Stirling Moss (n. 1929)

Stirling Moss (n. 1929)

Opinia mea despre Moss este simplă – este omul care, în mod repetat, s-a apropiat de Nuvolari. Avea o înverșunare extraordinară în pilotaj. Mergea la maxim în orice mașină” mărturisea Enzo Ferrari. Şi e o doză substanţială de adevăr în spusele sale.

Stirling Moss a fost pilotul de curse în stare pură, un războinic şi un gentleman în aceeaşi măsură. Numit de Fangio „Campionul fără coroană”, britanicul a fost onorat cu titulatura ingrate de „probabil cel mai mare pilot ce nu a câştigat vreodată titlul mondial” fiind unul din cei „nouă magnifici cu drepturi depline ai Formulei 1”, alături de Ascari, Fangio, Clark, Stewart, Villeneuve, Prost, Senna şi Schumacher. Probabil cel mai versatil dintre toţi, Moss a luat parte la nu mai puţin de 501 curse din diverse formule, câştigând 173 dintre acestea, o realizare neegalată de niciun alt nume mare al motorsportului.

Văzut ca succesorul de drept al lui Fangio, el a fost etalonul absolut timp de patru sezoane (1958-1961), până când accidentul de la Goodwood avea să pună capăt unei cariere unice. Pilotând de cele mai multe ori la limită, şi nu de puţine ori peste limită, punând accentul uneori prea mult pe inspiraţie şi fler, Moss n-a fost un tactician precum Prost sau Lauda şi uneori aceasta l-a afectat în mod decisiv, la fel de mult ca fair-play-ul său inimaginabil în ziua de azi. Cu excepţia lui Nuvolari poate, niciun om nu a fost mai dedicat motorsportului şi nu a iubit mai mult să alerge pe pistele de concurs, indiferent de masină sau competiţie, de la Formula 1 până la obscurele curse de week-end din Marea Britanie, de la Le Mans la Migle Miglia.

Racecraft excepţional , versatilitate năucitoare, control magnific al maşinii la limită şi totuşi nici un titlu. Ca şi în cazul lui Gilles Villeneuve sau Jean-Pierre Wimille, măreţia sa nu se măsoară în trofee, ci în puritatea extraordinară şi intrinsecă, în felul cum de multe ori i-a făcut pe nişte oameni ca Brabham, Gurney, P.Hill sau Brooks să pară nişte umili pietoni. Monaco 1961 sau Nurburgring 1961 sunt numai vârful aisbergului şi dovada clară a determinării cu care ştia să se apuce de cea mai mică oportunitate, într-o manieră magistrală ce ţinea spectatorii în picioare până la finish. Ultimul geniu de modă veche al volanului.