Priviți dincolo de Rosberg!

Priviți dincolo de Rosberg!

Scoţând din ecuaţie victoria fără istoric a lui Nico Rosberg, GP-ul german chiar a fost unul spectaculos, presărat cu dueluri roată la roată, depăşiri ce uneori s-au întors împotriva autorului lor şi o recuperare excelentă a lui Lewis Hamilton – de pe 20 până pe podium, deşi dacă luăm în considerare superioritatea Mercedes pe toate fronturile, dimensiunile performanţei sale se mai reduc. Să ne gândim totuşi că multă lume a ridicat osanale cursei făcute de Senna pe Suzuka în 1988 cu un Mclaren MP4/4 ce avea un avantaj de cel puţin 2 secunde pe tur faţă de concurenţă. De ce n-ar fi şi Lewis în aceeaşi ligă?

Calificări

În dimineaţa zilei de sâmbătă, Hamilton a înlocuit discurile faţă Carbone Industrie cu cele furnizate de Brembo, simţind că asta e una din cheile prin care va anihila superioritatea lui Rosberg la frânarea dinainte de virajul 2. În acest moment avea Brembo pe ambele punţi, Nico rămânând totuşi cu Carbone Industrie pe faţă. Discurile italiene oferă un feeling mai bun la pedală, plăcuţele muşcă mai cu sete din ele, însă sunt inferioare în privinţa rezistenţei la oboseală (fading). Diferenţele sunt, bineînţeles, minore. Numai că unul dintre discuri s-a rupt în trei bucăţi – un defect de fabricaţie e concluzia iniţială –  deci game over pentru britanic. Cel puţin în ce priveşte duelul cu coechipierul său pe pământ german. După încheierea sesiunii, discurile de frână Brembo de pe faţă au fost schimbate cu Carbone Industrie la ambele maşini Mercedes, ca o precauţie suplimentară. Pe spate s-au păstrat Brembo. În maniera sa tipică, atent măsurată, Nico a stabilit din prima încercare în Q3 cel mai bun timp, pe care nu a mai reuşit să-l îmbunătăţească la a doua ieşire pe pistă. E însă un amănunt care a făcut ca Bottas să vină la numai două zecimi de el: a apăsat butonul de activare a DRS-ului puţin prea devreme, ratând activarea acestuia, fapt care l-a privat de circa două zecimi în acel sector. Aşa că germanul, chiar dacă nu a forţat alegând să tragă doar cât e suficient pentru a lua pole-ul, fără vreo nebunie gen Senna sau Rosemeyer, avea mai mult în rezervă decât s-a crezut. Şi asta s-a văzut a doua zi.

În afară de pole-ul predictibil al lui Rosberg, alte performanţe notabile au fost locurile 2 şi 3 ale piloţilor Williams, dar mai ales locul 4 obţinut de Kevin Magnussen cu un McLaren având o nouă aripă spate şi care, în plus, utiliza mult mai bine ca în trecut supersofturile. Button nu s-a putut apropia la mai puţin de trei zecimi de el şi a ratat accesul în Q3.

La Red Bull, alegerea unui set-up înclinat spre subvirare mai mult decât la ceilalţi (asta pentru a proteja pneurile spate de temperaturile neobişnuit de ridicate de la nivelul solului) a avantajat stilul a la Prost al lui Ricciardo, care a scos pe final de sesiune un tur superb. Vettel a fost însă cel care a stabilit constant timpi mai buni şi sorţii se vor inversa în ziua de duminică.

Startul

Cea mai importantă lecţie din motorsport este să extragi din maşină doar cu o fracţiune mai mult decât este necesar pentru a câştiga,” îi mărturisea în urmă cu peste două decenii Alain Prost lui Christopher Hilton. În Germania, Nico Rosberg a transpus perfect pe pistă maxima profesorului. În momentul în care Mercedesul cu numărul 6 a devansat la start cele două Williams-uri, partida era deja jucată, numai vreo calamitate sau o gravă avarie tehnică putând să-l despartă pe cerebralul fiu al lui Keke de a şaptea sa victorie în F1.

