Top 10 piloți Ferrari: John Surtees

Un pilot uriaș. Ȋn egală măsură brav şi circumspect, sensibil şi totuşi tenace. Big John – Il Grande Giani. Tifossi l-au iubit cu fervoare şi i-au dat acest supranume. Un om unic pe mai toate planurile, realizarea sa de fi singurul campion mondial atât pe două cât şi pe patru roţi în cursele de GP probabil nu va fi niciodată egalată. Alegând mai mereu calea cea mai grea, a încercat să ralieze echipa în jurul său, dar până la urmă această abordare i-a adus necazuri.

Ȋn 1963 a acceptat un contract cu Ferrari şi în scurt timp a semnat şi prima victorie din carieră, în cel mai frumos loc cu putinţă – măreţul Nordschleife, etalonul tuturor circuitelor de viteză – învingând în acest proces un Jimmy Clark al cărui Lotus 25 şchiopăta uşor. Ȋnarmat cu noul Ferrari 158, a obţinut una dintre cele mai surprinzătoare victorii în campionat din istorie, după o adevărată nebunie în GP-ul decisiv din Mexico City 1964, învingându-i pe Jimmy Clark şi Graham Hill. Bineînţeles, cu ceva ajutor mai mult decât robust din partea coechipierului său, Lorenzo Bandini. Ȋnainte de asta, Surtees a mai marcat două victorii absolut meritate, din nou pe Ring şi în premieră la Monza, unde tifossi au luat-o razna. Ritmul, constanţa timpilor şi viteza etalate pe Nordschleife fac din a doua sa victorie acolo o capodoperă a pilotajului ofensiv, fără menajamente. Ȋn 1965 nici el şi nici modelul evolutiv 158/512 nu s-au dovedit la înălţimea combinaţiei Clark-Lotus 33, dar în 1966, sub incidenta noilor reguli, Ferrari a produs cea mai rapidă maşina a sezonului, superbul 312 cu al său V12 de 3l şi 360CP. Ȋnarmat cu versiunea improprie cu ampatament lung la Monaco, a abandonat, dar în GP-ul următor, pe înfricoşătorul Spa, sub averse de ploaie, a subjugat asistenţa şi opoziţia deopotrivă cu un recital măsurat pe o pistă mai mult decât alunecoasă. S-a dovedit a fi ultimul recital pentru Scuderie.

Când team-managerul Eugenio Dragoni l-a anunţat ca nu va face parte din linia de piloţi pentru Le Mans 24H, i-a aruncat demisia în faţă. Semnând cu Cooper (unde l-a dominat complet pe un anume nou venit, pe nume Jochen Rindt) şi apoi Honda, rareori s-a găsit în postura de a lupta pentru victorie. Pe de alta parte, Ferrari a mai câştigat titlul abia peste o decadă, mulţumită lui Niki Lauda. Omul care încercase să introducă o nouă abordare, canalizând toate resursele de la Maranello către echipa de GP, părăsise de mult corabia. Un mare pilot, posedând toate calităţile intrinsece pentru a deveni şi mai mare. Ȋnsă încă o dată acea tărie de caracter, acea mentalitate dură…

Toate fiind spuse, Big John rămâne una dintre cele mai distinse figuri din istoria Ferrari, un mare caracter, înzestrat cu o viteză şi o abilitate coborând direct de la zei şi un spirit de învingător specific numai marilor campioni.
Palmares Ferrari
GP-uri: 30
Titluri mondiale: 1(1964)
Victorii: 4
Pole-position: 4
Cel mai rapid tur: 6
Podiumuri: 13
Puncte marcate: 88