F1 Suzuka: vreme britanică, învingător britanic

F1 Suzuka: vreme britanică, învingător britanic

Lewis Hamilton, Nico Rosberg şi Sebastian Vettel au urcat pe podiumul de la Suzuka frânându-şi emoţiile. Ȋi aşteptau trei sticle de șampanie şi Nigel Mansell, responsabil  cu interviurile la acest GP. Dar nimeni nu avea chef să sărbătorească. Jules Bianchi, probabil cel mai promiţător talent al Franţei din ultimii 20 de ani, suferise un accident foarte grav datorat unei conjuncturi ciudate de întâmplări.

Al 30-lea succes din cariera lui Hamilton trecea în plan secund. La fel ca şi a doua victorie consecutivă a lui Vettel asupra coechipierului-revelaţie Daniel Ricciardo. Întâmplarea din turul 43 a venit să arate că F1 e un sport periculos şi că un amalgam nefericit de evenimente poate duce la un rezultat teribil cu tot progresul enorm înregistrat în materie de securitate pe circuite.

Calificări

Rosberg, cu minuţiozitatea şi răbdarea celui cu o fărâmă mai puţin talentat, dar mai muncitor şi mai aplicat, a reuşit unul dintre cele mai bune tururi de calificare ale carierei, un tur în primul rând curat, folosindu-se chiar de unele din trucurile lui Hamilton în materie de pilotaj. Avantajul său din sectorul doi, ce are unele similitudini cu Spa a fost decisiv. Lucru foarte rar, germanul a reuşit niște ieşiri din viraje adesea mai bune decât Lewis şi asta a înclinat balanţa. Ȋn cursă se va vedea reversul medaliei.  După accidentul din FP3, britanicul nu a mai avut acelaşi feeling pentru monopost, în special la intrarea în viraje. A încercat să forţeze pe frânare (vechea sa armă supremă), pentru a compensa pierderile pe zonele de tracţiune. Rezultatul a fost o atacare prea agresivă a şicanei, maşina încălecând vibratoarele, urmată de o deschidere a gazului la accelerarea către virajul final o fracţiune prea devreme, când splendidul W05 nu era încă complet înscris pe traiectoria ideală. Supravirarea inevitabilă a şters orice urmă de şansă la pole.

Performanţa excelentă a masinilor Williams era de aşteptat. Suzuka are similitudini cu Spa, ingineri au lucrat mult la partea din spate a maşinii pentru a câştiga un plus de apăsare, iar alegerea inteligentă a rapoartelor cutiei nici nu mai trebuie menţionată. Ȋn mâinile adevărataului urmaş al lui Mika Hakkinen în materie de stil de pilotaj şi viteză brută, aceasta a fost cea mai redutabilă armă a restului grilei. Acest upgrade tehnic ce a reuşit să ţină în frâu subvirarea preconizată în zona S-urilor l-a ajutat şi pe Felipe Massa să pună celălalt monopost FW36 în linia a doua a grilei în faţa unui Alonso ce a extras din nou maximum dintr-o maşină subviratoare, nărăvaşă şi ce livrează puterea prea brutal. Red Bull a venit cu o abordare originală, alegând un set-up pentru ploaie, garda la sol mai ridicată compromiţând echilibrul excepţional al maşinii. Ricciardo s-a înţeles mai bine cu acest set-up, însă Vettel a avut un prim sector foarte modest pe care a pierdut aproape o secundă faţă de Rosberg şi n-a putut urca mai sus de locul 9 pe grilă. Lângă el se afla Kimi Raikkonen, cu un motor uzat şi cu mulţi kilometri rulaţi, montat în grabă, inginerii nereuşind să definitiveze set-up-ul special dorit de finlandez. Cu excepţia duleului intern de la Mercedes, cursa va fi o cu totul altă poveste.

