Epitaf Jochen Rindt – Glorie eroului căzut

Epitaf Jochen Rindt – Glorie eroului căzut

Temperamentul vulcanic, personalitatea rebelă și spiritul ambițios au făcut din Jochen Rindt un competitor pe cinste, un racer pur sânge. Cu o abilitate supremă și încredere maximă în controlul monoposturilor, „un stil agricultural” în prima parte a carierei, ce mătura coarda virajelor, devenit mai rafinat spre finalul vieții, Rindt rămâne și acum, la 44 de ani după moartea lui un nume sonor în materie de pilotaj instinctiv.

Născut pe 18 aprilie 1942 la Mainz, în Germania, micul Jochen va rămâne orfan de ambii părinți la 15 luni, ei murind în urma unui raid al aliaților împotriva Germaniei naziste din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Bunicul din partea mamei, un renumit avocat din Graz, îl va lua sub grija lui. Încă de mic, Tigrul, așa cum avea să fie supranumit de Enzo Ferrari, și-a manifestat talentul în diverse discipline sportive, iar în adolescență a devenit un adevărat rebel fără cauză, fiind exmatriculat de la mai multe școli particulare. Tot în aceeași perioadă îl va întâlni pe Helmuth Marko, cel ce avea să-i devină tovarăș în activitățile motorizate din acea perioadă.

Cursele din perioada romantică de la începutul carierei lui Rindt vor fi pline de peripeții. Tânărul nebun din Graz fie câștiga, fie termina cursa cu accident sau chiar la spital. Tot în această perioadă o va cunoaște și pe soția sa, Nina, cu care va avea o relație destul de dramatică la început. Independent și foarte ambițios, Jochen nu a renunțat să se dea bătut, iar după ce va debuta în Formula 2 succesele vor începe să apară, prima victorie fiind repurtată la Crystal Palace în 1964, în fața unui Graham Hill uluit de viteza tânărului austriac. Atât de mare a fost surpriza încât presa britanică a vremurilor relata a doua zi despre o victorie australiană. Tot în 1964 își va face debutul în campionatul mondial de Formula 1, cu prilejul etapei austriece, pe circuitul amenajat pe aeroportul Zeltweg. Fără șanse prea mari în fața unor nume precum Clark, Hill, Surtees sau Gurney, Jochen va reuși o performanță onorabilă în calificări, dar cursa va fi o cu totul altă poveste, abandonul său fiind datorat problemelor existente la nivelul materialului tehnic.

Perioada 1965-1967 va reprezenta epoca Cooper a carierei austriacului. Trei sezoane cu performanțe nu tocmai în concordanță cu ceea ce demonstra prin Formula 2, acolo unde era considerat Der König (Regele). Victoriile nu vor apărea, deși în 1966 e foarte aproape la Spa, însă ghinionul Tigrului l-a împiedicat să obțină un succes binemeritat. Cele mai bune rezultate vor veni din competițiile de anduranță, acolo unde, în 1965 se va impune alături de americanii Masten Gregory și Ed Hugus pe un model Ferrari 250LM la Le Mans, în celebra cursă de 24 de ore. În Formula 1, 1966 va fi reperul perioadei sale cu Cooper, el încheind acel sezon pe un excelent loc 3, lăsând în urma lui nume precum Clark, Hill, Stewart sau Gurney. Tot în 1966, reputata publicație Autocourse l-a plasat pe Rindt pe a treia poziție în top 10, după Jim Clark și John Surtees. Austriacul, avea să fie pe podiumul acestui top 10 anual și în sezoanele 1967, 1968 și 1969, ocupând cu fiecare prilej poziția secundă în clasament.

