Dacă Președintele ți-o cere…

Dacă Președintele ți-o cere…

Când combini un Porsche 917/10 TC de aproape 1000 de cai putere cu circuitul Nordschleife, rezultatul poate fi mortal. Dacă adaugi mix-ului și un strat substanțial de zăpadă ce acoperă majoritatea buclei de 22 de kilometri și faptul că pentru această cursă nebună pasagerul tău este nimeni altul decât Președintele de atunci al Republicii Federale Germania, Gustav Heinemann, atunci este clar că vorbim de un nebun. Mă refer, bineînțeles, la pilotul care a fost șoferul Președintelui pentru acest tur rupt parcă din ficțiune.

Să o luăm bătrânește, cu începutul, nu? În 1973, Dr. Gustav Heinemann se afla într-un tur de adio deoarece mandatul său de președinte al Germaniei se apropia de sfârșit. Președintele, atunci în vârstă de 74 de ani, și-a pregătit minuțios itinerariul prin fiecare stat al Germaniei Federale și când a ajuns la Rheinland-Pfalz, stat de care aparține și celebrul circuitul Nordschleife, a avut o cerere specială: el își dorea să simtă pe propria piele puterea brută a unui Porsche 917/10 asemenea celor ce se afișau în campionatul european Interserie destinat prototipurilor fără limite de Grupa 7.

Dr. Heinemann auzise de reușitele lui Willy Kauhsen și al său Porsche 917/10 TC #015 vopsit în galben, astfel că el a fost cel ales ca șofer al Președintelui pentru această ocazie specială. Cine era însă Kauhsen și cum de performanțele sale au ajuns la urechile Președintelui?

Willy Kauhsen - spuren_im_schnee

Kauhsen și Heinemann discutând înaintea turului

Legătura lui Kauhsen cu Porsche data încă de pe la sfârșitul anilor ’60, când germanul, originar din Aachen, a fost ales să facă parte din grupul select al piloților de uzină Porsche. Acesta a pilotat pentru uzină la Targa Florio și Le Mans în 1969, împletind angajamentele față de uzină cu altele alături de echipe private care concurau tot cu Porsche. Kauhsen a ajuns în 1970 să piloteze pentru echipa Martini, pe atunci aflată la început de drum. Coechipier cu Gerard Larrousse într-un 917 cu coadă lungă înscris în cursa de la Le Mans din 1970 de către Martini, cei doi au terminat pe locul 2 în clasamentul general după 24 de ore, Kauhsen fiind apoi chemat din nou de uzină pentru a ajuta la dezvoltarea unui 917 nou. Germanul a fost pilotul principal de teste în perioada dezvoltării celebrului Porsche 917/20 pe care a și avut ocazia să-l piloteze alături de Reinhold Joest la Le Mans în 1971. După 1971, Kauhsen și-a făcut simțită prezența în Interserie, mai întâi cu un Porsche 917 cu motor aspirat și apoi cu un 917/10 în care l-a fascinat și pe Dr. Heinemann.

Kauhsen a ajuns în dimineața zilei de 3 aprilie 1973 la porțile circuitului și a fost întâmpinat de cantități considerabile de zăpadă ce acopereau o mare parte a circuitului. În seara de dinainte o ninsoare puternică se abătuse asupra zonei. La ora 10, când lunga coloană prezidențială și-a făcut apariția, vremea era cum nu se poate mai nepotrivită pentru a parcurge un tur de circuit: termometrele indicau doar 0 grade Celsius iar zăpada acoperea întreaga linie de start sosire și se întindea în jos până la Hatzenbach și Hohe Acht. Președintele și soția sa, Hilda, conduși de directorul de atunci al Nurburgring-ului, Everhard Ludemann, au ajuns la Kauhsen, care se afla lângă mașina cu motorul pornit pe linia de start-sosire. Acesta a făcut o reverență înaintea Președintelui și a soției sale și a continuat prin a explica situația: zăpada acoperea o  mare parte din pistă iar temperatura scăzută însemna că alte porțiuni erau înghețate iar eficiența pneurilor de ploaie torențială montate pe mașină era, în aceste condiții, aproape zero. Totuși, Kauhsen a ținut să menționeze că, dacă Președintele și-ar fi dorit cu adevărat, el era gata să își facă treaba. La auzul acestor vorbe singurul căruia i s-a luminat fața în acea zi înnorată de aprilie a fost Dr. Heinemann, care a agreat profesionalismul lui Willy. Nu același lucru se poate spune și despre soția sa, gărzile de corp prezente sau inginerii Porsche aflați la fața locului – cu toții au rămas șocați. Klaus Bischof, actual director al Muzeului Porsche din Stuttgart, s-a dus drept la Kauhsen și i-a spus verde în față că nu poate face turul căci este prea periculos. În mod normal situația asta ar fi fost fără ieșire însă nu și în acea zi când cel mai nerăbdător dintre toți era Heinemann.