Cursa

Cu un sfert de oră înainte de start pista chiar părea a fi în condiţii acceptabile pentru racing. Dar în timp ce Bernd Maylander se pregătea să conducă monoposturile în primul tur, ploaia s-a înteţit şi comisarii au luat decizia de a decreta steag roşu-oprirea temporară a întrecerii. Cum se încheiaseră deja două tururi, conform regulamentului se putea considera că a avut loc o cursă, şi, poate mai important, maşinile ieşeau de sub incidenţa regulilor parc ferme, deci mecanicii se puteau repezi să lucreze intens la set-up. Prima măsură a fost ridicarea gărzii la sol pentru a se evita acvaplanarea, lucru pe care Red Bull îl făcuse de sâmbătă. Au urmat ajustări ale aripii spate, nu majore în cele mai multe cazuri din cauza timpului scurt.

La reluare, toate cele 22 de monoposturi erau încălţate cu pneuri de ploaie extremă. După câţiva km în ritm de SC, Jenson Button, a cărui sensibilitate excepţională în astfel de momente s-a remarcat de atâtea ori (remember Montreal 2011 sau Interlagos 2012?) înţelege primul că ar cam fi timpul pentru pneuri intemediare, suprafaţa asfaltică având o aderenţă peste aşteptări: „Jetul de apă aruncat de maşinile din faţă este un factor mai important decat aderenţa pistei” decretează el prin radio. Pentru Alonso însa întrecerea deja luase sfârşit. Motorul pur şi simplu a murit, apa infiltrându-se şi atingând componentele electrice. Ar fi fost probabil o cursă pe gustul spaniolului…

Hamilton versus Rosberg – Silverstone 2008 flashback?

Diferenţa dintre cei doi a facut-o în primul rând stilul de pilotaj. Poate că Rosberg este ceea ce englezii numesc „the thinking man”, dar stilul său nu susţine decât marginal maniera de abordare cerebrală, nu prea sunt similitudini cu Stewart, Prost sau Lauda (şi mai recent Ricciardo). Să analizăm puţin disputa celor doi, mai ales că pentru prima data în acest sezon am asistat la o depăşire reuşită pe pistă între ei.

La ieşirea mașinii de siguranță de pe circuit cele două W05 pur şi simplu au părut din altă clasă, ţâşnind impetuos, Rosberg mai prudent, Hamilton mai agresiv, arătându-şi de la început intţiile războinice. Set-up-urile alese erau cam aceleaşi, Nico mergând pe o doar o idee mai puţin downforce pentru a-l ajuta pe liniile drepte mai ales în speranţa uscării pistei. Până la primul rând de intrări la standuri germanul l-a putut ţine în frâu pe britanic, timpii săi pe tur când ambele maşini erau pe extreme wets fiind ceva mai buni. Ȋntre timp cei doi fugeau de pluton la o rată uluitoare, creându-şi în numai câteva tururi un avans de jumătate de minut.

Datorită poziţiei , Rosberg este privilegiat să facă prima alegere şi intră la standuri în turul 13 pentru a monta intermediare, revenind în poziţia secundă. Ȋntre timp Hamilton forţează, stabileşte cel mai bun prim sector (cu jumătate de secundă sub ce făcuse Rosberg în in-lapul sau), dar supralicitează la intrarea în Spoon, ratează coarda virajului şi are noroc cu zona de degajare. Viteza de vârf pe linia dreaptă în urcare e complet compromisă, la fel şi abordarea 130R. Erau 1.8s între cei doi înainte de schimbul lui Nico din turul 13. Inlap-ul germanului e cu 8 zecimi mai lent decât al britanicului, însă outlap-ul e cu 7 zecimi mai rapid. La revenirea lui Lewis pe circuit, după un pitstop mai lent, acesta e la 2s în spate.

Acum începe jocul de-a şoarecele şi pisica.  Ȋn trei bucle această diferenţă e redusă la fix o secundă şi Hamilton începe să îşi arate intenţiile agresive în primul rând la intrarea în viraje. Din turul 24 DRS-ul poate fi utilizat, iar pe linia de start-sosire Hamilton plonjează pe lângă Rosberg, frânează târziu, însă flapsul nu se închide şi ratează înscrierea în primul viraj, fiind salvat iar de zona de degajare. Ȋn mod normal flapsul DRS se închide cand apeşi pedala de frână, de data asta însă a fost o eroare a sistemului şi Lewis va folosi de acum butonul de pe volan pentru deschidere-închidere. Această manevră nereuşită a fost însă paradoxal cheia succesului sau: venind atât de aproape de Nico a putut observa că pneurile spate ale acestuia erau deja într-o formă proastă şi mașina derapa, germanul ţinând greu în frâu un spate mult prea nervos. Supravirarea masivă nu e chiar tocmai ceva plăcut pentru un pilot cu stilul său şi cu atât mai mult pe o suprafaţă alunecoasă.

