Marele Premiu al Canadei 2014: analiza cursei

Marele Premiu al Canadei 2014: analiza cursei

Trebuia să se întâmple și asta. După șase succese consecutive seria Mercedes s-a oprit brusc în Canada. Dar asta nu datorită vreunei performanțe minune reușite de adversari. Mercedes au pierdut pe mâna lor, iar Ricciardo, mulțumită unui in-lap și out-lap demn de Michael Schumacher, s-a aflat în postura cea mai râvnită, aceea de a înhăța o victorie improbabilă din mâna piloților stelei în trei colțuri.

O dată la câțiva ani, circuitul „Gilles Villeneuve” scoate din joben câte o cursă fantastică, imprevizibilă până pe ultimii metri și în care surprizele se înlănțuie cu niște evoluții fantastice. Așa s-a întâmplat spre exemplu în 1998 și apoi, la o scară chiar mai mare, în 2011. GP-ul din acest an poate sta fără reținere nu numai lângă cele două menționate ci își are deja locul în rândul celor mai spectaculoase curse ale epocii moderne.

Calificări

Pilotul creditat cu mai puțin talent pur, dar a cărui putere de muncă și analiză meticuloasă a datelor de telemetrie rivalizează cu ce am văzut în trecut la Prost și poate chiar la Schumacher, și-a asigurat un pole-position pe care prea puțini îl anticipau. Cheia a fost o evoluție fără greșeală în zona virajată din sectorul 1 și alegerea unu set-up care să îi ofere un avantaj pe ultimul sector. Lewis Hamilton, mai acrobatic în evoluția printre virajele lente, însă de fiecare dată imperfect de-a lungul unui tur complet, a fost bătut pentru prima dată în carieră de un coechipier pe pista pe care a stăpânit-o încă din 2007. Pe softuri, britanicul s-a dovedit de fiecare dată mai rapid decât germanul. Însă pe supersoft situația s-a inversat. Hamilton a întâmpinat un fenomen de graining foarte acut și cu tot stilul mai delicat etalat nu a putut pune jos un tur suprem. Mai ocupat la volan, părând că lucrează mai greu decât coechipierul său, mai agresiv la abordarea bordurilor, Rosberg a stat departe de probleme, realizând un tur curat, chiar dacă prea puțin spectaculos. Aflat sub presiune, Hamilton a forțat exagerat, nu a mai fost capabil să scoată din neant acele ultime zecimi vitale, a greșit frânarea în virajul 6 și apoi încă o dată în virajul 8 și dată fiind superioritatea set-up-ului lui Rosberg pe sectorul final, a trebuit să se recunoască învins pentru prima dată pe circuitul pe care în urmă cu 7 ani obținea prima victorie din carieră.

O situație similară întâlnim și la RBR și Williams. Dacă atât Ricciardo cât și Massa s-au dovedit mai rapizi decât coechipieri în primele două secvențe, în Q3 ambii au comis mici erori care suprapuse pe niște tururi excelente reușite de Vettel și Bottas le-au compromis succesul în duelul intern. Ceva mai în spatele lor, aproximativ în aceeași ordine prevăzută încă din preview-ul de joi, Force India și-a permis accesul la o strategie deosebită de a celorlalți. Upgrade-ul Ferrari nu prea s-a văzut nici în calificări, nici în regim de cursă, după cum vom observa mai jos. „Mașinile roșii par a răspunde mult mai leneș la comenzi, sunt mai nervoase și au un ruliu mai pronunțat” scria Gordon Kirby, corespondentul american al revistei MotorSport Magazine.

Cursa

Mercedes versus Rosberg versus Hamilton și problema frânelor
Combinația de linii drepte lungi și viraje strânse ce le urmează fac din Montreal cel mai dificil circuit pentru frâne din calendar. Dacă după gafa Ferrari din 2003 s-a înregistrat un progress evident al tuturor echipelor în privința funcționării acestora – în primul rând prin utilizarea cât mai extinsă a metarialelor exotice –obligativitatea noului sistem brake by wire și impunerea unei limite de 80 gigapascali pentru rigiditatea  materialului din care sunt confecționați etrierii a dat multe calcule peste cap. Și, foarte surprinzător, cele mai grave probleme le-au avut mașinile considerate cele mai fiabile: cele două W05 conduse de Hamilton și Rosberg.