4124645493_000f645d2c

1968 părea că va reprezenta în sfârșit mutarea ce îi va aduce sorți de izbândă lui Rindt. Alături de Brabham, echipa campioană a ultimelor două sezoane, totul părea că va conlucra în favoarea austriacului, dar nimic nu avea să fie conform cu așteptările. Două podiumuri și 8 puncte la finele unui sezon catastrofal îl vor pune pe gânduri pe talentatul Jochen.

rindtmotorsportsmarketingresourcescom

După moartea neașteptată a lui Jimmy Clark din aprilie 1968, Lotus și fondatorul echipei, Colin Chapman, avea nevoie de un pilot de mare valoare. Rindt avea avantajul de a fi tânăr și rapid și în 1969, mutarea avea să aibă loc. Colaborarea cu Lotus avea să fie una foarte dificilă, Chapman și Rindt având deseori clinch-uri în ceea ce privește setarea fragilelor monoposturi Lotus 49. Precum îl avertiza și Bernie Ecclestone, managerul său: „Dacă vrei să câştigi Campionatul Mondial ai mai multe şanse cu Lotus decât cu Brabham. Dar dacă vrei să rămâi în viaţă, ai mai multe şanse cu Brabham decât cu Lotus.” Așa avea să fie la Montjuich când colericul pilot austriac avea să facă cunoștință pe propria lui piele cu fragilitatea Lotus-urilor. Restul sezonului 1969 a fost unul în care ghinionul l-a lovit pe Jochen, fiind în repetate rânduri aproape de victorie, cel mai celebru exemplu fiind duelul cu prietenul și rivalul Jackie Stewart în Marele Premiu al Marii Britanii, la Silverstone, acolo unde cei doi și-au disputat supremația. Doar o plăcuță rebelă ce incomoda unul dintre pneuri a stat în calea a ceea ce putea însemna prima victorie din cariera lui Jochen Rindt.

Watkins Glen 1969 a fost un moment de căpătâi pentru austriac iar barba distinsului Denis Jenkinson, cel care afirma că nu îl vede pe Rindt câștigător în Formula 1, cădea. Un prim succes pentru starul echipei Lotus și perspectivele pentru 1970 păreau să fie favorabile.

1970 avea să reprezinte anul lui Rindt. Cinci victorii, dintre care patru consecutive cu noul model Lotus 72, îl aduceau la Monza în postura de lider autoritar al clasamentului general. Până la runda italiană, austriacul se impusese la Monaco, după un final de cursă demn de povestit nepoților, cu un Lotus 49C, aflat la al treilea an de existență pe grila Formulei 1. Zandvoort și debutul noului Lotus 72 au fost puse în umbră de moartea bunului său prieten, Piers Courage, iar următoarele curse au fost câștigate fără prea multă tragere de inimă, Rindt fiind tot mai decis să se retragă la finele sezonului din competițiile motorizate.

rindt_lotus72

Din păcate, ziua de sâmbătă, 5 septembrie 1970 va rămâne pentru totdeauna în istoria motorsportului. Încercând să vireze în Parabolica, Lotusul lui Rindt se izbește de parapet la o viteză de aproximativ 240 kmh. Un cumul de factori au fost responsabili de moartea celui ce avea să devină campion o lună mai târziu, coincidența făcând ca titlul să-i revină pe același Watkins Glen, circuitul unde, cu un an în urmă câștigase primul său Mare Premiu de Formula 1 din carieră.

Jochen-Rindt-Monza-1970-the-last-lap formulapassionit

Jochen Rindt a fost un adevărat personaj al istoriei Formulei 1, arogant pentru unii, foarte competitiv și prietenos față de alții. El va rămâne un adevărat temerar, fiind un James Dean al Formulei 1, după spusele lui Heinz Pruller. Oare ce s-ar fi întâmplat dacă Monza 1970 nu exista? S-ar fi retras sau ar fi continuat? Ar fi devenit o legendă din galeria selectă a marilor campioni?

În încheiere, iată ce avea de zis decanul jurnaliștilor în materie de motorsport, Denis Jenkinson despre abilitățile lui Jochen Rindt: „Un pilot merituos, chiar dacă nu unul dintre marii artiști ai motorsportului.

 

Surse imagini: flickr.com, motorsportsmarketingresources.com, f1passion.it, formula1grandprix.wordpress.com, physik.kfunigraz.ac.at, pinterest.com