Cum să o spunem, Nico nu e nici Gilles, nici Rosemeyer şi nici măcar Keke, ce iubea un spate puţin încărcat. Ȋncercarea sa de a compensa viteza superioară de intrare în viraje a lui Hamilton printr-o ieşire mai promptă şi mai rapidă a dus la uzura prematură a trenului spate, generând inevitabil supravirare. Asociată cu un spate doar o fracţiune mai puţin încarcat aceasta i-a compromis şansele. „Am avut cam acelaşi set-up ca şi Lewis, sunt sigur că balansul a fost cam la fel, va declara el onest. Doar că eu m-am chinuit mai mult cu el. Prea multă supravirare şi mie nu îmi place asta.” Ȋntre timp, Lewis se lipeşte de spatele său şi în turul 29, la ieşirea din şicană, sub presiune, Nico deschide gazul prea repede, supravirarea e şi mai evidentă . Cu DRS activat depăşirea e o formalitate  şi britanicul se depărtează într-un ritm susţinut la o rată de o secundă pe tur. Tot ce poate face Rosberg acum e să limiteze pagubele. Când Hamilton e „in his day” niciun pilot din plutonul actual nu se poate măsura cu el… păcat că aceste zile de graţie nu sunt aşa de dese ca în cazul lui Moss. Sau noroc că nu se întâmplă mai des, ar spune fanii lui Rosberg.

Am avut aceleaşi setări ca Nico, poate că el a mai tăiat un pic din apăsare, declara şi britanicul. Chiar nu am avut probleme cu balansul maşinii. Era supraviratoare, dar nu într-atât încat să nu poată fi strunită.” Din nou acea abilitate de a se descurca cu un spate mai puţin stabil ce pe pistă uscată l-a ajutat să economisească combustibil l-a făcut acum pe Lewis un învingator indiscutabil. La final ecartul oficial a fost de numai 9’18”, însă în momentul în care cursa a fost neutralizată acesta sărea de 14 secunde. Având în vedere că Hamilton a condus cursa din turul 29 şi până în 44 asta se traduce printr-o diferenţă de o secundă pe tur. Ținând seama şi de  ritmul modest al lui Rosberg pe intermediare se poate concluziona că numai primele tururi extraordinare pe extreme wets precum şi tamponul reprezentat de cele două Williams l-au salvat pe german de atacul celor două RB10, ce odată având pistă liberă în faţă şi încălţate cu intermediare s-au dovedit cele mai rapide mașini de pe circuit cu excepţia lui Hamilton în unele momente. Momentul este acum de partea britanicului, dar ar fi o prostie pentru toata lumea să îl subestimeze pe tenacele german. Nico a fost învins pe ploaia de la Suzuka nu de un Lewis 2014 ci de un Lewis specificaţie Silverstone 2008. Iar astfel de momente de sclipire sunt greu de atins de orice pilot pe parcursul unui sezon.

Vettel îl bate din nou pe Ricciardo cu propriile arme.

Pentru a doua oară consecutiv campionul en-titre a reuşit să-l ţină în spate pe coechipierul său minune. Aşa cum am spus mai sus, set-up-ul de ploaie nu s-a împăcat cu stilul acrobatic al lui Vettel în calificări, subvirarea generată de garda mai ridicată în zona S-urilor fiind o problemă fără soluţie pe pistă uscată. Pe un asfalt ud însă, avantajul germanului în materie de ritm de cursă a fost constant, chiar dacă nu atât de evident ca în cazul lui Hamilton vs Rosberg. Pe pneurile wet Seb ţintuit în spatele lui Magnussen îi lua câteva zecimi lui Danny ţintuit in spatele lui Massa.