În 2014, sistemul de recuperare a energiei de frânare de pe puntea spate joacă un rol important în stoparea mașinii iar inginerii au ales să utilizeze discuri de frână cu un diametru mai redus cu circa 10mm  față de trecut și mai subțiri cu 3mm. Deasemenea, s-a renunțat la utilizarea a șase pistonașe  pentru numai patru. În teorie, un monpost 2014 poate funcționa și fără discuri de frână pe spate. Asta numai dacă sistemul hibrid funcționează perfect. În cazul cedării acestuia, discurile spate sunt prăjite rapid iar balansul compromis. În esență, asta a fost cheia înfrângerii Mercedes. Dar mai există un mic amănunt trecut cu vederea de unii. Lăsându-și piloții să lupte fără menajamente unul împotriva altuia, Wolf și Lauda aproape i-au asmuțit în stilul lui Enzo Ferrari pe cei doi să meargă la limită, suprasolicitând mașinile într-o fază în care sistemul hibrid e încă în pionierat. Rezultatul? În virajul 10 din cea de-a 36-a buclă, ERS-ul de pe monopostul lui Hamilton a cedat ca urmare a defectării unei componente electronice. Imediat, la intrarea în primul viraj al turului 37, același lucru s-a petrecut și la monopostul lui Rosberg. Din acest moment ambii aveau la dispoziție numai propuslorul clasic de circa 600CP. Cei 160CP furnizați de ERS dispăruseră. Și odată cu ei și funcționarea frânelor spate. Alegerea unui set-up în care balansul frânelor să fie și mai  pronunțat pe puntea față i-a oferit lui Rosberg cartea câștigătoare. Un mic compromis, i-am spune, însă unul câștigător. Îngrijind mașina rănită într-o manieră care-l emulează pe Schumacher aici în 2003 sau la Barcelona 1994, germanul a făcut cea mai bună cursă din carieră chiar dacă nu a câștigat.

Primul episod al duelului fără sfârșit dintre piloții Mercedes s-a petrecut la start. Hamilton a plecat o idee mai bine, dar Rosberg, având avantajul celor câțiva metri în față dați de pole a fost în stare să-l transpună la înscrierea în primul viraj într-un stil robust, împingându-l ușor către dreapta pe Lewis, care în acest moment a trebuit să ridice piciorul de pe accelerație, mașina a devenit instabilă și a ieșit de pe pistă, mângâind puțin iarba de pe margine. Suficient pentru ca Vettel să îi fure poziția secundă. Abia în turul 10 britanicul și-a reluat locul și a încercat să pună presiune pe Rosberg, însă fără prea mare success. De la 1.79s în acest tur ecartul  a scazut pana la 1.58s cinci bucle mai târziu, pentru ca înainte de prima  intrare a germanului  la standuri (turul 18) să crească la peste două secunde. Un tur mai târziu a urmat și Hamilton, însă inlap-ul său a fost cu 9 zecimi mai lent, așa că pozițiile au rămas neschimbate.  Dar acum, ambele mașini rulau echipate cu softuri, graining-ul dispărând și astfel Hamilton prinde viață. 1’20”949 pentru  Nico în turul 21, însă numai 1’20”081 pentru Lewis, care vine peste el câștigând câte o jumătate de secundă în următoarele tururi. În bucla 25, primul atac: Mercedes-ul cu nr. 44 vine la aspirație și având aportul DRS rulează umăr la umăr cu monopostul cu nr.6. Dar pe frânare, apare primul semn al problemelor ce vor urma. „Utilizam o setare în care accentul în balansul frânelor cădea pe cele față, pentru a încerca să le protejăm pe cele spate să nu se supraîncălzească. Și deodată m-am dus drept, nu am putut opri mașina normal”, va povesti Hamilton.  Britanicul va rula de acum lipit de coada colegului său, asta ducând în timp la o supraîncălzire a mai multor părți, dar în special a frânelor și ERS-ului.  În spatele lor, Perez pierdea aproximativ o secundă și jumătate pe tur și ținea la respect cu ajutorul lui Hulkenberg mașinile echipate cu pneuri mult mai proaspete. Și apoi a lovit dezastrul. O lipsă acută de putere transformată într-o pierdere de peste  2 secunde pe tur (1’19”205 pentru Rosberg în turul 36,dar 1’22”102 la următoarea trecere prin dreptul standurilor) le-a dat de înțeles celor doi dueliști că acesta ar putea fi începutul sfârșitului pentru ei în cursa canadiană.  În paddock se vehiculează că motorul Mercedes de 1.5l dezvolta puțin peste 600CP, cam cu 30CP peste Ferrari și vreo 50-60 peste Renault. Problema e că Renault avea funcțional ERS-ul care dă un aport de 160CP în conditii ideale, la fel și Ferrari. Plus că motoare Mercedes mai au și Force India, Williams și Mclaren, iar sistemele lor hibrid încă nu dădeau semne de oboseală. În patru tururi, ecartul față de al treilea clasat, Hulkenberg a scăzut cu 9.5secunde până când acesta a efectuat unica sa oprire. De la boxe echipa tehnică le-a indicat să utilizeze funcția reboot, dar în zadar. Mai erau 33 de tururi și totul ținea de noroc și de felul în care poți ține mașina în viață, „pilotând în jurul problemelor.

