, ce presupunea menajarea anvelopelor și ținerea mereu sub observație a consumului de combustibil, câteodată totul părea sa îi iasă atât de ușor încât devenea plictisitor. Probabil că nimeni nu a pus mai bine în practică decât el celebra concluzie a lui Fangio: obiectul unei curse este să câștigi cu cea mai mică viteză posibilă, iar asta a fost posibil și datorită unei etici a muncii egalată probabil numai de Schumacher și Vettel.

Pus în dificultate de Senna în calificări în cadrul dificilei lor coabitări, s-a revanșat de multe ori în curse, servindu-i brazilianului niște lecții de o subtilitate exemplară, precum la Monaco și Monza 1988. Numai în condiţii de pistă udă maniera sa l-a cam tras în jos. Atâta timp cât aderența a rămas în aceiași parametri, francezul s-a descurcat mai mult decât onorabil, problemele apărând la schimbările bruște ale aderenței sau când ploaia s-a intensificat într-un ritm neprevăzut (precum la Monaco 1984, unde are însă și scuza unor frâne pe ducă). „Pot lupta cu oricine pe ploaie, atâta timp cât am vizibilitate” va comenta Profesorul.

Asta s-a văzut în prima jumătate a GP-ului japonez de la Suzuka 1988. „Stilul său e neobișnuit de delicat și precis, explica Jackie Stewart în 1993. Pentru unii e plictisitor, pentru mine reprezintă virtuozitate artistică – ceva mult mai dificil decât să arunci aiurea mașina încoace și încolo.

Să încheiem cu replica lui Denis Jenkinson, care întrebat în urmă cu 25 de ani ce pilot ar alege dacă ar fi manager a răspuns tranșant, ca de fiecare data: „Senna pentru calificări, însă Prost pentru cursă.

Palmares:

Campionate mondiale: 4 (1985, 1986, 1989, 1993)
Curse: 200
Victorii: 51
Pole position: 33
Fastest laps: 41