Jimmy Clark (1936-1968)

Jimmy Clark (1936-1968)

Jimmy a fost diferit de orice alt pilot pe care îl cunosc… a fost fără egal în opinia mea” își începea povestirea în urmă cu două decenii Jackie Stewart. „Cu o abilitate naturală frapantă, combina perfect meşteşugul subtil al pilotajului cu măestria strategiei de cursă. Era un gentleman perfect în duelurile roată la roată… Pentru mine este pilotul piloţilor, pentru toţi ceilalţi – pilotul complet.

Omul a fost ciudat, aproape un pustnic în prima parte a carierei, pilotul însă e fără egal. Două laturi atât de diferite se îmbină pentru a crea ceea ce probabil reprezintă etalonul absolut al curselor de GP. Operând întotdeauna la un alt nivel faţă de concurenţă, la mai multe cadre pe secundă cum afirma un contemporan, singura şansă pentru ceilalţi era reprezentată de fragilitatea proverbială a creaţiilor lui Colin Chapman, omul pentru care a pilotat în exclusivitate şi care l-a văzut mereu ca pe un semizeu. Ce a ieșit atunci când s-a vazut în pluton e poveste… Pe Ring în 1962 a recuperat 21 de poziții în primele 9 tururi, la Spa în 1963 a masacrat concurența încă din primele viraje deși pornise de pe 8, pentru a conduce plutonul cu 15 secunde după prima buclă. Și ca să încheiem grandios, ce moment mai frumos putea alege decât Monza 1967, când aruncat de o pană la peste un tur în urma liderilor a tăiat acest ecart într-o maniera stelară, preluând șefia din nou, pentru ca o defecțiune a pompei de benzină sa-i refuze una dintre cele mai strălucite victorii ale carierei, după un recital aplaudat cu toată sinceritatea de Juan Manuel Fangio. Pe lângă faptul că era superb în administrarea unei curse din frunte, Clark știa să „moșească” o mașină cu probleme tehnice într-un mod în care nimeni nu a mai făcut-o înainte sau după: cu o precizie de cronometru și-a calculat ritmul la Silverstone 1965 din momentul în care presiunea uleiului a scăzut la zero. Un an mai târziu, la Spa, a găsit o modalitate de a ține în viață un ambreiaj patinând dubios, cu această ocazie dându-i lui Stewart, aflat pe urmele sale, câte 11-12secunde pe tur pe o ploaie torenţială; ce să mai spunem de Monaco 1964, unde a stabilit un nou record al circuitului cu bara anti-ruliu ruptă? Să punem în balanță și cel mai fin și precis stil de pilotaj din istoria F1 și vom fi mai aproape de ceea ce a însemnat modestul Jimmy pentru automobilism. Are cuvântul Juan Manuel Fangio: „Jim Clark este cel mai mare pilot din toate timpurile și nimeni nu îl va putea egala vreodată.

Ah, şi ar mai fi un capitol la care „The Natural” rămâne de neatins de mânuitorii de volane ai zilelor noastre: numărul de iubite pe care le-a întors pe degete cu o finețe și o facilitate egalată numai de geniul său în arta divină a pilotajului unei mașini de GP.

Palmares:

Campionate mondiale: 2 (1963, 1965)
Curse: 73
Victorii: 25
Pole position: 33
Fastest laps: 28