Le Mans: 13 cu noroc pentru Audi!

Le Mans: 13 cu noroc pentru Audi!

Duminică la ora 16, fiabilitatea a învins încă o dată viteza pură în sanctuarul curselor de anduranță într-o cursă cu valențe clasice. După o zi și o noapte în care am trecut de la averse torențiale la soare, perechea Audi a trecut în formație linia de sosire, dovedind că experiența este primordială când vine vorba de Le Mans.

Audi, constructorul care a dominat competiția încă de la începutul anilor 2000, și-a trecut în cont cea de-a 13-a victorie, cu siguranță una dintre cele mai muncite. Aceasta a venit într-un sezon în care echipa germană a fost prinsă într-o oarecare măsură pe picior greșit.

LMP1

Ziua a început prost pentru cei de la Audi, care au fost aduși după doar două ore pe picior de egalitate cu cei doi rivali Toyota și Porsche. Aversele au udat cu o putere neobișnuită circuitul din Țara Loarei în primele 3 ore, construind premisele unor momente haotice care nu au întarziat să apară. În aceste condiții aflate în contradicție cu condusul cu pedala la fund, Audi-ul cu numărul 3 pilotat de Marco Bonanomi a fost lovit din spate de un Ferrari pe linia dreaptă Mulsanne, asta după ce aceeași mașină fusese percutată ușor de Toyota TS040 cu numărul 8 când aceasta a derapat ghidată doar de legile fizicii pe pelicula fină de apă ce acoperise drumul, mașina japoneză fiind pe slickuri.

Dacă Audi-ul #3 și-a semnat pe loc abandonul, TS040-ul echipajului Buemi/Davidson/Lapierre a continuat întrecerea, șchiopătând până la boxe și apoi fiind introdus în garaj unde a petrecut peste 15 minute. Când a ieșit, mașina #8 se afla la 11 tururi în spatele Toyotei din frunte, șansele la victorie canalizându-se acum exclusiv pe echipajul Wurz/Nakajima/Sarrazin ce plecase din pole position. Mașina #7 a și impus ritmul în primele ore de cursă deși, după cum declara Wurz, mașina nu a fost forțată la maximum, o teorie respinsă de rivalii de la Audi.

După ce reprizele de ploaie s-au terminat iar cauciucul a început să se depună pe viraje, Audi a început să crească strocul, piloții din echipajele #1 și #2 mergând cât se poate de repede în urmărirea Toyotei din frunte, care avea după 7 ore de cursă un avantaj substanțial grație unui safety car care i-a prins pe cei de la Toyota la locul potrivit.

Japonezii știau că mașina lor nu încălzește pneurile atât de repede precum rivalii direcți Audi și Porsche după apusul soarelui, astfel că planul era să mărească substanțial ritmul odată ce lumina soarelui ar fi început să încălzească din nou Circuit de la Sarthe. Nimeni nu a mai putut afla însă dacă Toyota și-a făcut calculele corecte căci, în decursul celei de-a 14-a ore, Toyota TS040 cu numărul 7 pilotată la acel moment de japonezul nărăvaș Kazuki Nakajima a luat foc în urma topirii unei părți din instalația electrică folosită la scrutineering. De la boxe, echipa a mirosit problema însă rapiditatea cu care aceasta s-a agravat a însemnat că prototipul inovator al lui Nakajima a luat foc departe de boxe, japonezului fiindu-i imposibil să aducă mașina înapoi pentru reparații în garaj.

Reduși la o mașină, și aceasta la cam 10 tururi în urmă, Toyota clasa consternată și 2014 ca un an al ratării victoriei mult dorite de la Le Mans. Audi, pe de altă parte, se afla spre dimineață pe o poziție neașteptat de bună: modelul R18 cu numărul #2 se afla la conducere, având 2 tururi în fața mașinii Porsche 919 Hybrid #20 și încă un tur în fața Audi-ului #1 ce trecuse prin probe de foc târziu în noapte.

Primii care au semnalat probleme au fost piloții din echipajul 1, prototipul pilotat de Tom Kristensen, Marc Gene și Lucas di Grassi fiind diagnosticat cu probleme la injecția cu combustibil. A urmat apoi șio pană, toate astea înainte ca Toyota #7 să își dea ultima suflare. Amalgamul de probleme i-a aruncat pe Kristensen și ai săi echipieri departe de poziția fruntașă, toți trei fiind nevoiți să se apuce de o muncă de recuperare grea dar pe care au îndeplinit-o cu brio. Ambele Audi-uri au mers extrem de rapid pe perioada nopții, excluzând momentele în care au fost oprite în garaje, piloții producătorului din Ingolstadt legând stinturi duble sau chiar triple în care tururile pe pistă se succedau curat și, mai ales, foarte, foarte rapid.

După cum am spus, ambele prototipuri Audi au întreprins mai multe pelerinaje lungi prin garaje. Astfel, după ce Audi-ul #1 a revenit pe pistă la o distanță apreciabilă de lideri, Audi-ul #2 a fost introdus la boxe, turbo-ul lăsându-i la greu pe Lotterer/Fassler/Treluyer. Schimbarea acestei componente a durat 23 de minute, iar cei care au profitat au fost debutanții de la Porsche. Aceștia au preluat conducerea după ce ambele R18 rămase în cursă au fost lovite de probleme tehnice, victoria fiind însă un ideal prea măreț pentru un 919 Hybrid care suferea de o lipsă acută de ritm în comparație cu modelele Audi, și asta în ciuda faptului că mașina din frunte, cea cu numărul 20, îi avea la comenzi pe Hartley, Webber și Bernhard. Aceștia pot însă fi scuzați, deoarece pe toată durata întrecerii mașina 20 a fost problematică, suferind de o manevrabilitate instabilă și vibrații puternice. Asta în timp ce #14 a suferit din cauza problemelor majore la sistemul de frânare și în cele din urmă a fost retras, revenind abia la sfârșitul întrecerii pentru a trece linia de sosire, .

