TUSC: Prima victorie pentru Spirit of Daytona în 2014

TUSC: Prima victorie pentru Spirit of Daytona în 2014

Cursa de 6 ore de la Watkins Glen, cea de-a 7-a etapă a Tudor United Sportscar Championship (respectiv a 3-a etapă din sub-campionatul de anduranță Patron) a marcat prima victorie pentru echipa Spirit of Daytona Racing de la Laguna Seca din 2012. Combinația câștigătoare formată din Richard Westbrook și Michael Valiante a trecut prima linia de sosire cu un avantaj de 0,877 secunde în față Morgan-ului OAK #42 plecat din pole position, prima performanță de acest gen semnată de echipa franceză.

Corvette-ul #90 al Spirit of Daytona a condus majoritatea cursei, dovedind încă o dată că prototipurile de clasă LMP2 sunt submotorizate în comparație cu modelele Daytona Prototype. Practic, orice avantaj pe care prototipul cu cockpit deschis al OAK Racing îl putea construi pe porțiunile virajate din cea de-a doua jumătate de tură, era pulverizat mai apoi pe linile drepte ale primului sector de către atot-puternicele Corvette pe șasiu Coyote.

Fuga după puncte s-a disputat în două secvențe în această cursă: prima s-a încheiat la finele a trei ore 3 ore, când se acordă prima „tranșă” de puncte, încă una egală fiind oferită după completarea tuturor celor 6 ore de cursă.

La jumătatea cursei, echipa Action Express Racing se afla în frunte, în ordinea #9 (Brad Frisselle) urmat de #5 (Joao Barbosa). După opririle la boxe s-a realizat rocada, Barbosa preluând șefia cursei. Poleman-ul (#42) se afla abia pe a 4-a poziție, ținându-se scai de Corvette-ul #90 al Spirit of Daytona. Lupta dintre cele două mașini s-a terminat în scântei, Valiante și Alex Brundle lovindu-se pe pistă. Comisarii au concluzionat că nu a fost vorba decât despre un incident de cursă.

Portughezul și echipajul său au suferit de de pe urma unei penalizări în urma unui incident din prima oră a cursei, atunci când echipa a decis să pună un alt pilot să ia startul în ciuda faptului că oficialii primiseră de veste că Barbosa va fi cel de la volan. O neînțelegere ce i-a costat pe cei de la AXR.

OAK Racing a fost singura echipă cu un prototip conform regulilor clasei P2 ce se afla implicată în lupta de la vârf, asta pentru că cele două HPD-uri ale Extreme Speed Motorsport au fost scoase din cărți devreme în timp ce ambele Mazda nu au fost niciodată favorite în fața plutonului.

Echipa lui Scott Sharp a avut un week-end de coșmar: atât HPD-ul #1 cât și cel cu numărul 2 au întâmpinat probleme în primele 3 ore de cursă. Sharp însuși s-a acroșat cu Viper-ul #33 al Riley Motorsports, înscris la clasa GT-D, incident ce l-a obligat să intre pentru o oprire neprogramată la boxe. Accidentul a dus în cele din urmă la abandonul Viper-ului pilotat în acel moment de Jeroen Bleekemolen, aflat pe poziția a doua la clasa lui. Însă GT-ul american avea radiatorul găurit, lucru ce a dus la un șir de alte probleme terminale.

Mașina #2 pilotată de Johaness van Overbeek a fost cea care a cauzat cea de-a doua neutralizare a cursei, HPD-ul ARX-03b oprindu-se din senin pe pistă în ora a treia cu problemele la ECU. Prima neutralizare venise după accidentul dintre Riley-ul #01 al lui Chip Ganassi și un Porsche din clasa GT-D, în ultimul viraj. Riley-ul a fost reparat în cele din urmă, revenind pe pistă la borna celor 3 ore dar pe locul 39. Problemele lui Ganassi însă nu se sfârșiseră, ultima neutralizare a cursei fiind cauzată tot de un accident în care a fost implicată mașina #01. Clar, nu a fost ziua echipei multiplă campioană conduse de Chip Ganassi.

La clasa GT Le Mans am putut remarca cum noul livery, ce amintește de vechiul Viper GTS-R, chiar este ca o briză de aer proaspăt pentru modelele Viper SRT ce acum concurează sub siglă Dodge. Acestea s-au aflat pe locurile 3 și 4 la jumătatea cursei, profitând de o penalizare pentru BMW-ul #55 al RLL, ce plecase din pole. Ferrari-ul echipei RISI a fost scos rapid din luptă, 458-ul având probleme la alternator, echipa fiind nevoită să schimbe 2 baterii pe parcursul cursei.

La finele a 6 ore, căderea steagului cu pătrățele l-a văzut pe Richard Westbrook pe prima poziție. Acesta plecase că din pușcă după penultima neutralizare a cursei, terminată cu 13 minute rămase pe ceas. O nouă neutralizare la doar câteva minute după a asigurat o ultimă fugă spre linia de sosire sub siguranța drapelului verde.

Podiumul a fost completat de Morgan-ul #42 (Yacaman/Brundle/Tung), locul 3 fiind ocupat de cuplul Fittipaldi/Barbosa din Corvette-ul #5, mașina #9 ocupând locul 4. Pe a 5-a poziție au terminat frații Taylor și Max Angelelli (aceștia au fost și penalizați după o ieșire de la boxe într-un moment când boxele erau închise).

CORE Autosport a câștigat pentru a 4-a oară în 2014 la clasa LMP Challenge prin mașina #54, Colin Braun și Jon Bennett conducând 6 ore la limită și clasându-se pe a 6-a poziție în clasamentul general la doar 5 tururi în urma Corvette-ului Spirit of Daytona. Ceilalți fericiți ai zilei sunt membrii echipei RSR a lui Paul Gentilozzi. Aceștia se aflau pe prima poziție la momentul acordării punctelor de la jumătatea cursei.

Corvette a învins din nou. La final, echipajul #3 a trecut primul linia de sosire la o jumătate de lungime de mașină înaintea Viper-ului #91, care le-a luat fața echipierilor din mașina #93, realizând un podium 100% american. În top 5 au mai terminat celălalt Corvette (#4) și mașina Porsche de uzină (#911).

Pole-sitter-ul de la GTLM a avut numai probleme în această cursă. BMW-ul Z4 cu numărul 55 a suferit nu mai puțin de 3 pene și, colac peste pupăza, a fost nevoit să oprească la standuri și pentru o penalizare de 75 de secunde după un contact cu un prototip de clasă LMP Challenge. Priaulx și Auberlen pot fi însă mândri că au fost cei mai rapizi pe un circuit ce nu favorizează mașina BMW…

…cel puțin nu pe cea de clasă GTLM. Asta pentru că în clasa GT-Daytona capul de afiș a fost ținut de Z4-ul echipei Turner Motorsport. Mașina #94 a fost prima atât după 3 ore cât și după 6 ore, cuplul Palttala-Cameron culegând o găleata plină cu puncte și a doua victorie a sezonului după cea înregistrată în etapa double-header de la Laguna Seca. Podiumul a fost completat de Ferrari-ul #555 al AIM Motorsport ce și-a mărit avansul atât în campionatul de anduranță Patron cât și în TUSC. Pe ultima treaptă a podiumului au urcat cei de la Magnus Racing, tripletă Asch-Lally-Potter surclasând echipă lui Patrick Dempsey ce s-a luptat în a doua jumătate a cursei pentru un loc pe podium.

Sursă poză: OAK Racing / Yesid Alejandro Pamplona

Rezultate complete: aici