Vineri, Rob Smedley spunea că e îngrijorat de evoluţia lui Magnussen. Nu putea să aibă mai multă dreptate, cu toate că danezul a fost o victimă inocentă a incidentului de la start. Bottas plecând mai lent decât Massa, brazilianul a fost nevoit să facă pasul înapoi pentru a nu se acroşa cu el în primul viraj. Însă concentrat pe asta, nu l-a observat pe Kevin insinuându-se pe interiorul său. Accident inevitabil ce a ruinat cursa ambilor şi a compromis-o parţial pe a lui Ricciardo.

SC-ul a fost introdus pentru a calma situaţia, apoi Rosberg a sprintat în faţa plutonului, punând 9 zecimi între el şi Bottas la capătul turului 3 și mergând apoi constant cu 5-6 zecimi mai iute decât finlandezul. De acum încolo, cursa a fost aproape o formalitate pentru liderul clasamentului general, care şi-a permis printr-un ritm conservator să aleagă strategia cu două opriri la standuri. Fără să pună măcar o jumătate de roată în afara pistei, aceasta a fost probabil cea mai uşoară victorie din cariera sa. Un tampon de 14 puncte îl protejează după MP al Germaniei de asaltul lui Lewis Hamilton.

Cursa de recuperare imperfectă a lui Hamilton

Spre deosebire de majoritatea piloţilor, Lewis a ales să parcurgă primul stint pe soft. În teorie, asta îi permitea să prelungească acest prim segment la peste 20 de tururi, dar datorită rezervorului plin şi a lipsei FRIC, uzura avea sa fie ceva mai severă şi în plus nu îşi permitea să se implice în dueluri decât la începutul stintului, altfel ar fi compromis complet strategia. Accidentul de la start l-a influenţat în ambele sensuri: pozitiv – doi adversari greu de depăşit au fost scoşi din cărţi (Massa şi Magnussen); negativ – în combinaţie cu un start modest, a însemnat că nu a putut profita de amalgamul de lupte şi haosul primului tur pentru a-şi face loc spre jumătatea plutonului. Două tururi petrecute în spatele SC reprezintă cu 9km mai puţine şanse de a se apropia de scopul său final: podiumul. După restart, Bianchi a fost sărit rapid, un tur mai târziu a urmat Maldonado, apoi Grosjean şi Gutierrez, iar în turul 5 era pe locul 13, în spatele primului adversar serios – Ricciardo. Ritmul său de cursa nu era slab, dar totuşi pierdea în jur de o secundă pe tur faţă de lider. Australianul de la Red Bull era într-o situaţie similară, aşa că a trecut la atac şi l-a depășit rapid de Sutil. Hamilton l-a urmat, dar a fost puţin prea optimist şi a avut un contact cu Sauber-ul. Urmau cele două Toro Rosso. Un Kvyat prea încrezător s-a autoexclus din ecuaţie cu o manevră eronată la adresa lui Perez, iar Vergne, care nu a fost în apele sale tot week-endul, a fost deposedat rapid de poziţia sa şi Lewis intra în zona punctelor.

Un duel încins în trei, cu Kimi în postura vânatului se desfăşoară acum sub ochii spectatorilor. Ricciardo depăşeşte superb Ferrari-ul , însă Hamilton are nevoie de încă 3 tururi pentru a-l urma. În urma acestei manevre, o bucată a aripii faţă a maşinii lui Raikkonen este ruptă, Mercedes-ul în schimb scapă nevătamat. Dacă până acum rula în 1’23”, în spatele finlandezului timpii săi cresc dramatic la peste 1’24”. În curând apar şi roadele strategiei diferite. Alonso intră la boxe în turul 12, Button îl urmează un tur mai tarziu, apoi vin Vettel şi Hulkenberg, şi, în fine, Bottas în bucla a 15-a. Liderul intră în acelaşi timp cu pilotul Williams, însă Hamilton e prea departe pentru a emite pretenţii la şefie. Rosberg revine pe pistă având un avantaj de 7 secunde şi jumătate în faţa coechipierului său care se vede în scurt timp atacat de un Bottas aflat pe pneuri proaspete. Sfătuit de la standuri să nu opună rezistenţă pentru a nu-şi compromite complet pneurile ieşite deja din raza optimă de funcţionare, se conformează.