Apoi a venit primul rând de opriri la standuri. Privilegiat de poziţia de pe circuit Ricciardo a ales să intre primul, în turul 11. Această mutare a fost decisivă. Inlap-ul său a fost de 2’00″132 în timp ce rămas pe pistă, Vettel face 1’58″228. Ȋn bucla imediat următoare vine şi campionul mondial la boxe. Inlap-ul său: 1’57″511. Out-lap-ul: 2’17″453. Out-lap-ul lui Ricciardo: 2’17″755. Prima runda a fost câştigată de Seb care se găsea acum pe poziţia a şasea, la aproape o secundă în faţa australianului.  Cele doua Williams-uri ce cu toate modificările din perioada de neutralizare rămăseseră în esenţă nişte „low-drag cars”, deposedate relativ rapid de poziţiile lor de către Vettel, într-o manieră hotărâtă, uşor riscantă. Ricciardo trece şi el în zona finală a S-urilor, într-un stil mai spectaculos, pe exterior, dar îi trebuie mai mult timp să o facă.

Din turul 19 cele doua RB10 rulează pe poziţiile 4 şi 5, cu Seb aflat la adăpostul a circa 2 secunde de atacurile lui Danny şi având mereu în mână o mică rezervă. Avantajul cavdruplului campion se vedea cel mai clar în sectorul doi, în special între Degner şi Spoon unde a fost toată dupa-amiaza cel mai rapid om.  Ȋn turul 29 Vettel intra la boxe pentru un nou set de intermediare. Ricciardo care oarecum mersese la conservare, începe să tragă tare şi să se apropie de Button aflat pe 3. Ȋn acest moment RB10 #3 era cea mai rapidă maşină de pe Suzuka, fiind singura  ce putea circula sub 1’53” pe tur. Dacă în bucla 30 erau 24 de secunde între Hamilton şi el, aceasta distanţa e redusă la 15’500 în bucla 35, apoi Danny intră şi el la standuri. Net mai rapid decât Hamilton, australianul era acum surclasat ca timpi de Vettel şi Button (intrat şi el în turul 31) ce coborâseră sub 1’52”.

Norocul care l-a cam ocolit pe Seb în acest an nu o mai face şi in Japonia. JB are nevoie de un volan nou şi petrece 4 secunde la standuri cu ocazia celei de a doua opriri. RB10 cu nr. 1 se scurge pe pistă în faţa sa şi de acum sarcina campionului este de a încerca să prindă un Rosberg mai lent şi clar inconfortabil cu maşina. După o luptă superbă în care abilitatea superioară a lui Button de a simţi aderenţa este neutralizată de set-up-ul inteligent al monopostului Red Bull, Ricciardo trece şi el, dar Vettel avea deja peste 7 secunde în faţa sa şi un ritm mai bun, cu toate ca ambii erau prinşi în spatele unor maşini întârziate cu un tur. Probabil simţind că Rosberg e o ţintă fezabilă, Seb intră în turul 44 când ploaia se înteţise pentru un set final de intermediare. Ȋn trafic, campionul german era marginal mai rapid decât compatriotul său de la Mercedes. Un nou set de anvelope i-ar fi garantat un ritm cu peste circa 1,5-2 secunde pe tur mai rapid, în conditiile în care erau 13 secunde între ei în turul 43. Prudent, Rosberg a oprit şi el, apoi maşinile s-au aliniat în spate SC-ului revenit pe pistă dupa ieşirea în decor a  lui Sutil. Accidentul teribil al lui Bianchi a tras cortina peste un act final ce părea mai mult decat interesant. Marginal mai rapid, mai hotărât în depăşiri, alegând o strategie mai inspirată şi ajutat şi de un noroc ce l-a ocolit mereu în 2014, Sebastian Vettel a câştigat duelul cu Ricciardo, răspunzându-i cu aceeaşi monedă ce pentru australian se dovedise câştigătoare în Canada sau Ungaria.

