F1 Hungaroring – Ricciardo lovește din nou

F1 Hungaroring – Ricciardo lovește din nou

Prima victorie din cariera lui Ricciardo s-a datorat mult şansei, în speţă dificultăţilor tehnice întâmpinate de Mercedes.  Şi în a doua a avut de partea sa o doză de noroc. Aşa cum a spus-o şi arătat-o Fangio, succesul ţine în primul rând de maximizarea oportunităţilor, iar Danny nu a lasat sa îi treacă printre degete această ocazie uriaşă.

În probabil cel mai spectaculos GP al anului, mai mulţi piloţi au ieşit în evidenţă prin virtuozitate, incisivitate şi uneori agresivitate calculată, iar cei mai buni, dar şi cei mai norocoşi în acelaşi timp, au ajuns pe podium. Trei caractere diferite, cu stiluri de pilotaj diferite, e posibil ca cei trei să reprezinte tot ce are mai bun F1 în momentul de faţă. Maniera delicată şi stilul fluid, lipsit de erori al lui Ricciardo ne duc cu gândul la Clark, neobositul luptător Alonso pare din ce în ce mai mult că îşi trage seva de la Nuvolari, iar acrobaticul Hamilton ce poate merge la infinit în zona roşie a turometrului pare o replică peste timp a lui Stirling Moss din anii Maserati şi Vanwall.

Momentele decisive ale unei curse clasice

La început a părut o formalitate pentru Nico. 3 secunde după primul tur, peste 4 după al doilea şi aproape 11 dupa 8 bucle. Având spatele protejat de Williams-ul lui Bottas, prea puţin pretabil condiţiilor de aderenţă ale pistei datorită lipsei de apăsare aerodinamică, însă dezvoltând o viteză de vârf  inaccesibilă majoritaţii, cel mai periculos adversar – Vettel, se vedea ţinut la respect. Iar în spatele acestuia, în poziția vânătorului pe care nu-l prea ajută armele, același mare opportunist Alonso, unul dintre puținii piloți ai istoriei fără defecte majore. Și a venit momentul crucial din turul 8 ce a decis cursa în favoarea lui Ricciardo…

Țintuit în spatele mai lentului McLaren al lui Button, australianul zâmbăreț aștepta să-i surâdă din nou șansa. Și de data asta nu au fost frânele Mercedes ci ceva mai elementar: accidentul lui Ericsson care a dus la intrarea inevitabilă a Safety-Car-ului. Când SLS-ul a intrat pe pistă, Rosberg deja se înscrisese pe linia dreaptă, iar ceilalți 3 din grupul fruntaș, Bottas, Vettel și Alonso, săriseră și ei de intrarea la standuri. Perfect pozitionați au fost însă Button și Ricciardo, care au plonjat imediat. „Știam că va fi SC, așa că le-am spus ambilor băieți să vină la boxe. Seb era chiar în mijlocul ultimului viraj, însă Daniel, aflat mai în spate a reușit să vină la standuri”, explică Christian Horner. Decizia greșită a celor de la McLaren de a monta tot anvelope intermediare pe mașina lui Button, l-a scos din cursă pe britanic și din nou avantajat de șansă a fost Ricciardo. Cvartetul fruntaș, rulând într-un ritm de peste 2 minute/tur a pierdut un tur întreg în spatele mașinii de siguranță, iar tânărul Valtteri, cu un pitstop de 5,2 secunde s-a văzut aruncat până pe poziția a 11-a. „Putem să câștigăm,” aproape țipa Daniel în căști și știa bine ce spune. Button l-a sărit la restart, dar intermediarele sale au fost împușcate rapid de pista în uscare. Așa că îl avem pe Ricciardo conducând cursa, cu Massa în spatele său (alt Williams, deci topspeed intangibil), apoi o luptă dură având ca protagonist pe Alonso, Vergne, Rosberg, Vettel și un Hamilton ajuns acolo după un pilotaj strălucit, norocos, dar departe de a fi perfect. Căci răsucirea din primul tur ține atât de el cât și de frânele prea reci.

După numai 10 tururi pe steag verde, Red Bull-ul #3 vine din nou la standuri, o mișcare suprinzătoare dar inspirată. Însă numai Williams sesizează greutatea unei astfel de manevre. Mai rămâneau 47 de tururi de rulat pe softuri, deci încă un pitstop. „Da, poate a părut prea devreme, dar asta ne-a dat posibilitatea de a împărți a doua parte a cursei în două jumătăți” comentează Horner.

A doua faza a luptei pentru supremație tocmai se derula spectaculos sub ochii spectatorilor. Când ostilitățile s-au reluat în turul 27, Alonso conducea plutonul în fața lui Vergne, urmat îndeaproape de Rosberg, Vettel, Hamilton și Ricciardo. Pentru australian lucrurile începeau deja să arate bine. Acum se va releva încă o calitate a lui Daniel: răbdarea, dublată de un pilotaj fin ce a menținut pneurile în viață, fără însă a pierde contactul cu liderii. „Daniel s-a dovedit inteligent prin faptul că nu și-a distrus cauciucurile și când cei din față au intrat la standuri, acestea erau într-o stare bună ce i-a permis să forțeze ritmul și să lungească stintul,” va declara același Horner după cursă. În turul 32 Rosberg vine din nou la boxe, Vettel are un moment dificil și pierde spatele în ultimul viraj, pentru ca un tur mai târziu să-i vină rândul lui Vergne să oprească pentru un set de medium. În acest moment rămâneau patru piloți în cărți pentru victorie, Ricciardo având avantajul unei strategii mai bine gândite, cu Rosberg și Hamilton având de partea lor superioritatea monopostului W05. Alonso nu putea fi scos nici el din ecuație. În bucla 38 e rândul spaniolului.