La finele turului 26, conform planului efectuează prima oprire. La revenire este pe poziţia a opta, în spatele lui Ricciardo. Trei tururi mai târziu îl atacă pe australian şi trece mai departe după o încleştare frumoasă. Urma Button, având un ritm net inferior. Fostul coleg de la McLaren e prins rapid şi acum are loc incidentul care va cântări cel mai greu în lupta sa pentru un loc în spatele lui Rosberg. Pe zona DRS, Mercedes-ul se apropie ameninţător, apoi plonjează pe interior, crezând că prin linia largă adoptată Button îl invită la depăşire. Când Jenson virează pentru a aborda acul de păr, Lewis nu mai poate ţine o linie atât de strânsă pe cât ar fi voit şi contactul e inevitabil. O parte din aripa faţă a Mercedes-ului se desprinde, cu efect direct asupra performanţelor ulterioare. S-a calculat că deficitul creat acum ar fi fost de până la 3 zecimi pe tur, uzura pneurilor fiind şi ea grăbită prin asta. Acesta a fost momentul cel mai important al cursei atât pentru Hamilton cât şi pentru Bottas. Până la urmă, nu poţi avea noroc la nesfârşit. A mers cu Sutil, a mers şi cu Kimi, dar cu Button, optimismul său în aprecierea distanţelor a primit o lovitură.

La un tur dupa această agăţare, Lewis a trecut curat de Button şi a început vânarea lui Hulkenberg, mult mai lent, cu timpi între 1’23’’6 şi 1’25’’. În faţa sa: Alonso, Vettel şi Bottas. Opririle programate ale acestora îl promovează iar în poziţia secundă în turul 41. Însa aripa avariată in combinaţie cu nişte temperaturi mult mai scăzute decat se aştepta au pus un stress suplimentar pe pneurile faţă din cauza setării supaviratoare mai pronunţate alese pentru a proteja pneurile spate de temperaturi ce sâmbătă au ajuns până la 58 de grade la nivelul asfaltului. Aşa că, având cauciucurile ruinate dupa numai 16 tururi, Mercedes alege cartea siguranţei şi schimbă strategia din mers, aducându-l la boxe în turul 42. Revenit pe 5, în turul 45 urca încă o poziţie când Vettel efectuează oprirea sa finală. La orizont e Alonso, care cu viteze modeste de până în 327km/h pe zona DRS (faţă de 345,2km/h pentru Hamilton, un nou record pe actualul Hockenheim) este o pradă uşoară în turul 49.

Un ultim moment cheie se desfășoară în turul următor: Sutil se răsuceşte în ultimul viraj, calează motorul şi maşina rămâne pe pistă. Un nou SC părea inevitabil şi Mercedes ia decizia de a-l chema rapid pe Lewis la boxe pentru ultima oprire. Spre uimirea multora, comisarii de cursă iau o decizie controversată lăsând întrecerea să continue, Sauber-ul fiind retras peste un tur şi ceva în spatele barierelor de protecţie. Aflat pe poziţia a patra după intrarea la standuri şi cu 16 tururi rămase, britanicul a trebuit să adopte o manieră mai precaută, pentru a nu distruge anvelopele prea repede. Pe Alonso îl sare din nou în turul 55. Mai rămânea Williams-ul senzaţiei finlandeze, aflat la 16 secunde în faţa sa, însă cu pneuri mult mai vechi.