Turul 43: Rosberg intră la boxe pentru a doua oprire și o problemă cu roata față stânga îl face să piarda 2 secunde; ba mai mult, iese pe pistă în spatele lui Massa. Turul următor e rândul lui Hamilton, al cărui pitstop se desfășoară normal și britanicul reintră în postura de nou lider. Dar timpul petrecut la standuri cu mașina staționară pe cric s-a dovedit prea mult pentru discurile de frână față ale Mercedes-ului nr. 44, care după ce ratează frânarea în acul de păr, o mai face încă o dată la finalul lungii linii drepte ce îi urmează. Încă un derapaj amplu îl face să treacă din nou pe la boxe de unde nu mai revine. Al doilea abandon tehnic pentru pilotul considerat favorit cert la titlu în urmă cu puțin timp. Rămas singur să apere onoarea stelei în trei colțuri, sau mai degrabă să salveze ce se mai putea salva, Nico Rosberg făcea o cursă remarcabilă. Set-up-ul diferit s-a dovedit crucial. Fără ERS, cu frânele spate muribunde, întâmpinând implicit și probleme de consum, germanul a mers absolut impresionant, ținând în spate un tren de mașini mai rapide. E nevoit să frâneze mai devreme și să aplice o presiune mult mai redusă pe pedala de frână. Un nou 2003? Aproape, căci cu două tururi înainte de final, Ricciardo reușește să spargă defensiva sa pentru a marca prima victorie non-Mercedes a stagiunii. Asta nu scade nimic din performanța excepțională a lui Nico, poate chiar mai impresionantă decât cea similară a lui Schumi din 2003, pentru că în urmă cu 11 ani, adversarii Ferrari-ului cu nr. 1 nu aveau DRS și nici vreo sută și ceva de cai în plus. Un loc secund mai mare decât o victorie datorită și abandonului lui Hamilton. Rosberg conduce ostilitățile în acest moment cu 22 de puncte. Micile diferențe de abordare fac diferențele mari de la final. Pilotul mai talentat a fost învins de cel mai cerebral și mai muncitor. Ambii erau cât pe-aci să fie învinși de mașină.