Jenson Button – sensibilitatea lui Caracciola

Ȋn actualul pluton Jenson Button este o prezenţă singulară. O asemenea sensibilitate în a detecta schimbările de aderenţă este unică azi şi prea puţini au avut-o în istoria F1: Moss, Clark, Gilles, Senna, Schumacher. Ȋnsă ca abordare şi stil britanicul este cel mai apropiat de Rudolf Caracciola, primul om ce a a primit din partea lumii automobilistice apelativul „Regele ploii”. Aceeaşi delicateţe în modularea acceleraţiei, maşina nu e niciodată brutalizată, de aceea pare mai lent decât este în realitate.
Ȋncă de la primele tururi în spatele mașinii de siguranță, JB a simţit că asfaltul oferă mai multă aderenţă decât s-ar crede. „Ceva se întâmplă cu asfaltul, reţine apa foarte repede, va comunica el către standurile McLaren. Jetul de apă aruncat de maşinile din faţă este un factor mai important decat aderenţa pistei acum. Ȋn moment-ul în care spray-ul ajunge la un nivel acceptabil este timpul să punem intermediarele.

Şi cum neutralizarea ia sfârșit în turul 9, Jenson plonjează către boxe şi i se monteaza un set de intermediare. Outlap-ul său este cu adevărat remarcabil dată fiind cantitatea de apă de pe pistă: 2’17″975! Timpii  în primele tururi pe intermediare nu pot rivaliza cu ce făceau cele două Mercedes-uri pe gume de ploaie, însa sunt mai buni decât ai tuturor celorlalţi şi manevra îndrăzneaţă a lui Button schimbă din mers strategia majorităţii. Din turul 11 toţi se îngrămădesc la boxe şi britanicul de 34 de ani urcă până pe 3 după ce cu câteva bucle în urmă era ultimul! Bineînţeles că ritmul celor doua W05 pe intermediare, deşi nu spectaculos, nu a putut fi susţinut iniţial de JB într-o maşină fără apasare suficientă şi cu o punte faţă problematică. Chiar şi aşa, ritmul său a fost meritoriu, iar arta de a menaja anvelopele i-a dat un avantaj asupra lui Rosberg, care din turul 23 a început să se chinuie. Acum Button venea peste el susţinut, fiind cu circa jumătate de secunda mai rapid, uneori chiar şi mai mult (1’53″7 faţă de 1’54″4 în turul 25 de exemplu, 1’53″9 faţă de 1’54″6 în următorul şi tot aşa). Până în turul 29 chiar a putut rula pe acelaşi palier cu Vettel, dar pista în uscare în combinaţie cu nişte pneuri vechi de 15 tururi şi-a spus cuvântul şi în turul 31 a oprit la standuri. Schimbarea volanului l-a costat 4 secunde şi o poziţie pierdută în faţa lui Vettel. Ricciardo, într-o maşină setată perfect pentru astfel de condiţii a trecut şi el, însă după o luptă splendidă, în care abilitatea lui Jenson pe pistă udă intr-o maşină mai puţin pretabilă unei astfel de piste  a ieşit încă o data la rampă. Ȋn turul 42 o nouă mutare inspirată: britanicul intră la standuri şi montează wets, ploaia crescând vizibil în intensitate. Era o manevră justă şi ar fi generat probabil nişte dueluri grozave pe final, însă nefericitul incident din turul 44 a forţat oprirea cursei. Omul zilei probabil.

Zona accidentului – o curba în urcare, cu vizibilitate limitată, vizibilitate devenită şi mai precară în condiţii de ploaie şi cu soarele apropiindu-se de apus. „Era la limită acolo, descrie Bottas, pentru că în afara liniei gumate era o grămadă de apă, iar vizibilitatea nu era deloc bună pentru că se întuneca. Doar puţin dacă ieşeai de pe linia ideală nu mai aveai niciun pic de aderenţă. Trebuia să ridici piciorul de pe acceleraţie imediat şi chiar şi aşa puteai avea probleme.” Ȋntr-o maşină „low-drag” Jules Bianchi a pierdut controlul şi a avut ghinionul să nimerească un tractor de pe margine. Impactul a fost cumplit. Nu este scopul acestui articol să discute acest nefericit accident şi nici nu o vom face.