Ayrton Senna (1960-1994)

Ayrton Senna (1960-1994)

Puţini au putut coborî atât de adânc în abisul performanţei, şi mai puţini au facut-o atât de des, însă niciunul nu a tras atât de mult de el. Ayrton întindea coarda până la un nivel terifiant, încât părea chiar hotărât să moară decât să conceapă că altcineva este mai presus de el. De aceea momentele de magie se împletesc în cariera sa cu unele mai puţin fericite, într-un amalgam unic cum nu a mai fost altul şi care continuă să fascineze pasionatul de F1 într-un mod în care nimeni nu a mai reuşit să o facă. Cel puţin asta e imaginea generată în padock de unul dintre cei mai carismatici exponenţi ai acestui sport. Şi poate cel mai hotărât. Etalând încă de la primele contacte cu un monopost de F1 o încredere în sine neobişnuită, frizând îngâmfarea, aşa cum nu se mai văzuse de la Georges Boilllot, o abilitate naturală ireală alimenta această căutare obsedantă şi dezvoltând o tehnică de pilotaj specială pentru motoarele turbo si nu numai, în genul lui Gilles Villeneuve, nu mai era nevoie decât de un moment propice pentru a subjuga concurenţa. Acel moment s-a întâmplat să fie pentru prima dată MP al Portugaliei – Estoril 1985. Au urmat apoi Spa 1985, Suzuka 1988, Interlagos 1991, Donington 1993. Momente unice ale unei cariere ce a ars mai intens decât a oricăruia în epoca modernă… Şi aşa ajungem şi la latura întunecată.

Ceea ce pentru toti piloții reprezenta un comportament absurd ce uneori ducea la accidente inutile, pentru Ayrton Senna însemna doar dreptate naturală. Sunt două fațete ale acestei laturi întunecate: cea cinică și neîndurătoare și cea marcată de o tulburare profundă. Ambele converg însă către același rezultat și e puțin probabil să fi fost vreodată un pilot mai brutal, în egală măsură premeditând manevra sau pur și simplu mergând într-o dimensiune de unde nu mai putea evita dezastrul. „Ayrton are o problemă – este convins că Dumnezeu va avea grijă de el cât timp este în mașină” comenta Alain Prost. Aisbergul este Suzuka 1990, dar există și exemple mai subtile: Estoril 1988, Adelaide 1989, Hungaroring 1990, Suzuka 1991.

Ambiția sa nemăsurată și obsesia pentru perfecțiune l-au făcut să escaladeze ambele spectre cu o pasiune și o dedicație fără egal în epoca modernă a GP-urilor. De aceea contradicțiile rămân. Senna – îngerul de la Monaco 1984 și Estoril 1985 este în egală măsură tributar diavolului de la Hungaroring sau Suzuka 1990. Sunt două fațete ce nu vor putea fi reconciliate vreodată și care fac și mai fascinant și intrigant acest personaj unic.

Palmares:

Campionate mondiale: 3 (1988, 1990, 1991)
Curse: 162
Victorii: 41
Pole position: 65
Fastest laps: 19