Acesta a insistat îndelung pe lângă cei prezenți pentru a se continua cu procedurile astfel că după ce Kauhsen a fost de acord să parcurgă turul foarte atent, președintele a urcat la bordul impozantului prototip galben și odată ce și-a pus pe cap casca de rezervă a lui Kauhsen cei doi au fost gata să plece la drum. Primul pe pistă a fost un Opel Blitz ce avea rol de antemergător și în care se aflau 6 polițiști înarmați. După alte 10 minute, a plecat și 917-le fiind urmat de lunga coloană de mașini ale serviciilor secrete. Ceea ce s-a întâmplat pe parcursul buclei ne este dezvăluit de însuși Willy Kauhsen:

 porsche+917+snow1316559894 Kauhsen urcând în 917 înainte de a-l primi și pe Președinte la bord

Am început precauți. După Hatzenbach zăpada lăsa loc asfaltului ud astfel că mi-am permis să accelerez folosind cam 70% din puterea disponibilă. Prin porțiunile rapide, capul Președintelui era împins în spate de fluxul de aer astfel că m-am întors des pentru a vedea dacă acesta este în regulă. El mi-a semnalat cu mâna că este în regulă. Zăpada și-a făcut din nou apariția în zona Hohe Acht. Acolo am făcut o întoarcere elegantă de 360 de grade din cauza zăpezii, dar fără a lovi ceva și fără a ne opri. Am continuat și eu cred că președintele nu a realizat ce se petrecuse. După câteva viraje, am constatat că Opel-ul se răsturnase într-un șanț la marginea drumului astfel că am fost forțați să mergem în slalom pentru a evita echipamentul și pe polițiștii ce erau împrăștiați pe asfalt dar care erau nevătămați. Intrând în Galgenkopf am accelerat și am parcurs lunga linie dreaptă către Atoniusbuche atingând chiar și 280 km/h, viteza maximă a mașinii fiind de 350 de km/h. Heinemann a semnalizat din nou cu degetul că este în regulă astfel că ne-am terminat turul oprind încet în dreptul liniei de start sosire la€“ 12 minute și 30 de secunde după ce începusem turul. Un tur normal pe ploaie este parcurs în 8:20 iar pe uscat un tur durează doar 7:30.

După ce prototipul 917 s-a oprit în loc, soția Președintelui s-a repezit la mașină mulțumind cerului că acesta fusese adus înapoi în siguranță de către Kauhsen. După ce Heinemann și-a scos casca de pe cap, i-a strâns mâna mulțumindu-i pentru experiența specială. La scurt timp, președintele și soția sa au urcat înapoi în limuzinele oficiale, întregul convoi plecând de pe Nordschleife pentru a își continua periplul. Momentul unic a fost imortalizat în câteva cadre de către cei 3 jurnaliști aflați la fața locului care însă nu au surprins și pe președinte la bordul mașinii. Din nefericire, va trebui să ni-l imaginăm pe președintele Germaniei purtând o cască de pilot pe cap.

Sursă imagini: pelicanparts.com, carsguns.com, gt40s.com (“Willy Kauhsen: Spuren Im Schnee”)

N.r.  Mulțumiri dl. Michael Mundtigler pentru ajutorul cu traducerea surselor în limba germană.