TUSC: Dominație Morgan-Oak și Corvette la Mosport

TUSC: Dominație Morgan-Oak și Corvette la Mosport

Mosport sau, mai nou, Canadian Tire Motorsport Park este cel mai rapid circuit din calendarul Tudor United Sportscar Championship și o prezență pitorească în peisajul curselor auto de pe continentul nord-american. Week-end-ul trecut, circuitul a fost martor al primei victorii reușite de un prototip de LMP2 în clasamentul general al unei curse din TUSC.

Cuplul Olivier Pla / Gustavo Yacaman a condus toate cele 133 de tururi ale cursei, arătând supremație modelelor cu cockpit deschis pe acest circuit. În cealaltă extremă a plutonului, mașinile Corvette s-au arătat din nou dominante, cuplul Magnussen-Garcia câștigând a 4-a oară la rând, iarăși în fața celor două Viper.

OAK Racing a trecut la mustață pe lângă victorie acum o lună la Watkins Glen, însă duminica trecută echipa franceză nu a mai ratat victoria, pe care a acaparat-o fără probleme în fața DP-urilor, care în sfârșit au fost îngenuncheate de viteza superioară a P2-urilor prin virajele rapide și fluide ale circuitului canadian.

Gustavo Yacaman a plecat din pole position, fiind cu peste 3 sutimi mai rapid decât Ryan Dalziel (al doilea în HPD-ul #1 al Extreme Speed Motorsport). Yacaman a avut de furcă cu Dalziel pe perioada stint-ului său, columbianul avându-l în urma sa pe scoțian ca o umbră. Acesta din urmă a fost neutralizat cu mai puțin de o oră rămasă din cele 2 ore și 45 de minute ale cursei după ce motorului Honda i-a cedat turbocompresorul. OAK Racing nu a fost nevoită să își facă griji nici când a venit vorba de celălalt prototip al ESM. Acesta a fost și el împins în paddock după ce a întâmpinat probleme la alternator. Astfel, după un dublu abandon, Scott Sharp trebuie să uite cât mai repede și week-end-ul ce tocmai a trecut.

Olivier Pla, pe de altă parte, nu are de ce. Francezul a preluat mașina de la echipierul Yacaman și a continuat treaba bună făcută de columbian. El a dus mașina până la final fără probleme, reușind să nu se împiedice de trafic, precum am văzut de atâtea ori în trecut pe acest circuit îngust. Cum cele două prototipuri ale ESM au fost scoase din joc pe mâna lor, celalalte două trepte ale podiumului au fost un subiect de dispută între Richard Westbrook (Corvette #90, Spirit of Daytona) și Jordan Taylor, cel care, ca de obicei, a făcut o cursă impecabilă.

Jordan a fost nevoit să revină din pluton după ce fratele Ricky, ce luase startul în modelul Corvette Wayne Taylor Racing #10 de pe a 6-a poziție, a trecut în revistă iarba de pe marginea circuitului, culegând o bună parte din aceasta în radiator după o ieșire în afara circuitului. Cum un radiator plin cu iarbă nu dă randament, Ricky a fost nevoit să intre la boxe pentru o oprire neprogramată ce a întârziat echipajul, îngreunându-i munca fratelui Jordan, care a urmat la volan. Toată această revenire a fost încununată cu un loc 3 la final, Westbrook reușind să-și apere a doua poziție până la căderea steagului cu pătrățele. Pe a 4-a poziție a terminat mașina Corvette #5 (Action Express Racing), care a revenit după o întârziere la începutul cursei cauzată de o pană la roata stânga spate. Echipa SpeedSource Mazda a terminat pe a 6-a poziție prin mașina #07 pilotată de Nunez/Miller, acest rezultat fiind cel mai bun de până acum pentru prototipul cu propulsor Skyactive-diesel.

Clasa GT Le Mans a fost dominată încă o dată de gigantul Corvette Racing. Noul C7.R pare a fi o lucrătură de maestru, bugetul imens injectat de General Motors în acest ultim proiect fiind vizibil în performanțele de pe circuit. Cuplul Magnussen-Garcia a marcat, la bordul mașinii #3, cea de-a 4-a victorie la rând în acest an, mărindu-și în continuare avansul din clasament.

Pole-ul la această categorie a fost reușit, în premieră, de Viper. Echipa ce a fost revitalizată mai mult moral de schimbarea de nume sub care aleargă cele două mașini (de la SRT la Dodge) și de schimbarea de livery, a reușit să acapareze prima poziție pe grilă prin mașina #93. Canadianul Kuno Wittmer a și condus până pe finalul primei ore de cursă, Jan Magnussen fiind nevoit să privească stopurile vechii rivale. Norocul lui Magnussen a fost de fapt, dacă ar fi să privim din punctul de vedere al fanilor canadieni de pe marginea pistei, ghinionul lui Wittmer. Acesta a pierdut prima poziție după ce a ieșit de pe circuit în virajul Moss evitând BMW-ul Z4 #56.

Garcia a urcat astfel la volan în poziția de lider, pe care a păstrat-o cu mare grijă, apărând-o pe final de cursă de cele două Vipere ce au revenit cu un ultim atac care însă nu a dat roade în sensul obținerii victoriei. Totuși, cele două GT-uri roșii au terminat pe a doua și a treia poziție, în ordine inversă față de finish-ul de la Watkins Glen unde #91 a terminat înaintea #92. Pe a 4-a poziție a terminat BMW-ul #56 al RLL ce a stricat petrecerea echipei SRT și pe locul 5 a trecut linia de sosire mașina Porsche 911 #911.

În clasa GT Daytona, învingătorul și învinsul s-au decis pe final, depășirea pentru victorie fiind făcută de Jeroen Bleekemolen asupra lui Kevin Estre când mai erau 90 de secunde rămase din cursă.

Echipierul lui Bleekemolen, Ben Keating, a plecat din pole la bordul Viper-ului #33 construit de Riley pe specificațiile clasei GTD pierzând însă timp la boxe și prin trafic pe durata stint-ului său. Bleekemolen însă nu a pierdut deloc timp, recuperând 11 secunde în ultima jumătate de oră pentru a se apropia amenințător de Porsche-le #73 Park Place Motorsport pe final. În cele din urmă, olandezul a trecut de Porsche fiind ajutat de trafic, pentru a marca prima victorie din istorie pentru el și Keating în clasa GTD a TUSC.

Ultima treaptă a podiumului a fost ocupată de BMW-ul Z4 al Turner Motorsport ce a venit în Canada după o victorie clară la Watkins Glen. Echipa lui Will Turner a suferit după o penalizare dubioasă ce i-a scos din luptă de la vârf. Palttala a luat startul în mașina #94 preluând și conducerea pe durata stint-ului său. Mai apoi, BMW-ul înscris de Will Turner a fost preluat de Dane Cameron ce a păstrat intacte șansele echipei la victorie. Toate șansele au fost însă spulberate după ce echipa a fost penalizată cu un stop and hold după o încălcare a regulamentului pe linia boxelor: o piuliță de-a lor și-a găsit drum înafara pit box-ului echipei. În ciuda unei clasări modeste, Ferrari-ul AIM Motorsport se păstrează în fruntea clasei GTD având la 3 puncte în urmă cuplul Lally/Potter din Porsche-le Magnus Racing.

Sursă imagine: SRT Viper