Cum a obținut Ricciardo prima victorie din F1

Aproape că nu aveai ce să alegi dintre cei doi piloți RBR în regim de cursă. Din nou, ca și în cazul mai sus discutat, micile momente au făcut diferența dintre o victorie și un loc trei pe podium. Țintuit pe loc de o viteză de vârf mediocră, cu tot comportamentul superb din zona virajată, Ricciardo a intrat aproape prematur (turul 13) la standuri, încercând să sară Williams-ul lui Valteri Bottas care a răspuns prompt, venind și el în turul următor. RB10-le australianului făcea maxim 328km/h cu DRS activat, FW36 făcea tot atât fără DRS și sărea de 340 cu ajutorul acestuia. Vettel schimbă în a 15-a buclă și revine în fața lui Ricciardo, cu Bottas acționând ca un tampon între ei. Însă în față, Vettel avea un tampon la fel de greu de atacat: Hulkenberg cu strategia sa alternativă si un avantaj de 10km/h pe lunga linie dreaptă din spate. Finlandezul lui Frank Williams încearcă și el o strategie agresivă și intră în turul 35 pentru un nou set de softuri. Paradoxal, acesta a fost momentul care a câștigat cursa pentru Ricciardo. Țintuit în spatele lui Hulkenberg și amenințat de această mișcare, Seb e nevoit să intre și el. Turul de intrare nu e deloc impresionant din cauza mașinii Force India din față. În schimb, scăpat de Bottas, Daniel face un excelent 1’19”412 apoi vine și el la standuri. Din nou Vettel reușește un out-lap neconvingător, nimerind în spatele lui Kimi Raikkonen la intrarea pe circuit. Ricciardo pune jos un timp cu 896 de miimi mai bun ca inlap-ul său. Michael Schumacher style. Și astfel, Red Bull-ul cu nr. 3 ia fața celui cu nr. 1. Acesta a fost primul moment cheie. Și cel mai important. Mai era un obstacol în față: Sergio Perez și al său Force India cu același avantaj în privința vitezei de vârf ca toate mașinile motorizate de Mercedes. Un Sergio care acționa involuntar ca un zid de protecție pentru singurul Mercedes AMG rămas în luptă. O manevră robustă în turul 64, aproape necaracteristică lui Ricciardo, îl propulsează pe acesta pe urma mașinii rănite de la șefie. „Momentul cu adevărat decisiv pentru el a fost că a facut mișcarea pe exterior” comentează Christian Horner.  În spatele său, Seb și Perez (acum cu probleme la frâne) au fost la un pas de coliziune, dar pentru Danny, acest lucru nu mai conta. Îl hăituiește aprig pe Rosberg care nu poate opune o rezistență prea înverșunată și cu două tururi rămase este în poziția la care a visat de când a debutat în F1. O victorie muncită, decisă de un inlap nimicitor, o întârziere a lui Vettel de catre Hulk și Kimi și de gravele probleme ale mașinii Mercedes. Dar o primă victorie are întotdeauna un gust special. În 1978, Gilles Villeneuve învinsese aici în condiții asemănătoare după ce Lotus-ul lui Jarier a rămas fără frâne când avea o jumătate de minut avans. De atunci, probabil nicio victorie nu a fost întâmpinată cu mai mult entuziasm pe pista canadiană.

Restul lumii

Ferrari nu a contat deloc, în ciuda unui upgrade masiv, așa că nu vom vorbi despre ei.

