DTM – Hungaroring: profesorul Wittmann și grădinița

DTM – Hungaroring: profesorul Wittmann și grădinița

După ce a câștigat prima sa cursă la începutul sezonului, tânărul Marco Wittmann a condus cap-coadă pe Hungaroring și tronează în fruntea clasamentului general. Valorile se cern, trendurile ascendente și descendente se confirmă, iar oficialii DTM sunt extrem de mulțumiți de setul de reguli ce asigură un spectacol deosebit anul acesta.

După ce Wittmann a rezistat unei escadrile Audi în prima etapă și ploaia a stricat socotelile celor din Ingolstadt la Oschersleben, toată lumea se aștepta ca în Ungaria să fie în sfârșit deschisă seria victoriilor și pentru aceștia. Prima zi a decurs bine, cu 6 Audi și 4 BMW într-un top 10 condus de Molina.

Miguel Molina este foarte rapid în acest sezon, însă ghinioanele s-au ținut scai de el până acum, fiind exclus din calificări în ambele curse din 2014. Spaniolul a venit extrem de hotărât la Budapesta și a confirmat pe tot parcursul weekendului că este cel mai în formă pilot din tabăra Audi. În calificări, BMW a ieșit la rampă și a monopolizat prima linie a grilei prin Wittmann și Glock, aceștia fiind urmați de Molina și alte trei BMW-uri: surpriza Maxime Martin, Da Costa și Farfus. Clasările slabe pe grilă pentru Mortara (P12) și Rockenfeller  (P13) le-au complicat acestora sarcina de duminică, iar Martin Tomczyk continuă să fie într-o formă slabă.

La start, BMW-urile au plecat excelent, Wittmann păstrând prima poziție în fața lui Glock și Da Costa. Molina a căzut pe locul al patrulea, fiind urmat de marele performer al plecării din grilă, Edoardo Mortara, care a progresat șapte poziții. Spengler, pe locul al șaselea, era primul pilot pe harduri, ceea ce avea să fie esențial ulterior. În spate, plutonul Mercedes s-a agățat de momentele de început pentru a compensa ritmul slab de cursă. Dacă Wickens și di Resta au ajuns în top 10, Vietoris a efectuat o manevră hazardată în virajul 2, provocând un carambol care l-a trimis pe Joey Hand în Gary Paffett, britanicul abandonând pe loc.

Până la opririle la boxe s-a desfășurat obișnuita fază de progresie a piloților aflați pe pneuri soft și regresia plutonului mai lent, condus de Spengler și Martin. Canadianul a ajuns la un ecart de 50 de secunde de lider, însă ritmul său constant îi dădea speranțe pentru final. Molina a confirmat forma sa bună, trecând facil de locotenenții lui Wittmann: Da Costa a cedat facil, însă Glock s-a bătut aprig pentru fiecare centimetru de pistă, motiv pentru care este atât de iubit în DTM.

Odată ajuns pe locul al doilea, toată lumea se aștepta la un final electrizant, însă BMW-ul a fost suveran până la final, maturitatea lui Marco Wittmann în a conserva liniștitorul ecart de patru secunde față de Miguel Molina fiind remarcabilă. În spate, Mortara ținea cu dinții de locul al treilea, cu prețul unei uzuri accentuate a pneurilor, fapt ce îi enerva la culme pe Glock, Da Costa și Rockenfeller, care erau informați de progresul substanțial al viteziștilor pe pneuri soft ce veneau cu peste 2 secunde pe tur mai rapid, sub conducerea neobositului Spengler.

Ultimele 10 tururi au fost absolut fantastice, Spengler croșetând plutonul de furioși ca la carte, unul pe față (piloții Audi, care opuneau rezistență), unul pe dos (colegii de la BMW care se dădeau respectuos la o parte). Canadianul a revenit astfel de pe locul al treisprezecelea până pe ultima treaptă a podiumului. Mortara a rezistat cu greu și a venit pe patru, fiind urmat de alte trei mașini mai rapide pe final, cele conduse de Tambay, Martin și Green. Ultimii doi au punctat în premieră anul acesta. De asemenea, Antonio Felix da Costa a adus mașina la final pe locul 8 pentru primele sale puncte în DTM, spre deosebire de celălalt protagonist bavarez, Timo Glock, care a eșuat pe final, atacul său la Nico Muller distrugând cursa bună a acestui debutant german de la Audi. Ekstrom a salvat două puncte din inerția unei strategii bune, fără a străluci, iar campionul Rockenfeller a regresat pe final până pe locul al zecelea, cedând puncte importante în lupta sa cu noul vârf de lance al BMW, Marco Wittmann.

Primul Mercedes a venit pe locul 11, confirmând situația actuală: mașina este lentă și în cele două curse pe uscat totalul punctelor indică zero, iar Wickens este cel mai în formă pilot al celor din Stuttgart. Petrov începe să se adapteze ușor-ușor, chipul său în paddock fiind mult mai împăcat cu poziția actuală față de colegul său Paul di Resta, încă vizibil afectat de finalul aventurii sale în Formula 1.

Tomczyk a făcut o cursă slabă, în nota de anul trecut, iar Augusto Farfus a avut ghinion la start, fiind constrâns să abandoneze după ce a parcurs 40 de tururi mai mult pentru a testa, așteptând eventual apariția ploii care nu a mai venit.

Așadar, Wittmann are progresul specific unui pilot de clasă: un prim an de debut cu momente de strălucire, dar și cu greșeli, urmat de un sezon secund mult mai solid. Problema BMW este că Spengler este văzut în continuare ca lider, deși nu are constanța scontată, iar variația strategică nu-i va salva pe bavarezi de ordinele de echipă la infinit. Audi rămâne în continuare fără victorie, pentru că diverși piloți au calități, însă niciunul nu pare a fi suficient de solid: Molina și Mortara sunt rapizi, dar greșesc, iar Rocky e constant, însă pe Hungaroring nu a avut ritmul cuplului M&M. Ekstrom este inconstant de ani buni, iar Green abia începe să se arate după un prim an foarte slab cu Audi, după lunga sa perioadă la Mercedes.

Șansa lui Green ar putea fi în etapa următoare, pe traseul favorit al său și al multor spectatori, cel de pe Nazi Party Rally Grounds, actualmente cunoscut sub numele de Norisring.