Hamilton vine peste el la o rată de 2 secunde pe tur şi în turul 60 Bottas îl poate vedea clar în oglinzile retrovizoare. De la boxele Williams i se dă semnalul de a folosi întreaga energie a hibridului, iar setarea low drag a maşinii înseamnă că era singura pe acelaşi palier cu Mercedes pe liniile drepte. Lewis se lipeşte de el de mai multe ori, dar aşa cum va explica Rob Smedley, cheia pentru a efectua o depaşire sigură este o punte faţă solidă care să îţi dea încredere pe zona de frânare şi la intrarea în viraje. „Fără asta, totul devine un coşmar pentru atacator.” Puneţi în ecuaţie un pilotaj imaculat etalat de tânărul Valtteri şi veţi avea în faţă tabloul veridic al situaţiei. În final Hamilton trebuie să se mulţumească să îşi privească coechipierul doar de pe ultima treaptă a podiumului. O cursă de recuperare foarte bună, însă nu perfectă, momentele din tururile 31 şi 50 contând decisiv în economia cursei sale. La fel şi italienele Brembo.

Bottas şi strategia alternativă

Cu ajutorul lui Pat Symonds şi Rob Smedley, Williams a reuşit să transforme punctele slabe ale maşinii lor, apăsarea aerodinamică redusă în special, în avantaje, atunci când configuraţia pistei o permite. Low drag înseamnă uzură mai redusă a anvelopelor şi consum mai redus de benzină. În combinaţie cu o setare agresivă a rapoartelor cutiei, s-a ajuns la o tracţiune excelentă din virajele lente şi o viteză de vârf pe zona DRS egalată doar de Mercedes. Pilotajul excelent al lui Valtteri Bottas ce aminteşte de Mika Hakkinen este doar ingredientul suprem şi care sare cel mai mult în ochi. În afară de startul nu prea grozav nu i se poate reproşa absolut nimic finlandezului.

Conştient că nu se poate ţine de Rosberg, a ales să ruleze la conservare, însă suficient de rapid ca cei din spate să nu îi creeze probleme. Un prim stop în turul 15 l-a pus în spatele lui Hamilton pe care l-a deposedat cu usurinţă 5 tururi mai târziu, apoi cursa sa de metronom şi-a urmat făgaşul. A doua oprire s-a efectuat în turul 40 şi de aici avea în faţă 27 de tururi pentru încă un rezultat mare. Numai că din turul 60 s-a văzut hăituit de Lewis. Aceste ultime tururi relevă o inteligenţă de cursă superbă din partea sa, precum şi o abilitate neobişnuită în a deschide gazul mai rapid decât oricine în crucialele viraje 2 şi 3, înainte de zona DRS. Frânând la limită în stilul înaintaşilor Keke şi Mika, dar fără să devieze de la traiectorie, unul din puţinii piloţi ce fac un V în loc de U la parcurgerea curbelor lente, nu a părut niciodată impresionat de pilotul din spatele său. Un loc secund în spatele atotputernicului Mercedes W05 a reprezentat maximul pe care niciun alt pilot de pe grilă nu ar fi avut speranţe să-l depăşească. Uitaţi de Kimi. Acum, finlandezul de referinţă este cel care pilotează pentru Sir Frank.

Alonso versus Red Bull

O livrare brutală a puterii, un top speed modest şi nu chiar cea mai strălucită aerodinamică. Cam asta are de oferit Ferrari F14T. Şi totuşi, aproape de fiecare dată, Alonso reuşeşte să piloteze în jurul acestor probleme pentru a oferi Scuderiei un rezultat peste calitatea monopostului. De data asta a fost un loc 5 obţinut în urma unor dueluri ce vor deveni clasice împotriva unui Red Bull RB10 revigorat uşor după înlăturarea FRIC.

Doi factori au contribuit la asta. În primul rând, temperaturile de peste 50 de grade de vineri şi sâmbătă i-au obligat pe ingineri să seteze maşinile cu un pronunţat caracter subvirator pentru a proteja pneurile spate la ieşirea din virajele lente. Fernando e un pilot ce îşi setează de obicei maşina într-un mod apropiat , aşa că totul s-a potrivit ca o mănuşă. În al doilea rând în ziua cursei, temperaturile s-au dovedit mult mai scăzute şi asta a mascat adevăratul randament al Ferrari-ului, stress-ul suplimentar pus acum pe puntea faţă fiind un lucru cu care spaniolul se descurcă mai bine decât oricine. Distilaţi totul cu abilitatatea de racer pur a pilotului şi veți avea imaginea unei performanţe remarcabile.