Fernando alege o strategie riscantă: încalță softuri cu care va încerca să parcurgă un stint mamut de 32 de tururi. Imediat vine și Hamilton, care optează pentru ceva mai conservator: medium până la sfârșit. Astfel, Ricciardo se vede la șefie, cu un Massa șchiopătând pe urmele sale. Înțelegând că Williams-ul cu anvelopele aproape terminate nu e o amenințare, principala grijă a celor de la RBR a fost lungirea cât mai mult a stintului pilotului lor, înainte de pitstopul final. În turul 43, Renault-ul V6 dă rateuri, apoi funcționează numai în 5 cilindri. Spre ușurarea întregului staff RBR, problema se remediază de la sine, însă nu imediat, între tururile 44 și 52 Alonso câștigând peste 8 secunde față de Ricciardo. În sfârșit, australianul efectuează oprirea finală în turul 54, având la intrarea pe linia standurilor 12 secunde în fața Ferrari-ului #14. Mai sunt 16 bucle de parcurs și încleștarea finală, cu patru protagoniști cu șanse reale se anunță a fi una epică.

Încăpățânarea lui Hamilton de a nu se supune ordinelor de la boxe și a-l lăsa pe Rosberg să treacă a fost ingredientul final care a decis câștigătorul în persoana lui Daniel Ricciardo. Cu pneuri noi și un avantaj pe zona întortocheată dintre virajul 4 și 11, cel mai zâmbăreț pilot al platoului s-a dovedit și un atacator inspirat, deposedându-l pe implacabilul Alonso de o reușită de poveste. Aproximativ 8 secunde a pierdut Nico în spatele lui Lewis, însă lipsa sa de incisivitate și greutatea cu care se zbătea să stea în range-ul DRS îl absolvă de „vină” pe coechipierul său. Aici a pierdut Mercedes victoria. Și tot aici Hamilton a tăiat 3 puncte din ecartul de la general, puțin probabile înainte de start. Aceste 11 tururi în care timpii săi au crescut dramatic cu circa 6-7 zecimi pe tur l-au privat de liderul clasamentului de șansa de a mai pune ceva între el și Lewis la general. Până la urmă, germanul a pilotat inspirat doar cât a fost în aer curat. Prins în pluton, el a etalat ceva lacune la capitolul agresivitate, probabil și datorită manierei sale precaute de abordare.

Și așa ajungem din nou la Ricciardo. Alonso, încercând să țină în viață niște anvelope vechi deja de peste 20 de tururi, a fost prins rapid de Hamilton. Însă Mercedes-ul avea o problemă la dezvoltarea întregii energii a hibridului, viteza de vârf pe zona DRS fiind parțial compromisă. Ritmul mai lent al spaniolului i-a permis lui Daniel să se lipească de coada Mercedes-ului #44, australianul simțind mirosul victoriei. Cu trei tururi rămase, Hamilton greșește frânarea în virajul 1, Ricci plonjează pe interior, reușește să țină mașina pe o trasă care să-i permită să țină coarda virajului și bye-bye Lewis! Mai rămânea Fernando, o țintă mai ușoară decât Mercedes-ul, pilotând eroic pe niște gume moarte de mult. În același viraj 1, driver-ul de la RBR preia conducerea un tur mai târziu, Alonso alegând să nu se apere robust, de teama de a nu fi sărit și de Hamilton. „Odată ajuns în spatele lui Fernando am știut că trebuie să trec la atac, nu puteam să-mi permit prea mult să stau în poziția asta, prins ca într-un sandviș, cu Hamilton foarte aproape în spatele meu și putând să utilizeze DRS-ul,” a mărturisit învingătorul la final. A doua victorie din cariera unui pilot ce deja începe să fie numit de publicațiile cu greutate „gold standard” se datorează în egală măsură stilului delicat, calităților surprinzătoare de atacator, dar și lui Marcus Ericsson. Una peste alta, o victorie meritată, venită în urma unei strategii judicios executată și a unui pilotaj atât de fin și lipsit de greșeli cum nu am mai văzut de la Alain Prost încoace.

Pilotul zilei rămâne însă Fernando Alonso, care, din nou ajutat de temperaturile mai scăzute de la nivelul pistei, a escaladat aproape în întregime drumul lung către ceea ce ar fi fost cea mai improbabilă victorie din 1989 încoace. Cu diferența că Ferrari-ul 640 de atunci se mula pe configurația pistei, având cea mai bună ținută de drum și cea mai predictibilă manevrabilitate. F14T e numai o bestie brutală cu ceva calități. Un pilot foarte bun se poate descurca ocazional cu așa ceva. Un pilot cu adevărat mare poate conduce în jurul acestor probleme, făcând ca monopostul să urce în zone inaccesibile majorității.

Sursă imagini: Getty