Clubul select al învingătorilor

Clubul select al învingătorilor

Gilles Villeneuve, Thierry Boutsen, Jean Alesi, Lewis Hamilton, Robert Kubica și acum Daniel Ricciardo. Aceasta este galeria celor care au văzut pentru prima oara lumea de pe cea mai înaltă treaptă a podiumului în urma unei curse pe insula Notre-Dame. Iar etapa canadiană de anul acesta e una dintre acele curse pe care îți vine să o revezi imediat după ce s-a terminat, pentru că a fost pasionantă și sigur ți-a scăpat vreun detaliu.

Le Grand Prix du Canada – cireașa de pe tortul unei duminici pline, în care predicțiile și biletele de pariuri au fost aruncate pe geam, lăsând loc imprevizibilului absolut necesar în motorsport și senzațiilor tari din fața televizoarelor. S-a dat răspunsul și la întrebarea referitoare la primul pas greșit – Mercedes sau Marquez. Iată cum, deși tânărul motociclist spaniol este doar unul, iar Mercedes o echipă de doi piloți, provocările tehnice ale traseului canadian au făcut ca seria de șase victorii consecutive să ia sfârșit.

Dacă analizăm logic, ecartul dintre săgețile de argint și restul plutonului induceau necesitatea unor probleme de ordin tehnic pentru ca alții să emită pretenții la victorie, pe circuit uscat. La Monaco, particularitățile traseului i-au făcut pe ceilalți să spere și să dea declarații curajoase înainte de cursă, dar realitatea din teren i-a readus în banca lor. Traseul din Montreal are potențialul de a oferi curse de senzație cam la 2-3 ani, mult mai des decât ”circuitele cu airbag” marca Tilke.

Așadar, analizând logic, dacă ne întrebam cine ar putea profita de un faux-pas al echipierilor Mercedes, răspunsul cel mai viabil era Red Bull. Și chiar dacă Vettel a avut parte de numeroase probleme și presa tot făcea vâlvă de seria sa defavorabilă în raport cu Ricciardo, parcă tot pe mâna germanului ai fi mers după calificări. Însă Daniel s-a opus și s-a răzvrătit primul în trenulețul condus de Rosberg, trecând și de Perez și de Mercedesul bolnav pe final și întrând astfel în galeria selectă a învingătorilor de Grand Prix.

Sperăm că detaliul frumos al organizatorilor, care l-au invitat pe micuțul sicilian Giovanni Alesi (ulterior franțuzit și devenit celebru astfel) să ia interviurile pe podium, nu va fi de rău augur pentru Daniel. Alesi, de multe ori aproape, a triumfat o singură dată în carieră, chiar la Montreal.

În primul an cu o mașină capabilă, Ricciardo a așteptat doar până în Canada pentru a triumfa, așa cum o făcuse și Hamilton în 2007. De la acea primă victorie a englezului, noii învingători au fost fie prolifici (Vettel, Webber, Rosberg), fie one-hit wonders din diferite motive (Kubica, Kovalainen, Maldonado). Îi dorim australianului să pășească pe urmele conaționalilor săi victorioși, care n-au fost mulți, dar au fost nume cu greutate: Jack Brabham (3 titluri), Alan Jones (1 titlu) și Mark Webber (9 victorii). Formula 1 are nevoie de noi staruri, iar sistemul Red Bull avea nevoie disperată să arate că mai poate produce și alte valori certe în afară de Vettel, singurul din 34 de nume de pe filieră care avea victorii în F1.

Deși nu și-a mai risipit nimeni șansele la picioarele Zidului Campionilor, alte ziduri de la Montreal i-au primit pe piloți într-un scenariu cinematografic, ce a început cu duelul intern Marussia și s-a încheiat cu scântei, vizite medicale și acuzații între Massa și Perez. Rosberg a făcut o cursă foarte bună, putând fi trasate paralele cu victoria lui Schumi în același peisaj, acum 11 ani. Germanul face o operațiune excelentă în clasamentul general, exact cum era de așteptat: Hamilton este adesea mai rapid, dar recuperează în 3-4 curse ceea ce pierde o dată. Iepurele și broasca țestoasă, păstrând proporțiile.

Dacă Formula 1 a fost o mare cireașă, să privim puțin și tortul, în care au predominat aromele de BMW (BTCC – Oulton Park), de Citroen (WTCC – Moscova) și de Aprilia (Superbike – Malaezia).

Englezii se așteptau la o dominație Honda, fie prin campionul Jordan, fie prin cuplul Yuasa, însă doar Shedden a adus un model japonez pe podium într-o cursă, Neal și Jordan fiind incapabili să urce mai sus de locul al optulea în vreuna dintre cele trei întreceri. Colin Turkington a încheiat un weekend de vis cu două victorii și o clasare pe trei în cursa finală, cea cu grila inversată. El devine astfel lider la general, cu 9 puncte în fața lui Shedden. Jason Plato a revenit din pasa proastă și a punctat solid, la fel ca Rob Collard, care a dovedit astfel avantajul avut de BMW pe superbul Oulton Park. Ultima cursă a fost de pus în ramă și vă las surpriza de a descoperi atât învingătorul, cât mai ales desfășurarea sa.

Dacă afirmi că francezii de la Citroen s-au impus în ambele manșe de la Moscova, nu e nimeni mirat. După cum nici prestația lui Lopez în fața colegilor săi cu greutate, Yvan Muller și Sebastien Loeb, nu mai surprinde pe nimeni, argentinianul fiind absolut decis să își joace cartea sa la titlul mondial. Însă nu aceasta a fost povestea weeekendului din Rusia, ci wild-cardul adus de francezi pe un al patrulea model C-Elysee: Ma Qing Hua a avut un debut de senzație, așa cum o făcuse și Lopez acum un an. El a devenit primul pilot chinez care se impune într-o competiție mondială FIA, evitând toate capcanele întinse în cursa a doua. Recomand tuturor pasionaților ocazionali să-și răpească jumătate de oră din timpul lor pentru a vedea această cursă secundă de la Moscova.

La Sepang, toată lumea se aștepta la o nouă dominație a piloților Kawasaki, motocicletele verzi fiind adesea în avantaj în prima parte a sezonului. Însă Tom Sykes a preferat să-și risipească avansul la general, iar cei de la Aprilia au profitat instant, marcând două duble trase la indigo, cu Melandri învingător după o perioadă sumbră în acest an. Johnny Rea își confirmă forma oscilantă, care-l scoate ușor-ușor din lupta pentru titlu, ajungând la patru locuri 6 consecutive.

În concluzie, un weekend minunat de curse, o încălzire perfectă pentru regalul de la Le Mans de săptămâna viitoare, pe care îl vom acoperi așa cum se cuvine. Momentan, aveți o mulțime de curse de revăzut, iar eu rămân cu eterna speranță că v-am deschis curiozitatea înspre serii și campionate pe care nu le urmăreați până acum.