Alonso nu e, probabil, un atacator de talia lui Mansell, însă în defensivă, maşina sa parcă se lăţeşte invariabil pentru cei din spate, pilotajul său in acest domeniu fiind pe acelaşi palier cu Senna sau Schumacher. Datorită primei opriri prea timpurii, greşeală Ferrari de strategie, spaniolul s-a văzut înainte de ultimul stint cu nişte anvelope vechi pe care a trebuit să le menţină în viaţă cât mai mult posibil pentru a nu avea probleme de graining şi uzură în ultimele tururi. Cu un avantaj pe zona stadionului – surpriză majoră pentru toţi – şi o livrare a puterii superioară în treptele inferioare faţă de Renault, a câştigat duelul pe pistă cu Vettel, dar l-a pierdut pe cel strategic, fiind depăşit de o strategie mai inspirată RBR. Din nou protagonist al celei mai spectaculoase lupte, ca şi la Silverstone, a reuşit să îl ţină la respect pe Ricciardo, într-un monopost mai rapid, dar inferior ca acceleraţie în treptele 1-4. După întrecere, Fernando a declarat că aceasta a fost cea mai bună cursă a sa în 2014.

Vettel a câştigat duelul intern de la RBR, dar asta datorită lui Massa. Aşa cum am precizat mai sus, set-up-ul înclinat serios spre subvirare a ajutat mult stilul lui Ricciardo, mult mai calm şi mai puţin dramatic la intrarea în viraje şi ceva mai cursiv în zonele de frânare. Dacă nu era nevoit să iasă în afara pistei pentru a evita acrosajul din turul 1, australianul, având un ritm de cursă mai bun, ar fi fost din nou în faţa coechipierului mult mai titrat. Dezavantajat de set-up, complet neadecvat stilului său agresiv de intrare în viraje şi ce în plus a neutralizat superioritatea sa la schimbările de direcţie rapide, Seb a scos cam maximul posibil. Problema principală RBR nu e reprezentată de piloţi, nici de şasiu, ci de hibridul Renault, mult sub Mercedes, dar şi sub Ferrari ca putere brută, cu un cuplu mic la turaţii joase şi un gol turbo mai pronunţat. Dificultăţile create la retrogradarea în treptele inferioare sunt o consecinţă directă a nereuşitei inginerilor francezi.

Dar cu Kimi ce se întâmplă? Contrar primelor impresii, finlandezul a mers mai bine decât s-ar crede. Ca şi în cazul lui Vettel, setarea subviratoare a monopostului l-a dezavantajat din start faţă de Alonso, un spate mai puţin încărcat şi un motor brutal agravând şi mai mult situaţia. Totuşi, până la incidentul cu Hamilton, timpii săi erau competitivi, la circa o secundă şi ceva de ce reuşea Rosberg, dar pe acelaşi palier cu Ricciardo, de exemplu. Prins la mijloc în lupta Alonso-Red Bull, aripa faţă a Ferrari-ului a fost şi mai grav avariată, pierzând serios din precizie la intrarea în curbe şi pe frânare. Faptul că stilul său, la fel ca şi în cazul lui Button şi parţial Vettel, nu îi permite să se descurce cu tot ce îi este aruncat , e o problemă majoră cu acest Ferrai recalcitrant.

În concluzie, un GP spectaculos, chiar dacă am avut un învingător decis încă din ziua de sâmbătă dar şi afirmarea unui nou finlandez ce continuă dinastia deschisă de Keke Rosberg. Urmează Hungaroring, în cateva zile, şi până acum, acesta a fost mereu terenul de joacă al lui Hamilton. Numai că britanicul nu a mai avut până acum un coechipier aşa imperturbabil şi cerebral precum Nico.