Îngrijorător pentru Audi nu a fost adversarul Porsche și nici elvețienii de la Rebellion. Echipa prototipului R-One avea ca unic țel să termine întrecerea, obiectiv atins prin echipajul numărul 12 care a terminat pe a 4-a poziție, aceștia nefiind capabili să pună probleme celor din Ingolstadt în ceea ce privește ritmul de cursă. Îngrijorarea a venit pentru Audi de la ei din curte,€™ căci la 4 ore după ce numărul 2 avusese o schimbare de turbo, acesta a s-a lăsat păgubaș și la cealaltă mașină, operațiunea făcându-se de data asta mult mai repede.

În ciuda tuturor întârzierilor, Audi a reușit să preia conducerea cu 2 ore rămase pe ceas, echipajul #2 ținându-se de prima poziție până la final și astfel marcând a treia victorie pentru Andre Lotterer, Benoit Treluyer și Marcel Fassler într-o perioadă de 4 ani. Tom Kristensen a ratat cea de-a 10-a victorie, el și Marc Gene alături de Lucas di Grassi trecând linia de sosire pe a doua poziție. Ultima treaptă a podiumului a fost ocupată de echipajul Toyotei #8 ce a profitat de problemele mașinilor Porsche pentru a prinde un podium nesperat care păstrează echipajul pe primul loc în clasamentul Campionatului Mondial de Anduranță.

LMP2

Lupta la clasa LMP2 a fost una dramatică, noul Ligier JS P2 prezentându-se fantastic la prima apariție. Mașinile #35 și #46 s-au aflat în avangardă mai toată cursa dar, în cele din urmă victoria a venit în curtea celor de la Jota Sport cu al lor Zytek #38.

GT

Povestea clasei GTE-Pro a fost una a favoriților ce au confirmat. AF Corse prin echipajul-amiral din 458-ul cu numărul 51 a câștigat cursa după o luptă aprigă cu Aston-Martin, Corvette și, până pe la jumătatea nopții, Porsche.

Gianmaria Bruni, Giancarlo Fisichella și Toni Vilander au profitat de problemele suferite de mașina #74 a Corvette Racing, aceștia confruntându-se cu scurgeri la cutia de viteze și o curea a alternatorului ce a alunecat de pe poziție. Corvette-ul #74 condusese ostilitățile de-a lungul nopții dar toate probleme suferite l-a făcut să piardă 8 tururi, Ferrari urcând pe prima poziție în zori. Nimeni nu le-a mai putut nega supremația din acel punct căci singurii care ar fi avut un cuvânt de spus, tripleta Mucke-Turner-Senna din Aston-ul #97 a fost întârziată de probleme la servodirecție și alte sincope ce au apărut în penultima oră de cursă. Toate acestea au aruncat cel mai bun echipaj al Aston Martin Racing departe de podium și i-au lăsat pe AF Corse singuri în frunte, promovând modelul Porsche #92 pe podium.

Corvette pe de altă parte, s-a concentrat pe mașina #73, în urma problemelor apărute la mașina #74, progresul făcut de tripleta Magnussen-Garcia-Taylor fiind simțitor și, cu o oră și un sfert rămase pe ceas, Corvette-ul a urcat de pe a treia poziție, pe a doua, grație unui pit stop mai lung efectuat de modelul 991 #92.

Munca echipajului din mașina #73 a fost una titanică, echipa pierzând două tururi în urma unor probleme hidraulice, handicap pe care l-au recuperat mai apoi și mulțumită lui Jordan Taylor, care a reușit un ultim stint superb cu 3 ore rămase pe ceas, pulverizând jumate de minut din avantajul construit de modelul Porsche #92 ce se afla atunci pe a doua poziție. Aceștia au trecut linia de sosire pe poziția secundă, cu Porsche pe 3.

Merită menționat efortul extraordinar făcut de Jeroen Bleekemolen și echipierul Cooper Macneil. Cei doi au pilotat singuri mașina #79 a Prospeed Competition, terminând pe un surprinzător dar meritoriu loc 5 în clasa GTE-Pro în care au concurat.

Aston Martin s-a mulțumit cu victoria în GTE-Am. Acolo, a condus ostilitățile iar în cele din urmă echipajul 100% danez din mașină #95 a câștigat o victorie dedicată lui Simonsen, care a făcut parte din acest echipaj până la decesul său la ediția de anul trecut. Rezultatul este special și datorită faptului că se petrece la a 10-a aniversare a programului AMR.

Adunând toate faptele laolaltă, și lucrurile bune dar și cele rele, trebuie spus că ediția din acest an a cursei de 24 de ore de la Le Mans a fost una dintre cele mai spectaculoase din ultimii ani, oferind absolut totul: abandonuri neașteptate, lupte roată la roată, dramă, fericire, condiții meteo dificile etc. Victoria celor de la Audi este una memorabilă, probabil una dintre cele mai grele din întreg programul dar care își are până la urmă rădăcinile în vechea butadă: Audi face mașinile special pentru Le Mans!