În schimb, Williams ar fi putut produce surpriza. Numai că o serie de împrejurări, unele ținând de pilotajul efectiv, altele doar de circumstanțele de moment, i-au tras în jos.  Un start nu chiar grozav și un prim pitstop lung l-au aruncat pe Massa în pluton, prin care și-a croit  drum cu coatele, într-o manieră spectaculoasă, ajutat și de un set-up mai light în privința apăsării aerodinamice ce a dus la atingerea unei viteze maxime record de 347km/h. Cu Bottas, Vettel și Ricciardo efectuând a doua oprire în tururile 35-36 și Hulkenberg în 41, brazilianul s-a trezit pe locul al treilea la 20,3 secunde de lider. În acest moment, a ales să riște și să încerce să termine cursa pe același tren de anvelope. Reducând ecartul cu mai mult de o secundă pe tur, o dată cu a doua oprire a mașinilor Mercedes la boxe, Felipe a devenit primul pilot non-Mercedes care conduce o cursa în 2014. Uzura pneurilor și-a spus cuvântul și în cazul său și Williams a regândit din nou strategia chemându-l în turul 48. Revenit în poziția a 7-a, dar la numai 9,7 secunde de Rosberg, avea de partea sa cele mai proaspete softuri și cel mai ridicat topspeed. Un coechipier bine înfipt pe picioare l-a țintuit câteva tururi bune în poziția asta cu toate că a fost instruit de echipă să-l lase pe Massa să treacă. Abia în turul 56 o greșeală a lui Bottas (cu cauciucurile față compromise) în acul de păr i-a permis lui Felipe să treacă pe poziția a șasea, care imediat a devenit a cincea după ce Hulkenberg a fost deposedat de ea cu ajutorul DRS. Tăind rapid în avansul celor din față, Massa a prins rapid urma lui Vettel și Perez, apoi a venit incidental infam cu Perez. Putea spera brazilianul la locul doi pe podium? Având în vedere că în turul 69 era la 4,4 secunde de Rosberg, această posibilitate visată de fanii săi trebuie exclusă.

Force India a fost echipa care a jucat totul pe o strategie neconvențională. „Am setat mașina având în minte în primul rând uzura pneurilor, căci am simțit că o singură oprire ne-ar avantaja” comenta Andy Green. Față de alte echipe, Force India are un department special ce se ocupă de performanța și durata de viață a pneurilor, mulți ingineri ce au lucrat în trecut la Bridgestone fiind regăsiți aici. Și cu acest set-up aplicat, plus maniera delicată de pilotaj a lui Perez și racecraft-ul defensiv superior al lui Hulkenberg, mașinile indiene au reușit să pună în aplicare planul, Perez oprind în turul 34, iar Hulk în 41. Remarcabil, mexicanul a reușit să se mențină pe locul secund până în turul 65 cu toate că anvelopele erau la capătul vieții iar frânele spate funcționau incoerent. Un posibil nou podium a fost spulberat de manevra sa prea avântată și ca de multe ori, lipsită de precizie. De cealaltă parte, Hulk a etalat același pilotaj defensiv excelent și a stat departe de probleme încheind pe cinci. Chiar în fața sa a terminat un Button anonim în cea mai mare parte a GP-ului, însă revenit la viață pe final cu o manevră superbă asupra lui Alonso și Hulk simultan în acul de păr.

Accidentul Perez-Massa

Primele cadre oferite de televiziuni nu au fost deloc concludente și multă lume a avut impresia că a fost vina lui Massa, asemuind coliziunea cu ce s-a întâmplat în 1998 la Spa între Coulthard și Schumacher. Analiza ulterioară a demonstrat că Perez a fost prea optimist și neglijent în manevra sa. Virarea spre stânga într-o manieră complet neinspirată, în încercarea de a bloca accesul brazilianului în primul viraj a dus la abandonul ambilor. De vină poate să fie și resetarea sistemului brake by wire către finalul cursei, sistem  ce nu a mai funcționat optim. Există o regulă clară ce spune că un pilot nu își poate modifica decât o dată linia înainte de zona de frânare, iar comisarii au ajuns la concluzia că Perez nu a respectat regulamentul. Poate că și Massa a ținut cu dinții de poziție, dar până la urmă decizia comisarilor de cursă e cea care contează.

P.S. Prima victorie a lui Ricciardo a stârnit mult entuziasm dar și impresia hazardată că Mercedes poate fi bătută. Da, nicio echipă nu e invincibilă, însă pentru ca echipa din Brackley să își piarda supremația e nevoie de avarii tehnice masive la un monopost ce s-a dovedit aproape ireproșabil până acum. Lupta internă din cadrul echipei e prea puțin probabil să ducă la un final de sezon vintage, gen 1986, cu toate că la Abu Dhabi învingătorul va primi 50p.